Animal ciudat

 Un animal ciudat, pisica -șoarece,
 Înoată, vorbește, scrie, stoarcere,
 Cu geamandura Neufahrwasser,
 A prins un pescăruș în plasă.
 Un pescăruș în bocanci de soldat,
 Pisica-șoarece este aluat.
De sute de ani ruginește, e moale
 mi-a spus o trecătoare goală. 
 nici nu știți ce face, ce drege
 când nu e nimeni acasă, pe degete.
Profil divin, un biet hoinar,
 Cu taina lui, un neant de jar,
 Când moartea moare uneori
și eu mai sper și eu mai mor.
 Abia grăit, între lumini,
 Cuvântul piere din senin,
 Eu mâna-ntind, primesc nimic,
 Lucrează îngerii la circ.
 Doar poezia fermentând
 Se face vin, îmbată-un gând.
 Poemul hormonal , femural,
 Este poemul abisal.
 De la alb la astral, mai sur
 Mai tremur, nu mai cutremuri.
 Fug și saltă caii roșii
 Printre rânduri, rupe cocoșii,
 Dar poemul tiroidean
 Strigă-n sâmburi, de circa un an.
 Am iubit ce-i demodat,
 Dar și noul s-a re-demascat
 Înțeleg că e f. important
 Este Oul  originar, gigant.
 O zi de scrum, viitor de bronz,
 Naivi întru legendă, bonzi,
Castele Morții înălțăm,
 Iar viața e-n arendă, sudăm.
Pe marmuri flori împrăștiind,
 Iubind prin anotimpuri tâmp. 
 Vezi aștri cum se-aprind, se sting
 În falduri, nimburi de argint. .
 Cuprins de vrajă și de verb,
 poetul e o frunză, herb.
între nervuri și între nervi,
 o rază, ca-n meduză-cerb.
Virgină  statuie cu spate la mare,
 Prin ochiul aparenței, ardoare,
Întreabă unde-i ocrul,  dispare,
 Dar sângele, dar trupul abandonat nu moare.
În liniștea grădinii, un leagăn întruna,
 Un câine  latră, e mătrăguna,
 Al omului sălaș lunar,
Aleg o floare de muștar.
*********************

Atenție, sufletul

Atenție, mi-am pierdut sufletul,
 Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
 Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
 Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
 Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
 Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
 Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
 Aleargă o sută de mile și mai mult,
 Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.
 Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
 Îl las celui sau celei care l-a furat,
 Sunt sigur că la ceva tot folosește. 
Xxxxxxx
Să fii mai sfânt decât un sfânt,
să-lumineze ochii sfânta
care-a venit c-un piept ca stânca,
că vrem și roade,nu pământ.
Erai un nud ceva mai jos,
purtai un hyacint pe umăr,
miresele căutau sfios
să-și completeze-un magic număr.
Și ne-am uitat, ne-am tot uitat
până ce devenirăm aburi,
de când nici nu ne-am sărutat?
Mă doare inima în hamuri.
*8888988*
Noi pe Topolog urcam,
cu Topârcea discutam,
cumpărase-acel pământ
un bașibuzuc din Krâm.
Gândul ne era la Tarra,
Scarlett,Scarlett din Samara,
Mandelștam , prieten drag
nimerise în Gulag,
Dilibau,dilibau,
toți poeții aiurau,
numai Dante ne privea
cu un ochi de prin perdea,
ne vom re-ntâni,vă rog,
peste-un veac pe Topolog.
BMM

 Boris M. Marian





.  |

Ne-am răblăgit, strigă o vioară din propria cutie-sicriu,

Ne-am răblăgit, strigă o vioară din propria cutie-sicriu,

într-un cerc vicios nu fă pe nebunul,fă pe tine,

Chi son io tu non saprai,o, non,urlai,

pe strada Ghica era un arlus, s-a dus,

ierarhie să fie, îngerii nu au corp, nici sorb.

Aragaz critic, sulfuros, cap colțuros,

ochelarii aburiți ai poetului ocult,

recapitulez,rablă umană,eu,Augustus,

viciu în elipsă, schizo, îngeri/plângeri,

cap tare și mare, pralex cel înțilipsă,

uzură generală, universală, sân spân,

baremul spart, fără ouă,o-o,femei ventriloace,

la Agapia am șezut și la prânz,zvâc are, circare,

dar cum deosebești albastrul de albsoare?

Să nu ucizi un fluture cântător,percepuși?

Nu vă luați după Yeats,tocmai a dat colțul.

BMM


S-a făcut dimineață,zise orbul,

să zburăm,se entuziasmează ologul,



m-am împușcat cu un bob de strugure,

mările au secat, creierul aleargă prin spații,



am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,

simt mâna blândă a mamei, nu plânge,copile,



visez?Nu înțeleg nimic,spune matematicianul,

endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?

Ești mare, ești tare, lasă astrele în pace,

fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,

mai stăm puțin la aparate și expirăm elegant.



BMM

Atenție, sufletul

　

Atenție, mi-am pierdut sufletul,

Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar,
Ehei,, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile și mai mult,
Ocolește pământul, aduce plante exotice
și le depune la picioarele sfintei iubiri.

Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,

Sunt sigur că la ceva tot folosește.


Xxxxxxx

Să fii mai sfânt decât un sfânt,

să-lumineze ochii sfânta

care-a venit c-un piept ca stânca,

că vrem și roade,nu pământ.

Erai un nud ceva mai jos,

purtai un hyacint pe umăr,

miresele căutau sfios

să-și completeze-un magic număr.

Și ne-am uitat, ne-am tot uitat

până ce devenirăm aburi,

de când nici nu ne-am sărutat?

Mă doare inima în hamuri.



Boris M. Marian

　

　

　

　



. |

　

　

　

　

　

　

　

　

　





　

Tristeţe pe ambele maluri


La malul Babilonului am şezut şi am plâns,
Cu Diavolul însuşi luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranță, deces vicios.
Trec oștile triste de pachidermi,

De ești temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.

La umbra ciupercilor mai meditezi,

Să fii totuși gnostic ori , simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,

Viața-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Petru milioane de morți zurbagii.

Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți,
Mai joacă și Domnul , uneori, cărți.


BMM
O vinit vacanța mare și se caută fecioare,


șerpii se ascund sub sâni, dau din coadă veseli câini ,


globuri albe,mure dulci, dacă vii, nu te mai duci,


râset mare, de n-o fost, c-au găsit sub brazi un mort,


cine fu, cine să știe, că purta o pălărie,


lumânarea-i lângă el, a venit un mărunțel,


așteptăm organele, s-au oprit chiolhanele,


munții stau de strajă, drepți, că degeaba mai aștepți,


zisă unul, eu socot că era al meu nepot,


s-a dus în Tasmania, nu-i plăcu Rumania.


BMM
Constructori pe mari catalige


fac planuri și gropi îndeajuns,


e vremea de aur, vertije


de legi pentru muls,


că vaca naturii umane


dă lapte hoției oricând,


purceii mănâncă banane,


se dă pe un leu un pământ,


iar mâinii extereștrii


nu vor găsi doar pustiu,


castele păzite de peștii


ce aer înghit și mai scriu.

ACUM 1

ACUM 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,

ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,

trăim foarte singuri între mișei, acum și tăcerea ucide

ca o haită de lupi, cum e mai bine ?

Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,

noi nu știm câte coloane de foc au trecut,

câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,

nu avem timp pentru politețuri,

omul primitiv nu polemiza,

deschide computerul,vei vedea câte crime se petrec

pe secundă, pe glob,ei și?

Bolboroseala sângelui unui tuberculos,

fratele meu,Cain,dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.

Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu,darul pământului,

cineva cântă, acum este acum.


ACUM 2







Se strigă de jos,din subsol,


se strigă din Rai,uneori,


se strigă din interior,


doar Domnul trece domol.


Unul le are cu banii,


de nerozie,nevroză,


tremură fluturi pe rouă,


trece tăcerea cu anii.


BMM

BMM

Anul 2050

Anul 2050

　

Henric X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni, calendarul electronic arăta anul 2050,luna septembrie,ziua 23,ceasul 12 ziua.Nu mai era rege, din vise aflase,își pregăti o masă frugală, coborî în stradă și cumpără un ziar. Nu avea acasă nici aparat TV,nici computer, le aruncase înainte de a adormi, dar știrile din ziar erau suficiente. România se afla pe primul loc la toți indicatorii, cei care plecaseră,peste patru milioane de ingineri,medici,asistenți,academicieni,vânzători,avocați, fiii acestora, ș.a. reveniseră la patria mumă , politicieni nu mai erau,se recalificaseră, sistemul de conducere macroeconomică și socială era perfect cibernetizat pe o grilă uriașă,cu noduri-module computerizate.Nu se mai făceau vizite cu protocol, adunări,conferințe. Noțiunile de guvern,miniștri,parlament,președinte dispăruseră, totul era computerizat, orice operațiune bancară, investiții noi, schimbare de curs valutar, orientare economică se făceau pe baza unei consultări populare cu participarea cetățenilor de peste 18 ani, care obligatoriu trebuiau să aibă un minicomputer portativ. Cel mai interesant fapt era că nicio fraudă nu mai era posibilă, modulele de pe rețele blocau instantaneu operațiunile ce nu respectau anumite reguli prestabilite, erorile intenționate sau accidentale erau corectate,iar persoana care provocase incidentul pierdea instantaneu accesul la sistem ,fiind convocată prin computer să se prezinte la puntele de control pentru analiză și concluzii. Efectele puteau fi,în funcție de pagube -reabilitare fără nicio întrerupere,fie după o perioadă de reinstruire,fie scăderea în ierarhia decizională, până la nivelul stabilit la prima angajare.
Pe plan extern se petrecuseră multe schimbări. Granițele dispăruseră, ca și actele de identitate. Fiecare putea studia istoria,clima,geografia, economia,cultura,limba oricărei țări. Țările care nu prezetau date complete și corecte erau excluse din circuitul turstic, economic,etc. Prima obligație a fiecărei țări era modul de asigurare a unui stadard minim de trai,alimente,îmbrăcăminte,climatizare,cazare, condiții sanitare,medicale,etc. Orice persoană putea locui în oricare țară,cu condiția asigurării standardelor menționate,de către țara gazdă. Astfel oric pretenție teritorială dispare. ONU rămâne numai cu atribuții de instruire ,cultură,etc. Armele de foc,nucleare, ca și armele albe sunt interzise. Un consiliu științific va stabili oportunitatea oricăror noi aplicații de importanță mondială. Henric X termină lectura și adormi pentru alți 30 de ani.

BORIS M.MARIAN

București - 22.sept.2017

Abel-Cain- poem

　

Doamne, nu mă-nvăța ce-i ura,
Nu-mi lăsa sufletul să plece în lume,
Mai bine mă faci legumă, humă,
Unde e fratele Cain? Spune-mi.

Unde e fratele câine, unde?

E lângă tine, îmi spune Domnul,
Cain se uită la mine, tace,
Nu știu, gândește, plânge, nu știu.

Aud cum se roagă-ncet, e Cain?
Cine sunt eu, mai sunt eu Abel?

Ajung la marginea scrisului, zarva

Zadarnică, dar lumească, tace.
Cândva creșteam viermi de mătase,
Priveam cum alunecă unul spre altul,
Ca niște degete tăiate, lama
Însângerată spune, spune.
Apoi izvodeau lumina stelară,
Era mătasea o minune.
Iar eu încerc să-nțeleg Divina
Comedie fără text și vină.
Jivină, zice fugara rimă,
Aud exclamațiile surdului, doarme?

La capătul călătoriei, lacătul,
Pletele încărunțite, păcatul.
Femeia Ideală, șpagatul,
Aveam o mare încredere, iartă,
Iluzia cutreieră prin pulberi și aștri,
Unde sunt Beatricele toate?

Zgârcitul crede că averea se-adună,
Banii cu banii se împreună,
De nu e logică nimic nu e,
Cum ar lipsi Cimabue.

Mâna o-ntinzi , primești un leu,

Dacă te-nalți , devii un zeu ,
mi-mi plesnește o vână-n cap,
de-aș fi mai calm, de-aș fi un crap.

Ce să mai scriu? Că te iubesc?
O, da, oda , o, rai lumesc,

Poate-nțelegi ce vreau să spun .
Mă parodiez ca un nebun.
BORIS MARIAN

　

Se poate trăi


Se poate trăi fără panică, doar din iubire,
Minciunile fug precum rozătoarele în unghere,
Să uităm luptele trecute, armele Diavolului,
Din slăbiciune ne-am născut, dar am crescut oameni,
Vă asigur că dincolo este o altă viață,
Nimeni nu o poate vedea, dar există,
Să nu ceri ajutor, el va veni singur, nechemat,
Aburii biruințelor vor trece precum alcoolul,

Nu uitați florile tăcerii, cresc din iubire,
Împreună vom fi mai mult decât fericiți,
Nu am spus totul, dar nu este destul?

Acta est fabula.

BMM
Aveam senzația că sunt un pește.

nu simțeam nici frigul, nici căldura,

eram undeva, în canalul mânecii,

erau oameni de diverse rase,

unii stăteau în grup, tremurau,se rugau?

O femeie superbă mă privea cu coada ochiului,

îmi părea rău să mă trezesc, dar V. murise

de o congestie, nu puteam să cred,

la R. nici nu mă mai gândeam,

N. se afla după gratiile unui ospiciu de maximă siguranță,

în camera mea a pătruns un pițigoi,

urechile mi se făcuseră aripi,

umbra mea s-a sinucis în curte,

dar eu nu am curte, la mulți ani,

este 21 septembrie, aiurezi îmi spune iubita,

simt un nod în gât, plâng fără lacrimi,

mâine voi scrie despre muzica sferelor,

regele avea la curte un compozitor,

s-au dus la scăldat, s-au înecat amândoi,

lacul a devenit o simfonie, Mahilaropia

era un oraș, nu-l căutați, aveau principii ciudate,

când ești bogat ești bun, ai prieteni, ai caracter,

faptele depind de avere, dar am intrat în alt vis,

vorbim altădată.

BMM

Cum coboram

 

Cum coboram pe fluvii, simțeam că nu sunt fix,

țipam în mine, cine s-audă un sufix?

Nepăsător, prea tânăr, ori poate prea bătrân?

Legat de stâlpul putred cu viermii mă îngân.

Flamande flamuri albe  desfășuram în cerc,

Eu mă duceam în largul  numit și  Behring-Berg.

O iarnă surdă parcă așteaptă să revin,

Peninsula salută aproape de leșin,

Furtuni adânci se lasă peste căruntul șes,

O voce spune calmă, tu singur ai ales,

Așa cum mușcă mărul Întâiul Om din Rai,

Ai fost sortit să capeți copitele de cai.

O râie bruscă sare și mă cuprinde tot,

Am fost frumos odată, acum sunt Hundengott.

BMM  Momente și secunde

__________________________

 

Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?

 Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?

Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?

 Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,

 Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,

 Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,

 Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,

 Meduza, racul, crapul, porumbelul,păunul, bufnița,

 Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.

 Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule

 Apollinaire, Apollo în aer.

**************************************

Viața și poezia și altele sunte hemoragii  interne,

Vă rog să mă credeți, nu împărțiți poeții pe plutoane,

După apariția poeziei virtuale, cu   pretențiile ei,

Au apărut  mâncătorii de poeți  virtuali, ca, vezi doamne,

Muzica  rock  să nu-l ucidă pe Mozart în viață,

Scrieți, băieți, nu ucideți pe nimeni, numai gramatica,

Asta da, erorile pot ucide, cred în sfințenia fiecărui poet,

Gellu Dorian, fostul coleg de la Poșta Redacției a înțeleptului Geo,

Începe o crudciadă contra poeților virtuali. El . laureatul  nu suportă

Vecinătatea   unui   oarecare,  vrea să stea doar cu zeii la masă,

Dar cine e Gellu?  Îl și Menumorut.  Sunt mulți ce-și închipuie

Că stânca marină-i înalță. Unii se-neacă, pradă la  toți prădătorii cu dinți.

Fiece casă are un anotimp. Vorbim despre vălul dintre noi și realitate.

********************************************************

Casa mea ezoterică  e bântuită de  umbre,

Unele râd din senin, altele gem a moarte,

Lumini, culori sângerii, o cochilie mă invită s-o locuiesc,

Iubesc esențele tari, cele care îți întunecă rațiunea,

Un pește cu aripioare verzi plutește prin aer, de parcă ar fi în acvariu,

Spiritul rebel ia forma unei pisici albe, de Angora,

Nu poți trăi cu o singură eroare, ai nevoie de mai multe,

Ce știe  criticul cu ochelari de cal?

Cum mi-a venit scrisul? Ca un fluture  în plină iarnă,

Apoi  s-a așezat în cămin și a aprins focul.

Un fulger nu poate să țină  mai mult de două secunde,

Totuși e o viață.

*********************************

O sută sori pluteau pe mal,

Rechinii se țineau de șal,

Iar tu nu te temeai deloc,

Erai barbarul diplodoc,

Că grea e arta pentru grei,

Am întâlnit savanți pigmei,

A spune ceva memorabil și nobil?

 Pornopsihia sperie snobii,

 Dar despre moartea lui Ivan Ilici

 Cine mai știe, la examene pici.

 Supravegheați-ne, totul se fură,

De la lingouri și până la zgură,

Exhibă, omule, tot ce e-n tine,

 Suflet și spirit, gânduri haine.

 Că tu ai talentul de a te eschiva,

 Precum spadasinul din burgul mic Spa.

 Doar tu, iubito, ești cristalină

Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină.

Precum invariabila constantă Pi,

 Nici într-un vis n-aș îndrăzni.

 Schimbăm idei, simfoniete de dor,

 Iar patima mea e aiurea, în nori.

 Precum Venera fără de mâini,

 Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini,

 În van vitejia, în van orice foc,

 Ești Sapho de care n-am parte, noroc.

************************************

 Destinul nebunului – să fie luat în serios,

O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, 

mi-a înghețat computerul  la un comentariu,

ce cal se poate compara cu comunitarul?

Taurii de ceață știu ei ce știu.

Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, 

Extenuat de atâta iubiri,

A adormit sus, pe un TIR, 

La un viraj, cu derapaj,

 a căzut între fragi golași.

Guri de femei flămânde

l-au prins să-l frământe, 

Greierii i-au cântat prohodul,

Brancardierii făcură podul, 

În schimb i se oferă o scorbură adâncă.

Stai, strigă viteazul  de pe o brâncă,

Abbadon, unde e regele  Balthasar?

Cu fiece moarte , pământul devine mai rar,

Iar sarcina Domnului mai ușoară,

Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară,

Măscărici se rostogolesc de-a valma  pe scări,

Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări.

***********

Căpitanul  intră în cabină, bău un espresso

și simți că toată nava intră în corpul său.

mateloții alergau bezmetici, pasagerii înjurau de zor,

cineva strigă -soarele a luat-o la stânga,

Țara de Foc apărea în dreapta,

Constanța, e Constanța cârâi o găină,

pe  cer apăru constelația Vulpii,

Nu cunosc, mărturisi proful de astronomie,

va urma.

 

Boris M. Marian

 

Se părea că eram la Holănești,

Se părea că eram la Holănești,

priveam noaptea, un lup mă privea

de afară, îl întovărășea un nebun

venit din Siberia, ce spuneau ei?

Uită letopisețele, vom căuta alte forme

de exprimare, nu suntem într-o închisoare,

nu suntem puși să ne ucidem unii alții,

avem chip ori doar oglindă?

Avem voce ori ecou?
*****

Ca să scapi de...

Ca să scapi cum...

Unde se ascunde Ilie?

În camera albă a intrat un pițigoi,

urechile lui se fac aripi,

umbra mea s-a sinucis în curte,

dar eu nu am curte,

cineva spune la mulți ani?

Unde ? Când?

Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,

simt un nod de pițigoi,

plâng fără sunet, fără lacrimi,

când totul pare normal, nimic nu este,

muzica sferelor este aproape.

Poți spune așa ceva?

Citește de jos în sus.

BMM

Catarame

Catarame

Între da și nu, mă gândesc la Evtușenko,aș spune da,optimist,

aș spune nu, mai realist, vibrațiile minciunii sunt puternice,

te lovesc ca o ușă batantă, numai furnicile roșii trec pe dedesupt, marx,engels,lenin,stalin,mao,kim,castro,ș.a.,

plouă cu stele pe morți, săruturile noastre ,iubito,urcă la cer,

vine vulturul să-mi caute ficatul, nu-l mai găsește, face, scandal,

heil,vultur, e un final.

BMM


FRONTUL antidepresiv


are pantaloni cu tiv ,


esențială e lozinca,


chinga,chinga,trinca,trinca,


pe bulvarul Platon trece


un cadavru viu și rece,


frate porc, zice o rață,


nu te lua doar dupe față,


Hegel, uite cât de mic,


dară suie pe un cric,


că filosofia are


multe scule , macarale,


ce depinde doar de noi


este unul fără doi,


oile nu știu că iarba


ne dă lapte, unt și carne,


cine șchioapătă e bine,


altul calcă pe ruine,


cine te ucide-i bun,


e ghiulea, tunar și tun,


că învățătura are


veșnicia drept cărare.


BMM

Adorno, filosoful cristalin

Adorno, filosoful cristalin
　
Adorno are multe fațete ca un cristal. A trăit între anii 1903-1969, a fost nu numai filosof, s-a ocupat de sociologie, criticiă muzicală, de cultură în genere. Tatăl său era negustor de vinuri, Wiesegrund se numea, iar fiul a luat numele mamei, Adorno. În 1924 a studiat la Viena cu Alban Berg, muzica modernă. Era timid, retras, dar apreciat pentru inteligența sa sclipitoare.În 1931 își face teza de doctorat despre Kierkegaaard. După venirea lui Hitler la putere în Germania, se refugiază în Anglia, predă la Oxford, apoi pleacă în America, se ocupă de muzică și filosofie,la universitățile Princeton și Berkeley . Este preocupat de rolul individului în societate. A fost atras de Hegel și Marx, dar nu a acceptat ideile politice marxiste. Un timp a crezut , totuși, că nazismul poate fi combătut de comuniști, dar crimele staliniste l-au îndepărtat de aceste iluzii. Totodată Auschwitz și tot ce ține de Holocaust se prezintă în ochii lui Adorno ca o criză a umanității, după care istoria trebuia reluată de la zero. În anii 1940-1950 a colaborat strâns cu prietenul său Mark Horkheimer, fiind unul dintre pilonii școlii de la Frankfurt. A combătut stângismul violent care s-a răspândit în rândul studenților germani. Batjocorit de proprii studenți și studente, s-a retras în Elveția unde a și murit în 1969, după un atac de cord. A lăsat moștenire „ Dialectica iluminării”, „Filosofia muzicii moderne”, eseuri de estetică, etc. Despre arta modernă , Adorno a avut idei absolut originale, a considerat-o ca pe un instrument critic față de etapele anterioare, accentul fiind pus de el pe formă. Discordanțele aparente, contrastele, radicalismul în artă sunt preferabile falselor armonii adulate de masa celor neinițiați. Arta modernă este , de fapt, o oglindă a conflictelor manifestate în realitatea socială. El dă un exemplu ilustru - pe Schoenberg. Adorno este unul dintre cei mai convingători apărători ai disonanțelor , al urâtului aparent, altfel , tot ce s-a creat în muzică, arte plastice, literatură devine un cimitir de experiențe inutile. De la Baudelaire, Rimbaud până azi , evoluția expresiei artistice devine explicabilă datorită poziției responsabile a acestui filosof prea puțin înțeles de contemporani. Obiectivismul din artele plastice, arhitectură, nemaivorbind de muzica „zgomotelor”, etc. au în Adorno un partizan pe merit. Meritele sale sunt încă nevalorificate suficient.

BORIS MARIAN

Orice e bun se desființează,

sau și mai rău - parazitează,

În grădina cu trifoi e un țintirim de boi,

în grădina cu statui

toate păsările-s cui,

au băut și vin și țuică

cu maestrul Bogdan Duică,

doar barbarii au un țel

să ucidă azi un miel.

Doamne, scoate din șuruburi

tancurile , fă-le cuburi,

știu gravuri care ne mint

foarte grav, cu fals argint,

morții tremură de spaimă,

e o crimă, e o taină?

Iar poemele nu-s piedici

și nici prelungite predici,

mitraliere sunt cu fiere,

fără ele n-a murit nimeni dar nici n-a trăit.

Nu aș vrea să mor pe targă,

un spital e lumea largă,

eu doar scriu pe-un piedestal,

un erou murind pe cal.

bmm