Marea aventură

Marea aventură În interior e marea aventură, Ne spune învățatul Cernegură, Pe Don Julian l-ați cunoscut la gară, Plecam în capitala Sareamară. Toți călători se întorc din sud, Unii fără vedere, altu-i surd, Malarie, maltoză, luteină, Cum să mai uit pielița ta cea fină, și totuși să privim în interior, acolo este-o baltă cu mohor, acolo se ascund faptele toate, acolo nu există jumătate, acolo poate fi și Dumnezeu, acolo este cel mai greu. Și nu spunem nimic, tăcem ca peștii, Adună-ți diavolii, omoară-i sau mai crește-i. BMM

Tzara

Tzara Omul aproximativ bea cu lupii Se întorc , rostogoliți, cantalupii, Cântă, lupule, de poți, cântă, Omul aproximativ îl descântă. Se întorc pescarii-lupi, stelele Stau în plasa lor precum oile, Vântul plânge ca un lup, hornul cântă, Omul aproximativ se avântă, El își face loc, în loc Să se bucure Pentru a fi mai echivoc Ca un fluture. Unui prieten depărtat Dumnezeu este un brocker Este un jolly jocker, Imi dă un stoc, Apoi mi-l ia Mi-oferă viața-n lumea Sa, Mă tulbură cu zvonuri, dar Nu-mi strică un drum la Krasnodar Ori Karakum ori Magadan Să văd hotarul stalinian, Alpha-Omega sunt nimic Pe lângă un ger la Reykjiavik Ori în Canada, Montreal, Unde stă Baruch alb, real Ca un miracol boreal. autor Boris Marian Mehr

Obscur și tandru

Obscur și tandru Voi fi tot mai obscur și tandru, Oftările le trecem iar în off, Să învățăm de la mărețul Alexandru Ce-nseamnă să fii dârz și filosof. Pe Swedenborg eu l-am stimat pentru credință, Madame Blavatsky m-a uimit prin orizont, Pe Rudolf Steiner îl citeam cu stăruință, Gurdjieff a deschis un propriu front. Carl Gustav Jung avea mari intuiții, Rene Guenon – adevăratul lunetist, Și Julius Evola avea tandre ambiții, Omraam Aivanhov îmi părea cel mai precis. Nu-l pot uita pe Frankl Viktor, Martir și totodată victorios, Orice ai fi , poet, solist ori pictor, Iubește ce e-n tine mai frumos. BMM

Decojiți

Decojiți Decojiți și necăjiți, cu vanilie pe răni, O injecție mortală ne apropie de vămi, Îngânam cu gura-nchisă cântece de dor, dorințe, Kawa Kimiko ne țese giulgiu alb și roși velințe, Trois, tristeți fără lămâie, un cafe au lait nainte, Execuțiile urmează fără scrisuri și cuvinte, Latră câinii, Paradisul s-a lăsat mai jos de Iad, John Infernul stă la pândă, un tablou final blocat, Codul Bibliei rescris e, fals pe fals devine nul, Gossip Girl din Siracuza s-a retras la Liverpool. Ghid Gourmet. Refomandare nu primești decât apoi, Când erup vulcanii –n soare și ne-acoperă cu ploi. BMM

CHATEAUROUX

CHATEAUROUX Acolo, la Chateauroux mi-am găsit un guru-gru, El citea doar noaptea, eu îl căutam pe Dumnzeu, Noaptea strigă pruncul – MAMĂ, noaptea dragostea te cheamă, Largul mării, vuiet surd, în abisuri mă cufund, m-am desprins de plac-placenta, urmăresc doar emergenta care-nalță viața , versul, cine știe care-i mersul? Veșnic orizont , pământul, iau cuvântul frământându-l, Sânii tău iau forma stelei dintr-un cosmos de mistere. Noaptea apei, trandafirii dau și ei bir amăgirii, Noaptea sângelui, cernuții, carusel nebun, căluții. *************************************************diavolul Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire curată, mi-a înghețat diavolul în computer, ce se poate compara cu omul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit de atâta iubire, Extenuat de atâta iubire, A adormit pe scara unui tren, La un viraj a căzut între fragi. Guri de femei flămânde. Greierii i-au cântat prohodul, Brancardieri –castori cuminți, fumurii, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai greu, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă și sapă. Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul. BORIS MARIAN

Nebunii interesanți

Nebunii interesanți Scribii au dispărut. Gol imens. Demolator trece elefantul inteligent. Sub pământ trăiesc animale fabuloase. Așa o fi și în sufletul omului? Confesiuni în mijlocul pădurii, Copacii scriu singuri. Nebunii interesanți se plimbă printre copaci. Au idei. Uneori sunt bătuți cu nuiaua sau li se taie capul. Nu-i bai. Sunt frate cu ei. Uneori, dușmanii devin prieteni și invers, AȘA CUM IARNA SE SCHIMBĂ CU VARA, Agonii mentale, forme de demență, dar ce contează? Stau de vorbă în turn, cu Hoelderlin și el îmi spune – „ Se putea și mai bine”. Boris Marian

Să nu râzi niciodată

Să nu râzi niciodată Să nu râzi niciodată de râși, Asta îți spun, dimineața este burduhănoasă, Strâng din dinți, de la pupături la execuții, Nu mai arunca rândunici spre mine, Rândunicile se prefac în găini, Ele, găinile merg peste tot, Vizitează curți imperiale, La Polul Nord mor, la Polul Sud mor, Dar un jude-n Edinbourgh laudă poemul pur. Grea-i iubirea, dear Irina, nu-mi vorbi de ocean, Vom fugi cu o velieră, ne-om iubi-n aeroplan, Dacă dragostea nu este, o vom inventa din nou, Ea domnește fără dovezi, nici buletine de analiză, și beția-i un fel de dragoste, iese din tine ca un duh și se ascunde în inima fetelor părăsite. Panteismul iubirii ,asta este, nu râde. BMM Unii aveți chipuri trufașe, alții indiferente, puțini te privesc precum stelele iubitoare în nopțile adânci ale poeților. Să nu ucizi păsările cântătoare, să nu calci în picioare suflete îndrăgostite, pășind cu eleganță peste sentimente smintite. M-am temut mereu să ies din carapace, am cunoscut puterea indiferenței, a uitării, malefica noastră uitare, cine crede-n minuni are dreptul să se îmbete… Cu fiecare cuvânt murim câte puțin Cu fiecare cuvânt murim

One blessing had I

One blessing had I Eu nu voi specula cuvinte, Pe cai săbatici voi porni, Mânați-i numai înainte, Patetici, pasionați, zurlii. Vom călări sub clar de lună, Vom umple lumea de povești, Iubirea nu e doar furtună, Ce știu imploziile cerești? Însângerați, bătuți de duhuri, șerpi virtuali și șobolani, Poeții viețuiesc ca vulturi Între sublim și cotidian. Politica-i o Messalină, La fel și critica de grup, Poeții nu au temeri, tihnă, Din fuga timpului se rup. Precum cometele ce zboară Centrifugal, hohotitor, Dispar sau reapar, poeții Nu pot muri nici chiar de dor. BMM

Sublima agonie

Sublima agonie Mă sublimez , an endless war, Apocalipsă, masca mea de var, Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi, Extreme drepte, fete ferm deștepte, În Valea Udului crescu un dud , duduie, Pe Don Quijote l-au ucis și nu e, Iar sanchiulote Sancho zis și Panza, s-a ras în cap și a plecat în Franța, Mamzel s-a-nflăcărat cu un mișel, Are o piele, șapte degețele, Șarpele Harpă ne aduse harpiile, Sus trece luna, zice Lorca, Ea luminează în albastru morga, Noi nu ne temem, totul este nou, Eroic e să nu te crezi erou. BMM

Mâine el/ea vor iubi

Mâine el/ea vor iubi Cel /cea care nu au iubit niciodată, mâine Tot va iubi, asta o știe și-o mierlă În cimitirul însorit, în închisoarea neiubirii Unii au nimerit, o palmă prmită sau dată În secolul care a trecut, revine ca o rafală Peste-n oraș dispărut. Nimeni devine nimeni, Nimeni nu este un nimeni, nici Nemo. Ce mult te-am iubit în absență, constant Absentă și lentă. Ce vid ne desparte, ce vid? Eu sunt livid, eu te invit să ne-ntâlnim În țintirim. Nu-i un blestem, de ce te chem? Din Birmingham până-n Pucheni. Avem păreri diferite despre difterie, Despre iubire și alte boli molipsitoare, De la molii la înșeuare.Alison, sonorul somn. Mi-am tăiat venele, curge aur, leagă-mă De trupul tău, leagănă-mă, dragă fragă. BMM

Blânda mea furie

Blânda mea furie A fura cu furie, nu te reclama, Un sturion și-o sturie se iubeau, ha-ha. Și-a pierdut cumva mașina hoțul din cartier, L-au trezit cu greu lumina și amicul Pierre. Și-a pierdut un altul mâna în seiful gol, A mușcat nervos țărâna asasinul Pol. Tot ce scriu aici poveste-i pentru puști isteți, Despre hoții de pe creste citiți pe pereți. Unul predică doar cinstea, fură pân-la cot, Dar l-a prins sergentul Pintea, i-a dat peste bot, Nimănui nu-i scris pe frunte să fie ucis, Doar o clipă stă pe punte, hop în Paradis, Accidente, precedente, tainicul destin, Fără ADN, amprente, nu ești asasin, Împușcat în cap, vezi bine, prinde-l pe cel rău, Arlechine, arlechine, nu ești Dumnezeu. În bagajele de mână s-a găsit un cap, După doar a săptămână au dat de-un ciorap, Trage ața, caută urma, cine, ce și cum? Era însuși Kwame Nkruma victimă postum. Nihil sine Deo- spune un precept mai vechi, Țepeș , Doamne, să ne-adune, să ne tragă-n țepi. BMM

DX

DXSatyricon N-ați înțeles nici astăzi, bieți critici mărginași, Că scrisu-i existența, iar restul doar panaș. Vascrisul ei de viață, pe orice vas mă aflu, Visez sirena dulce, ei, na, s-a rupt un cablu. Apoi urcând Olimpul, Parnasul și apoi Pindul, Tot eu țin parastasul și și-mi cânt poemul singur. Ne despărțim, se pare, dar noi nu ne cunoaștem, De câte veacuri, dragă, suntem tot dați în Paște? Nu ne trezim niciunde, nicicum dintr-un canon, Canonul prinde farmec anume c-un chanson. Funest vâslaș de care se scrie și în cronici, El poate ne desparte, cădea-vom hipertonici, Ne-o săruta c-un ultim oftat și mult fior, Așa-mi doresc, prințesă din depărtări, să mor. Exiști? Exist? Există viață după moarte? O, Doamne, infinită e orice libertate, Păcatul nu-i păcat de e nu-i făcut în silă, Tortura se preschimbă tre-simplu în tortilă. Viasam că trăncăneam cu însăși Cleopatra, Eram prin clasa a cincea ori poate printr-a șasea, Îmi povestea de Caesar, de alții, de Antoniu, Eu pregăteam în taină o bombă cu plutoniu, Clădirea făcu bum, se clătină clădirea, Iar Cleopatra brună fugi-n halat subțire, s-au repezit ciumații cu ură să mă-mnpungă, mai rea era gorila venită chiar din junglă, noroc că-n cale-și plimbă visările de îngeri fecioarele ce nu știu de supărări și plângeri. Ți-e foame? Cheamă leul, te va scăpa de toate, Ascunde măști de gaze, nepoate, strănepoate, Cu Maldoror nu-i bine să joci, te ține bine, Să nu pierzi ținte, șnururi la haine și botine, Se-adună cerul, cerne cu smirnă și podoabe, Tu n-ai să scapi, poete, adună versuri, boabe, andrelele se joacă, iar firul morții merge, oițele din basme devin un pic mai blege, așa trăiesc, cu Cleo, cu Beatrice, Lara, m-așteaptă de departe eternă, primăvara. BORIS MARIAN

Rostește un nume

Rostește un nume Rostește un nume, dar ce este el, Romeo, un trandafir, asfodel? În sala de mese prea austeră Lipseau doar trei litere, scria numai BERĂ. Dar muzicienii cântau, vai de ei, Slabi și flămânzi, era chiar OK. Regele nu era decât plecat La vânătoare în alt regat Pentru o prea frumoasă prințesă, Muzica merge încet ca-ntr-o piesă De Christoph Marlow, nu un Shakespeare, Eu numai am cum să respir. Am expirat, cel care scrie Este un altul, plătit cu simbrie. BMM

Marea necunoscută

Marea necunoscută Ai toată viața înainte, Îmi spune fostul diriginte, E un centaur, creier mare, Cum nu posedă orișicare. Pe lângă el un clovn subțire Aleargă și îi dă de știre, Ilustru este el, dar n-are lustru, Are în schimb o soacră și un cuscru, Pacienți cu toții la o clinică în Vest, Aici un cerșetor îmi cere rest, Trăim într-o cutie neagră, Din care vom ieși cu o podagră. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E noapte și sunt absolut singur, Numai un om poate ști chestia asta, Nu este viața un șir de întemnițări? Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă. Lumea vine spre mine, Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă, Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva, Se pare că nu există spațiu virgin. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ E vremea unor teme grave, Când râsul se măsoară-n grame, Când vorbăria are sens, E vremea unui plâns imens, Văzut-ați stea pierind plângând Sau pasăre fără cuvânt? Căutam un suflet care să-mi semene, Dară semințele nu prea sunt gemene, Cântam amândoi la o singură vioară, Vioara e pasăre, uite că zboară. Femeia nu este precum bărbatul, Asta o știu orașul și satul, Femeia este aspră, blândă, dulce, Ea te gonește și te aduce, Tăcerea femeii e bombă atomică, Poate că este chiar hipertonică, Femeia te naște și te ucide, Bărbații par niște omide. E timpul să facem o revoluție, Dictator-femeia, apoi execuție. Nimic nu este real în viață, Poate, doar moartea, iubirea ne-nvață. ****************************** Fricoșii nu mor niciodată, La fel și mincinoșii mai banali, cei buni plătesc pe baza notelor de plată, povestea-i cunoscută de mulți ani. De ce crezi tu că te mai caut, te caut? Ai devenit o umbră, poate ești un flaut. Că sufletul, precum năframa veche Mai se destramă, cu o molie pereche, A creak and dark whirr in the air, Hai-hu, hai-ho, a fost mai ieri, n-a fost nici ieri. BORIS MARIAN

Magia temelor secunde

Magia temelor secunde La un sfert de milenium mai scriem poemul, Cu Doris alături, spală și mături, Ce generații pierdute în spații? Fitzgerald, rogu-te, fițe, nu logosuri, În Sudul Africii cresc mari și maci-cii. Under my skin se nalță un spin, Pasărea cântă, sângeră sfântă. Hai să coborâm nițel în infern. Adică în interior repejor. La dou”șpce noaptea, primise kafta, Era la spital marele Val, Un Valentin cu nume divin, Bătut, răstignit de un fost iubit, Un fel Wilde, dar mai fără heil. Părea educat, fără păcat, Avea el vicii, în marginea fricii, Noaptea sta treaz, atârnat de pervaz, Se credea vultur, primea doar șuturi, Așa se scrie o poezie? BMM

Dacă o picătură

Dacă o picătură Dacă o picătură ascunde marea, Dacă un atom ascunde un om, Dacă un țânțar ascunde elefantul, O crustă suntem, miezul este viața, Iar sâmburii sunt negri, precum moartea, Femeile- lăute ne încântă, Ca mugurii – copiii se-nfiripă, Nimic nu se va stinge chiar cu totul, Mereu rămâne o lumină, fie vers și rimă, Ori fără rimă, cu mult duh, precum căldura, Se risipește-n Univers, durerea- sura, un doliu prea discret, Se readună-n boț, un boț ce strigă, roșu, exploziv, Ce va fi el? Nădejde , împlinire mușețel. O lună ce se clatină pe un asin, la unison, Trăim , noi, polifonic? BMM .

Însetat

Însetat Însetat m-am resetat într-un aero de stat, Voi continua, cum altceva? Scrie-voi o panama. Tentativă eșuată dintr-o celebră erată, Întrerupe un cuvânt, domnișorule preasfânt. Am clienți și delicvenți, un declic, toți repetenți. Dar preceptele sunt goale, vin la masa dumitale. Noi om trage un bairam cu prietenul Rustam. Singur am rămas în Plazza, nici San Marco, nici San Razza. Un model tot alesei, pe prințesa Funigei, Om cu ochii cenușii mă-ndesa cu erezii, Proust desigur n-a fost prost, mag-maestru el mi-a fost, Cu un pic de Joyce și Harms, vă iubește, doamnă, Brahms. BMM

Pe un teren viran

Pe un teren viran Pe un teren viran s-a născut un tiran, Tiranul era din hârtie cu creier de păpădie, Leagăne și tobogane, lasă glumele, Ioane, Cu selgiucizii povestea devine cam Clitemnestra, Mă zbat într-o cameră goală, vino Margot-Margioală, Clasa de mijloc o duce mai bine cu Liberty Duce, Eu , numai eu mă sufoc, nu știu de am la mijloc, Nu știu ce am pe la margini, vino , iubito, mă scarpini, Cum numai tu o poți face, hait, apăruși tu, bre, drace, Între Caucaz și Tiflis, lumea avea sifilis, SIDA venea din Apus, asta mi-a spus un zulus, Lasă-i tată să zică, virușii au grai de zică, De la o vreme se spune, s-au desființat ierni mai bune, Despre seisme, ce chestie, omul cică e-o trestie. BMM

Kars

Kars Există un loc Kars unde calciul s-a ars, În inimă doar o durere poarte produce fiare și fiere, Domnul K. și Ipeka s-a însurat la becul A. Ultima discuție dintre asasin și victimă A avut loc în atmosferă legitimă. La sediul partidului și la poliție Au venit boschetarii cu o petiție, Doar Lacivert și Rustam Pașa Au crezut că nu merge așa. Ultimul act a fost ca-n Procesul, Domnul K. și-a împlinit regresul, Un fulg de zăpadă hexagonal s-a așezat pe un nas imperial. BMM+

Sunt proaspete parfeuri

Sunt proaspete parfeuri Sunt proaspete parfeuri ca scutece de prunc, Noi prospețimi găsirăm pe lângă Magdeburg, Un marabu ne-arată ce cale-i spre Tanger, Sunt proaspete parfeuri în lumile de ieri. Dar tu, ce cauți în versuri aleanul, nu-l găsești, Rechinul nu e pește, dar crește printre pești, Da Vinci pune lanțuri pe albele picturi, Sunt proaspete iubirea și teama ce-o înduri. Mă iartă, Krim-Krimhilda, că azi sunt fulg de nea și cad cu îndrăzneală pe sub sutiena ta. BMM

Anti-buruieni

Anti-buruieni Antiaeriana este buruiana, Grădina plivită de îngeri păzită, Seamănă cu Bosch, caltabosch, Ce voiam să spun? Sunt bine și bun. Mă opun. Pârloaga e numele primarelui Doaga. Caută-n post-scriptum, postum fără criptă. Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile, Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai, Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie. Pasul în diagonală dovedește sfială, Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni. Masacrul aricilor -bucuria furnicilor, Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui, La apa Villonului șezum și am plâns. Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach. BMM

Anotimp cu umbre

Anotimp cu umbre Zăream o lopată pe cer, o lopată de zăpadă , de fier, Ca un rondel rotofei, cui meștere, te înclini, te închei? Ba zbenguiai sub tramvai, te gudurai, ponei, cai, Un potcovar dat cu var te-a fericit cu un dar. Mielul era un copil, sus în copac, bil și tril, Despre oameni și flori nu poți vorbi cu fiori, Sper ori nu speri, totuna – i, în ghimpi ca o zeghe, tulai, De mă îmbeți spun cu dar,mă mai oprește un jăndar, Chiar și Francois Babilon, de ce mă crede spion? Un iconar condeat, cu alef optim, pătrat. BMM

Celebrări

Celebrări Turnul de pază veghează o rază, Textele, testele captează stelele, Leconte de Lisle, ce trist sinistru Cu Heredia cel cu pistruii, Pe-tu-nii, ni-ni-ni, ghici. Nimic nu se compară cu admirația, Inflația, blatul la Sing-Sing. Singen Kammeraden. Să exulți la auzul muzicii, desculți. Naturalia non sunt turpia, Turpitudini în trenul de Giurgiu. În Pădurea Neagră s-a găsit podagră. Copacul nu suportă pădurea și invers. Xilozofia ne-a adus mulți copii. Foioasele mele dragi, nu fiți sfioase, nădragi. O atingere ușoară trezește esența profundă. Asta voiam să vă spun, mă retrag între buruieni Acolo este noblețea. BMM