Grădină, cenușă

Grădină, cenușă

_____________________

Grădină, cenușă, cenușă, grădină,

Albă lumină diamantină,

Parcă suntem copii, tu ai cozi,

Eu călătorul la antipozi,

Eu îți aduc de la Nord  un urs alb,

Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,

Eu scriu o carte, tu îmi ghicești

Tot viitorul, le potrivești,

Zici c-om avea zece copii,

Mici, frumușei, chiar jucării,

Înconjurați de vorbe și flori,

Nu vom afla că oamenii mor.

BORIS MARIAN

 

 

Alter Ulise

Alter Ulise

 

Solemn veneam din capul scărilor,

INTROIBO AD ALTARE DEI,

Istoria este-nceputul, ei?

Papa Petre papă lapte,

Iar răsplata după fapte.

Omul avea obrajii rumeni,

Ați văzut ghepard cu obrajii rumeni?

Oh, Mistress mine, where are you roaming?

Nici un răspuns. Toți am murit, dar nu știm.

Horror în Obor. Nu este disciplină peste tot,

Doar în regatul hotentot, unde un enot

A preluat puterea  prin lovituri de cot.

O, Cote d”Ivoire, unde mă simt

Ca într-o ceașcă de argint.

Conspuez les Francais,

Zise jupân Bebe.

BMM

 

 

 

 

 

Să stingem rugul

Să stingem rugul

 

Să stingem rugul vechilor iubiri,

Să ne-mpăcăm cu Sfântul Mir,

Pogoară liniștea în noi,

Putem să și murim nițel,nu voi.

Nu voi să fiu rug stins, pământ,

Iubirea nu are mormânt,

În fața ei nici Dumnezeu

n-are cuvânt.

Mi-acopăr chipul,  rușinat,

Vorbesc prea mult și cu păcat,

Prea sunt puține bucurii

În viața noastră, de-am iubi,

Ar fi lumina mai de preț

și adevărul mai curat,

minciuna-i porcul din coteț,

trăiți  cum vreți.

BORIS MARIAN  

 

Nici viață, nici moarte

Nici viață, nici moarte,
Nimic nu e sigur,
șoptește profesorul,
are o unghie cât o mistrie,
și-o înfige în gât,
sângele, roșu binefăcător
se revarsă pe coridoare,
pe scările blocului,
mulți s-au înecat ,
profesorul a scăpat
printr-o simplă intervenție.
Acum este paznic
La o grădiniță de copii,
E foarte mulțumit,
Dezleagă și cuvinte încrucișate,
Mănâncă gogoși,
Nu pune nici o întrebare,
Am încercat să-i iau un interviu,
m-a refuzat, ținea mâna în buzunar,
se observa că avea o unghie
sub formă de mistrie.
BORIS MARIAN


  |

Dili-don

Am să scriu cu tine un roman argentinian, despre amorul nostru de un an, roman, a trecut Fata Morgana prin pustiu, iară morga a rămas la Jiu, nu mai știu de tine, nu mai știu, iei un lup, îl pui sub lupă, eu te pup, nici vampirii nu-s prea buni la supt, traversăm o moarte , două , trei, pupăza din Ferentari, din Tei. Nu-i nimic secret, cât timp trăiești, eu mă bucur, tu te bucurești. Stăm orbiți de naltele borduri, nu suntem insecte, geamanduri, Iar sărutul – abandon nu-i de pe Don, dili-don, dili-don , dili-don. Te văd alergând prin pustiu,O sentință fatală, echipajul e gata de drum, Să pornim, Aventura-i mereu sub semnul divin,Fără goarne, un tropot ne duce la mal, Apoi vom intra-n oceanul natal, Ne inundă, iar valul lovește-n urechi, Vom ajunge epave-n adâncul străvechi,Altă lume, culori minunate-s jur, Întuneric deplin, strălucim pe contur.Cei care mor nu mai văd lutul, Umbre ușoare poată sărutul, Urcă solemn spre Tronul cel Veșnic, Veșnică-i viața, flacără-n sfeșnic.Nimeni n-a spus cum e pe-acolo, Are dreptate cinstitul Apollo, Chiar Dionysos nu prea greșește Când soarbe vinul și se iubește, Crezi cât poți crede, e sfâșiereaNoastră lăuntrică, aștepți mângâierea.Purtând o spadă nevăzută, Încoronat cu lauri, trec Pe o cărare prea bătută,Dintre zevzeci, cel mai zevzec.Iubite umbre mă-nconjoară, Voi merge-n insule, comoriAșteaptă, eu nu doresc aur,Doar liniștea între culori.Hermodius îmi e tovarăș,Eu fac libații pentru morți , Nu-i nici o pierdere prea mare, Primesc orice cade la sorți. Păstrez doar cântecele-nalte,Iubirea celei ce-a trădat Pe mine însumi cu un altul, Care am fost tot eu, altdat.Noi inspirăm oile, copacii, munții, Păsările, norii, fluturii, soarele, Îl inspirăm și pe Dumnezeu Uneori, dar expirăm aerul văduvit De ploi, de copaci, păsări și Dumnezeu, De aceea când săruți, încerci să nu mai respiri.

Boris Marian


  |

Rănit mă simt , de fericirea mea

Rănit mă simt , de fericirea mea

 

Rănit mă simt, de fericirea mea,

Că pot iubi, că pot să scriu,

 Deși-s acoperit de nea,

Torentele mă duc  spre patru zări,

Nu-mi pasă nici de laude, nici ocări,

Prea mult eu m-am topit în așteptare,

Eu știu să prețuiesc  albina pe o floare,

Cântecul viorii  pe acoperiș, nuntașii,

Mireasa care-și caută pașii,

Cuvintele-mi deschid cărare,

Orb de aș fi, văd marea sărbătoare

De la finalul vieții, lăcrimez de bucurie,

Euridice, te voi pierde, pace ție,

Curierul va sosi la fix,

”what light throu yonder window breaks?”.

BORIS MARIAN   

  t

Mă scald în iubire

Mă scald în iubire

_________________

Mă scald în iubire ca-n copilărie,

În Prahova cea iute, la Breaza,

Mă scald  privind fix ecranul computerului,

Chipul tău, nu mă poți refuza,

În ochii tăi mă scald, ochi ce sunt peste tot,

Sur les grandes boulevards,

Mă scald ca într-o rugăciune spusă Celui de Sus

Pe care nu L-am văzut niciodată,

Mă scald cum se scaldă sângele meu în trupul îmbătrânit,

Dureros  de viu, înot împotriva timpului,

Cum aș trece Canalul Mânecii,

De ce nu înoți lângă mine?

Știu, ai să-mi răspunzi când nu voi mai fi,

Dar, cum spui tu, iubirea e-n noi,

Deci în mine înot și înot, până la glezne și tălpi,

Până la rădăcină.

BORIS MARIAN     

Criticilor mei iubiți

Criticilor mei iubiți

 

Criticile și laudele m-au stimulat deopotrivă. Un nebun nu poate fi oprit. Cineva a spus că este un kitsch ceea ce scriu. Poate. Dar este al meu. În poezie este greu să mai fi azi original. Adică autentic. Mă exprim liber și libertatea este prima condiție a existenței unui autor.
Pentru un om cu preocupări artistice, ura constantă este un apanaj ciudat, eufemistic vorbind. Cunosc un personaj cu care nu pot comunica de ani de zile, i-am întins mâna de câteva ori, el s-a uitat la mâna mea și mânia sa a crescut ca o buruiană. Vae victis. Cunosc lideri politici care zâmbesc și se urăsc cu înverșunare.
Am văzut porumbeii triști în parcul care plângea. La câte uși închise nu am bătut? Ca oaspeții veniți la Sodoma. Numai corbii sau ciorile venite seara în Cișmigiu nu cunosc tristețea. Ele murdăresc totul. Nimic nu este logic, poate că așa trebuie. Cărțile nemuritoare sunt despre dragoste – Iliada, Odiseea, Război și Pace, Donul liniștit, ș.a. Chiar și Cântecele lui Maldoror. Nu mai pot scrie versuri. S-a perimat poezia? O femeie de circa 60 de ani este pe cale să ne părăsească, dar ea vrea să mai publice o ultimă carte. M-a impresionat. Scrisul este o religie.
Musil a râs de Kakania, a râs de orice idee de stat, era un anarhist pașnic. Ulrich reprezintă 99% din omenire. Omul fără însușiri există. Înfocat și entuziast. Ce spun conducătorii? Mă doare undeva. Din Evul Mediu mă doare. Vorba cârciumarului din Bellevue – do ut res. Conducătorii sunt rapizi, scutierii se mişcă mai greu. Don Juan lipseşte de la apel. E la infermelie. Are infecţie luetică. Trece. Don Juan trece. Scutierul este un Păturică, ceva mai solid. Doamne, nu mă-nvăţa ce-i ura, nu-mi lăsa sufletul să plece ca un lup în lume, unde e fratele meu, Cain? E lângă tine, lângă tine, îmi spune Domnul, acum este momentul răzbunării. Eu tac, se uită lung la mine Cain, el plânge .ori îşi tăinuieşte gândul? O, Doamne, nu mă pune la-ncercare, dă-mi-l pe Cain înapoi, ca-n vremuri bune. Priveşte Cain şi se roagă-ncet cu mine.
Cândva creşteam viermi de mătase, îi priveam cum alunecă unul peste altul, ca nişte degete tăiate care se mişcă autonom, păstrând totuşi dorinţa de a apuca, de a lua. Muşcau cu sete din frunza de dud, verde, strălucitoare. Iar mătasea lor are ceva din lumina stelară.
Cine este în epicentru cade primul, cei de la margine se uită, dau din picioare să n-alunece-n groapă, cine se află în epicentru va striga din adâncuri, de ce, Doamne, de ce eu sunt alesul? De ce, Doamne, de ce?
Bucuria de a te trezi la miezul nopţii, în miez de zi, de a scrie versuri pe care nu le citeşte nici orbul cu sensibilitatea în deşte, sihastru nu sunt, nici sfânt, poate nebun, raiul e doar o coală de hârtie, vor înflori în curând grădinile-n cer, morţii blânzi din pământ.
Rolul meu este de a mă interpreta pe mine, după lectura Comediei Divine, eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu, uneori se amestecă şi Dumnezeu, dar, din nefericire, spectacolul este mereu întrerupt de exclamaţiile unui surd, poate că eu nu înţeleg surzenia lui, poate că-i darul Demiurgului. Olarul face ulcele, ulcele nu-l fac pe olar. Întunecarea minţii nu poate fi dezvăluită. O scânteie poate provoca un incendiu, dar după ce dispar obiectele unde se duce focul? Moartea din matcă, moartea din ou. Lumea există în oglindă, în apă, în vis. Când privighetoarea s-a hotărât să moară, ea nu a mai fost privighetoare. Lotca pluteşte pe apă. Dar fără apă, lotca nu ar mai pluti. Ce este mai important? Sufletul nu este un obiect, dar nici obiectele nu sunt obiecte. Urechea nu se poate auzi, ochiul nu se poate vedea. Înţeleptul ştie că orice vede în interior sau în exteriorul său, nimic nu este adevărat. Unghiile, părul cresc continuu, cel înţelept observă schimbările pentru a înţelege veşnicia. Peştii din adâncuri îşi schimbă înfăţişarea, deşi marea este aceeaşi, la fel şi moartea, viaţa..Când vedem un taur, un cal, un copac, noi ştim să le numim, deci ele nu mai există în substanţa lor. Înţelepciunea şi curajul nu te vor face să cuprinzi infinitul. Oricine caută, se pierde pe sine, dar găsește ceva, o piatră, o iubire, o moarte. Când vei striga – totul e fals, ești pierdut. Dar să fii drept cu cei care nu te prețuiesc. Nimeni nu este de vină. Pe măsură ce urci muntele, devii mai puțin vizibil, dar tu vezi mai mult.It lies not in our power to love or hate… but to price?

BORIS MARIAN

  |

 

Tu te gândești/Du denkst dir

Tu te gândești/Du denkst dir

 

Tu te gândești ce vrea bătrânul ( zeken) acesta de la mine? Totul și nimic. El visează. Tot ce este al tău este perfect. Tu te gândești, ce fredonează acesta? Nu fredonezi, eu nu găsesc nici un defect. Tu ești perfectă. Tu te gândești  că eu nici nu te pot cunoaște. De sute și de mii de ani eu te cunosc. Aceasta este dragostea adevărată, crede-mă și nu cerceta. Eu scriu o carte pentru toți și pentru nimeni. Eu nu-mi doresc decât să fim noi fericiți în nebunia noastră și  o avere să ne pară sărăcia vechilor înțelepți. Copil s-a făcut și s-a trezit după o viață. Voi dormiți? Eu daruri nu aduc, eu iau mereu din dragostea acestei lumi , o dăruiesc  străvechii   lumi a celor fericiți. Ce importanță are fericirea mea? Eu pot să fiu un saltimbanc, ce importanță are? Iubesc pe cel care muncește și născocește totodată, munca în sine este un chin fără fantezia copilului. Nici iad și nici diavoli nu există, doar suflet ce de trup se va desparte. Trupul este al unui câine mort, doar sufletul trăiește mai departe. Are you loving enough? Ai făcut cunoscută dragostea ta? To hit off toghether. To hit the right word. Trăia un om, spui. Dar și vitele trăiau, râdeau. Din cupa vieții nu poți bea precum din inima unui câine. Reluăm, trăia odată un om care nu avea nimic, nici bani, nici ochi, mâini, picioare, doar scria, dar ce scria? Omul cum se cade-cumsecade nu prinde rădăcini, el umblă. Atenție, când te uiți pe fereastră, ai grijă cum cazi, după dumneata va mai cădea unul. Întotdeauna doi vine înainte de unu. Este dreptatea lumii. Când cineva ți-arată pumnul, consideră că este inima lui. După un accident nu te mai recunoaște nimeni, așa sunt superstițiile, mai bine pleci în alte țări. Cei cu gâtul subțire vor ajunge în rai, dar ceilalți? Love  lies bleeding in the bed whereover? Asta-i din altă operă. Să ascultăm poveștile copacului din munte. Vântul pe care nu-l vedem, îl zbuciumă sălbatic. Dar el nu se plânge. Eul meu de azi îl uită pe cel de ieri. O fi bine?  Cât timp cauți adevărul, nu vei fi liber, găsindu-l,vei fi mort. Predicatorii morții poartă orice culoare. Ferește-te de muște, sunt majoritare. Animalele au nevinovăția de partea lor. Dar prea multe sunt prăpăstiile pentru omul singuratic. Gustul turmei este mult mai vechi decât al individului, ceea ce nu acordă șanse mari celor buni. Nu vă-mbulziți  să iubiți aproapele, îl sufocați, gândiți-vă  ce ați face voi. Dar orice singurătate poate fi un păcat.

(vom continua)

BORIS MARIAN

Legendele

Legendele _________________ Să povestim de Baal Shem Tov, Putem vorbi fără istov, Era mai înțelept ca noi, Mai înțelept ca August Doi. Legendele sunt mai de prețDecât înscrisul pe pereți Ori manuscrisul galben-gri, Legendele sunt păsări vii, Ce zboară-n timp ca Duhul Sfânt, Legenda cu-nțeleptul blând, Ce ne-nvăța să nu lovim Pe cel mai slab, ci să-l iubim, Iar dragostea să facă legi, Legendele nu-s pentru regi, Ele sunt hrana mințilorși leacul suferințelor, de Dumnezeu ne-apropiem, când vinu-nțelepciunii-l bem. @@@@@@@@@@@@ Întâi trăim în Cuvânt, Apoi ne nălțăm din Pământ, Apoi ne iubim în aer , Firul se rupe din caier, Îngeri vom fi, dar ce îngeri? Negri, albaștri, de sânger. Tu ai cântat, mi se pare, Raiului nostru cărare. @@@@@@@@@@@@@@ Ce lecție? O coborâre în Infern? Cu generațiile pierdute, regi, palate, Să mergi în interior mai ferm, În interior vei regăsi un frate.„Come live with me and be my love, And we will all the plesures prove”.BORIS MARIAN

Adaugat de : boris marian

Atenție, sufletul

Atenție, sufletul

 

Atenție, mi-am pierdut sufletul,

Aducătorului – bună recompensă,

Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,

Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,

Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc

Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,

Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,

Ehei,, când vede aurul din aproapele său,

Aleargă o sută de mile și mai mult,

Ocolește pământul, aduce plante exotice

și le depune la picioarele sfintei iubiri.

Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,

Îl las celui sau celei care l-a furat,

Sunt sigur că la ceva tot folosește.

Boris Marian

Sunt prințul-lăutar

Sunt prințul-lăutar

 

Sunt prințul-lăutar,totuna-i,

La poarta casei auzi struna,

Împărățiile se prăbușesc, vin alții,

Barbarii au sosit, vin nalții,

Nu sunt viteji, sunt lacomi ca rechinii,

Zadarnice cuvinte, surzi – mulțime,

Numai poeții se adună, merg în Rai,

A lor e-mpărăția, ce mai stai?

Quo vadis, omule?  Uităm iubirea?

Sunt prinț  fără supuși, iar moștenirea

O las oricui, să-mi roadă viermii trupul,

Aștept la rând,  precum albina stupul,

De-acum nu îți mai scriu decât  pe suflet,

Sunt mâna care scrie, nu am umblet.

BORIS MARIAN  

 

  

Balada-da

Balada-da

Am visat că în altă viață

Eram fiul tău ,iubito,

O dragoste incestuoasă,

Atât de intensă,

Ai să te miri, te vei indigna,

E nebun, vei spune,

Dar noaptea se întunecă,

Care-i pedeapsa?

Arderea de viu? Sacrificarea fiului?

Sunt clipe ce nu-și găsesc suntetul,

Ce vină au păsările, copacii,

Miracolul este în toți și în toate.

Stelele coapte cad în poala ta,

Iar eu cobor tot mai jos,

Tot mai adânc, în pământul care ne naște.

BORIS MARIAN

Lumină

Lumină

_______________________

Omul ajunse de la cenușiu la albastru,

O, ce minune, ce alabastru,

Simplu, din inimă, ca un vulcan,

Flăcări, cenușă, chiar și catran,

Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,

Doamne, ne spui de săbători?

Focul e tatăl, mama- ocean,

Omul ajunse post-diluvian.

Numai iubirea păzește-ne-o , Doamne,

Ea este floarea, ea este Kama,

Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,

Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,

Cred și în Lună, în stele, străină

Ne este vina de-a fi lumină.

BORIS MARIAN

 

Mergeam în pustiu

Mergeam în pustiu

 

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,

mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,

mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima,a venit o hienă,

mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,

am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,

am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.

Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul ,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.

Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,

mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,

mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,

mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,

am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,

am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei

Se încarcă  o altă viziune,  o barde, bard,

Poetul , prin acest volum selectiv, elegant,  impozant,

 ar putea deveni celebru,  Numele profesorului, Profesorul de fericire,

 Vocea  profesorului,  Viaţa de profesor,  Mers în pustiu sau Căutarea lui Dumnezeu,

 Adesea între ore solitare, Abis sau a şaptea poartă,  "Opera Omnia",.
 
 Greu, târziu, poate la sfârşitul re-lecturilor, îţi dai seama că
 autorul  este  un EU apostat, proscris,

 urmărit, vânat de un "wanted" afişat pe
 toţi pereţii, iar căutatul şi vânătorii se uită simultan la acelaşi
 afiş. Un spirit non-conformist, de Gavroche incorigibil,

 traversează poezia.  un antagonism genetic la toate forţele
 inerţiale, rutiniere, fără putinţa de a se atenua. 
 Incontestabil, el are o vocaţie a insurgenţei,

 a  opoziţiei şi chiar a opoziţiei fără revoluţie,

 ca atitudine umană şi poetică.

Altfel, frecventează alternativ şi Infernul (existenţial) şi
 Paradisul (erotic), evitând lumea intermediară a Purgatoriului.
 Autorul chiar nu evită angajarea de partea libertăţii baricadei, ca în
acest pamflet cu adresă sigură: "În copilărie mă-nduioşa eroismul /
 Omului roşu, / Când a murit tatăl omului roşu, lumea plângea. / Nu
 toată lumea. / Am aflat multe, prea multe / Despre omul roşu, / s-a
 făcut mititel omul roşu. / Acum eu nu iubesc culorile uni, / Roşu,
 negru, brun, verde, galben, / Iubesc curcubeul, Aurora Boreală, ţărmul
 mării, / Ochii iubitei, zăpezile de pe Kilimandjaro, / Stelele, chiar
 stelele, sunt un lunatic, / Dar, uneori, câte un om cu suflet roşu sau
 negru / Îmi trimite depeşe falsificate, îmi scrie înjurături / În
 versuri, omul roşu se crede democrat, / Reformist şi revoluţionar,
 talentat şi chiar / Avangardist, uneori îl roade o veche invidie, / O
 ţine înainte, a schimbat pistolul pe un computer / Omul roşu nu va
 muri niciodată. Venind cu treabă din Epir, / La
 subţioară cu Shakespeare, / Vorbind cu Hamlet, Rosenkranz, / Cobor din
 tren la Târgu Neamţ, / Unde se scrie elegant / Despre fazani, despre
 neant, / Iar la sfârşit n-aveam un sfanţ / Şi, doamnă, azi suntem
 amanţi.Marţianul  vine din provincii, / Trece liniştit prin catedrală, /

 Seamănă puţin  şi cu Da Vinci, / E născut pe-ascuns de o vestală. / Pare-apatic
 uneori, pentru derută, / Poartă măşti, e hărţuit, însă degeaba, /
 Marţianul are o faţă slută, / Nici oglinda nu-l suportă, oarba. / El
 nu i-a citit pe Kafka, / Nici pe Cărtărescu, Llosa, / Marţianul doarme
 pe Relaxa / Şi nu gustă poezia, proza.

BORIS MARIAN
>

 

Dicționar

Dicționar

 

Cu Browdler Thomas , filantrop,

Eu am trecut mereu pe stop,

Cincizeci de ani ținu minciuna

Că m-a iubit Roda Fortuna.

Colegiul Bowdoin din Brinswick

Avea fetițe foarte șic, ,

Precum era și  Lisabeth, ,

A mers un timp, apoi n-a mers,

Doar Norman Bowen mai ajută,

Ba cu un leu, ba cu o sută,

Maiorul Bowes avea școală,

Scotea trei dinți cu socoteală,

Iar Bowie David mai rapid

mi-a ciripit un lied stupid,

o, Bowie Jim, o, Bowie Jim,

pe tine noi te prețuim,

cincizeci de ani ținu minciuna

că m-a iubit Roda Fortuna.

BORIS MARIAN

Este?

Este?

___________________________________

Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei,

Au trecut peste sârma ghimpată,

s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet,

de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări,

unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia,

dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri.

Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă,

În jurul nostru este o vijelie grozavă,

Iubito, hai să ne ascundem

 Sub blana uriașului urs ucis de atlanții

 pe care nu i-a văzut încă nimeni.

Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte?

Iarba e pârjolită,  ochii sunt pârjoliți,

Apele se întunecă, ce vânează șarpele

Când adună veninul sub colți?

Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului?

Vântul străbate creierul meu obosit,

Doar pianul mai poate aduce-alinare,

Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă.

Oamenii aleargă, ei caută un adăpost,

Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim?

Prea mult am vorbit într-o viață.

E vreme sărutului, este?

BORIS MARIAN

Grădina japoneză

Texte de acelaşi autor Texte de acelaşi autor < Infernul cel... (Poezie) < Maldoror ... (Poezie) < Abrupt ... (Poezie) < Finis ... (Poezie) < Nebun cap.7 ... (Poezie) < Nebun cap.6 ... (Poezie) < Nebun cap.4 ... (Poezie) < Nebun cap.3 ... (Poezie) < Ca un actor ... (Poezie) < Din Insule ... (Poezie) < Saryricon 2 ... (Poezie) < Satyricon ... (Poezie) < pohemul... (Poezie) < Lui Vintilă ... (Poezie) < Confuzie ... (Poezie) < Afurisme ... (Personale) < Fugă fatală ... (Poezie) < Decembre ... (Poezie) < Chip străin ... (Poezie) < Bunicul ... (Personale) < Două căi ... (Poezie) < Acheron ... (Poezie) < Piatră de... (Poezie) < Lady... (Poezie) < Nici... (Poezie) < Sub frunte ... (Poezie) < Dili-don ... (Poezie) < Exorcismul ... (Personale) < Ghilotina ... (Poezie) < Prietena-mi... (Poezie) < Merită ... (Poezie) < Am cultivat ... (Poezie) < Subordonat ... (Poezie) < Transfigurăr... (Poezie) < Profet ... (Poezie) < La capătul ... (Poezie) < Fapte... (Poezie) < Satiră ... (Poezie) < Sinceritate ... (Poezie) < Dr. Moses... (Personale) < Fugos ... (Poezie) < Manipularea ... (Personale) < Înger... (Poezie) < Chagall ... (Personale) < Jurnal de... (Poezie) < Ochii care... (Poezie) < Transfigurăr... (Poezie) < Marea criză... (Personale) < DEMOCRAȚ... (Personale) < Adânca mea... (Poezie) < Cei fără... (Poezie) < ASCUNS ÎNTRE... (Poezie) < MĂ CERT CU... (Poezie) < Din tot... (Poezie) < Picioarele... (Poezie) < Vis ... (Poezie) < Colac de... (Poezie) < Asceza ... (Personale) < Cine? ... (Poezie) < Ai spus ... (Poezie) < Bondar ... (Poezie) < Aici încep... (Poezie) < Sublimele (... (Poezie) < Sublimele(2)... (Poezie) < Ability ... (Poezie) < Posibilul ... (Poezie) < Sufletul ... (Poezie) < Sunt fericit... (Poezie) < Triptic ... (Poezie) < A... (Poezie) < podul fără... (Poezie) < ADMINISTRA&#... (Personale) < A făcut tot... (Poezie) < Jaspers - un... (Personale) < Matur... (Poezie) < Democraț... (Poezie) < Faust... (Personale) < Afară... (Poezie) < Kierkegaard ... (Poezie) < De mult... (Poezie) < Despre... (Personale) < Elitism ... (Personale) < Albastru de... (Poezie) < Nedivina... (Poezie) < Ben Corlaciu... (Poezie) < Romanță... (Poezie) < Cuvântul ca... (Poezie) < Mussolinismu... (Personale) < Iubirea ca... (Poezie) < Profet ... (Poezie) < În castelul... (Poezie) < Iarna ... (Poezie) < Paul Celan (... (Personale) < Unu ... (Poezie) < Ziua... (Poezie) < Din zborul... (Poezie) < Horror fără... (Poezie) < A făcut tot... (Poezie) < Horror ... (Poezie) Traduceri ale acestui text 0  Comentariile membrilor Vizionări: 299 Grădina japoneză Pe pleoape mi se topește zăpada de primăvară, Metaforic,este vorba de iarnă, Nepoții conduc mașini complicate, Visez uneori războiul ruso-japonez, O fi fost un bunic pe acolo? Mii, sute de mii de soldați s-au dus în pământ, Copii uciși, violuri în lanț, Iar eu scriu versuri, mă numesc simbolist, avangardist, Postmodernist, cui, ce-i pasă? Poezia este un medicament exprirat? Ne îmbătăm cu xanax și whisky, Hackerii își fac de cap, Sexul înlocuiește literatura, Dar nu mi-e silă, știu să apreciez o grădină japoneză. BORIS MARIAN Texte de acelaşi autor Texte de acelaşi autor < Infernul cel... (Poezie) < Maldoror ... (Poezie) < Abrupt ... (Poezie) < Finis ... (Poezie) < Nebun cap.7 ... (Poezie) < Nebun cap.6 ... (Poezie) < Nebun cap.4 ... (Poezie) < Nebun cap.3 ... (Poezie) < Ca un actor ... (Poezie) < Din Insule ... (Poezie) < Saryricon 2 ... (Poezie) < Satyricon ... (Poezie) < pohemul... (Poezie) < Lui Vintilă ... (Poezie) < Confuzie ... (Poezie) < Afurisme ... (Personale) < Fugă fatală ... (Poezie) < Decembre ... (Poezie) < Chip străin ... (Poezie) < Bunicul ... (Personale) < Două căi ... (Poezie) < Acheron ... (Poezie) < Piatră de... (Poezie) < Lady... (Poezie) < Nici... (Poezie) < Sub frunte ... (Poezie) < Dili-don ... (Poezie) < Exorcismul ... (Personale) < Ghilotina ... (Poezie) < Prietena-mi... (Poezie) < Merită ... (Poezie) < Am cultivat ... (Poezie) < Subordonat ... (Poezie) < Transfigurăr... (Poezie) < Profet ... (Poezie) < La capătul ... (Poezie) < Fapte... (Poezie) < Satiră ... (Poezie) < Sinceritate ... (Poezie) < Dr. Moses... (Personale) < Fugos ... (Poezie) < Manipularea ... (Personale) < Înger... (Poezie) < Chagall ... (Personale) < Jurnal de... (Poezie) < Ochii care... (Poezie) < Transfigurăr... (Poezie) < Marea criză... (Personale) < DEMOCRAȚ... (Personale) < Adânca mea... (Poezie) < Cei fără... (Poezie) < ASCUNS ÎNTRE... (Poezie) < MĂ CERT CU... (Poezie) < Din tot... (Poezie) < Picioarele... (Poezie) < Vis ... (Poezie) < Colac de... (Poezie) < Asceza ... (Personale) < Cine? ... (Poezie) < Ai spus ... (Poezie) < Bondar ... (Poezie) < Aici încep... (Poezie) < Sublimele (... (Poezie) < Sublimele(2)... (Poezie) < Ability ... (Poezie) < Posibilul ... (Poezie) < Sufletul ... (Poezie) < Sunt fericit... (Poezie) < Triptic ... (Poezie) < A... (Poezie) < podul fără... (Poezie) < ADMINISTRA&#... (Personale) < A făcut tot... (Poezie) < Jaspers - un... (Personale) < Matur... (Poezie) < Democraț... (Poezie) < Faust... (Personale) < Afară... (Poezie) < Kierkegaard ... (Poezie) < De mult... (Poezie) < Despre... (Personale) < Elitism ... (Personale) < Albastru de... (Poezie) < Nedivina... (Poezie) < Ben Corlaciu... (Poezie) < Romanță... (Poezie) < Cuvântul ca... (Poezie) < Mussolinismu... (Personale) < Iubirea ca... (Poezie) < Profet ... (Poezie) < În castelul... (Poezie) < Iarna ... (Poezie) < Paul Celan (... (Personale) < Unu ... (Poezie) < Ziua... (Poezie) < Din zborul... (Poezie) < Horror fără... (Poezie) < A făcut tot... (Poezie) < Horror ... (Poezie) Traduceri ale acestui text 0  Comentariile membrilor Vizionări: 299 Grădina japoneză Pe pleoape mi se topește zăpada de primăvară, Metaforic,este vorba de iarnă, Nepoții conduc mașini complicate, Visez uneori războiul ruso-japonez, O fi fost un bunic pe acolo? Mii, sute de mii de soldați s-au dus în pământ, Copii uciși, violuri în lanț, Iar eu scriu versuri, mă numesc simbolist, avangardist, Postmodernist, cui, ce-i pasă? Poezia este un medicament exprirat? Ne îmbătăm cu xanax și whisky, Hackerii își fac de cap, Sexul înlocuiește literatura, Dar nu mi-e silă, știu să apreciez o grădină japoneză. BORIS MARIAN