Sub frunte Sub frunte am un continent de vise, Spumoase valuri bat neîntrerupt, Pictez tablouri în culori închise, Sub frunte, azi, iar mâine dedesubt. Cu inima o ducem greu, se pare, Cu creierul noi ne luptăm absurd, Un chip se întrevede, nu e oare Adevăratul nostru chip de kurd? Loviți de neadevăr și ură, Dar mângâiați de dragoste , eu cred Că viața asta n-are numai zgură, Și nu oricare om e patruped. Pe piept purtăm diverse decorații, Noi fără laude nu putem trăi, Urechile și inima în spații Ascultă-ndemnul – fii, orice ar fi. Un ochi ne urmărește, Domnul este, Cu El vom trece dincolo de creste. BORIS MARIAN Chip străin E chipul meu? Nu - chip străin, Vine discret, fără venin, Umbra, tăcerea, nebunul din turn, Aud suspine, zbor de colun. Noapte albastră, ca o cămașă, Tremură toată, patimă lașă, Ating tufișul, spinii sunt lungi, Roză sălbatică, tu mă alungi, Ba lăcrimezi, ba te revolți, Mor la tensiunea de o mie de volți. Prea mari orașele, prea mici pietonii, banalizată-i istoria Sodomei, fug precum Lot, larg e deșertul, n-am apucat din postume nici sfertul. Prinde-mi cu palmele tale, iubito, Chipul și spune-mi, poate murit-am? Poate că nu știu și umblu stingher, Precum stafia sau sfântul din cer. BORIS MARIAN - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Ability Set Europe ablaze, Dar sunt blazat, iubito, deși m-am ras, subito, deși-s accidentat din dragoste, trecut-am pentru tine across the river, am adoptat un tigru pentru tine, iar codul lasă o mie de icre, iar boschetarii știu latină, cine nu este cu mine, doarme cu altcineva, unul pentru toți, toți pentru nebunul, alternativele ducă-se-n urzici, toate animalele sunt egale, dar omul, slavă Domnului, NU! O, NU, O, DA, am un EU și vreu să-l beu. Queen Anne is Jane, who is not in Spain. Doamne, dacă eram Charlot. Sunt fericit Sunt fericit că am curăţat cu grijă Grajdurile lui Augias, Fiecare are propriile grajduri, Să nu spuneţi că nu este aşa, Sunt fericit că aleasa inimii mele Mă acceptă aşa cum sunt De circa jumătate de secol, Sunt fericit că durerile nu mă ucid, Sunt fericit că nu ascult glasul mieros la urii, Sunt fericit şi atunci când nimeni sau aproape nimeni Nu-mi dă dreptate, doar nu este o gaură în cer, Nici Dumnezeu, iar eu nu sunt Acela, Nici El nu are mereu dreptate, Dacă dreptatea s-ar înstăpâni în lume, Ar rămâne în picioare numai iarba, Nu ar avea cine s-o pască, A rupe un fir de iarbă este începutul Nedreptăţii.