Con amore
Am construit cu tine palatul de cleștar,
s-a sfărâmat la primul cutremur din Quatar,
mi-ai spus că e nevoie de secoli, zile, neant,
a doua zi neantul devine enervant.
Că ne-am iubit, se știe, ne urmăreau șnapanii,
Era să-mi dau și viața și haina cu galoane,
Dar ai fugit în sânul familiei, umbrar,
s-a năruit poemul, palatul de cleștar,
m-ai șters de prin jurnale și cântece cu text,
iubirea este legea, deci dura lex sed lex.
BORIS MARIAN
Nu era speranță, numai certitudini,
noaptea străluceau stele, lumânări,
scuarul se umplea de guvizi-fantome,
nu erau chiar morți, fluierau pe nări.
Spune -God have mercy on my soul, deci spune,
un buchet de crabi vei primi în dar,
ce curaj, ce lauri, valurile-n spume
alergau amanții zgribuliți spre far.
Strada ca o venă propulsa viață,
vitriolul sfarmă și topește tot,
n-am venit să-ți spun bunădimineața,
te anunț că mâine va-nvia un mort.
*************************************
O
Pagini și pumnale
Pumnalul are o istorie a lui, rău
este că paginile sunt pline de sânge.
Ce se înțelege? A fost ucis autorul? Poate
cititorul? Poliția caută.
Nu mai repetați numele asasinului, îi faceți
un bine.
Nimic nu este vis. Așteaptă,
vei fi convins că nu este vis.
Capabilă de jocuri violente, femeia
intra în cazinou ca la ea acasă.
Pisici din marmură o
întâmpinau, se auzea un mieunat
marmoreean.
Fricoșii să intre în prima
cameră, ceilalți mergeți înainte până dați de masa verde.
Pe rând au dispărut
oameni, nimeni nu se sesiza, omenirea creștea demografic.
Am găsit la mine în cameră o mână
tăiată, un toc între degete,
cerneala era simpatică ,
nu se vedea.
Ce lumină apare în geamuri, întreabă
Julieta.
Nimeni din sală nu
a răspuns.
Nu uita, cerul nu are ochi, nici
reportofon.
Tu vei dace unvestigația.
BMM
Pe trup poți scrie orice, iubirea fără sex
este un comerț cu baloane colorate,
o inimă, un fuck you, o lună,
jurământul lui Romeo, dar Julietta-jacketta,
ce trup curat, adică? De
câte milenii
se iubesc oamenii? Nici bietul Homer nu știe,
altar de taină e trupul, atunci?
Unde este adulterul? Ți-am pus palmele pe piept,
ușor, nu-i nimic, ser aud bătăi scurte,
nimeni nu vorbește, ne-am plimbat pe insula lui Sappho,
ne fereau copacii, buzele mele erau ale tale,
mijlocul tău era mijlocul meu, plângeai de plăcere,
apoi am spus - ne tatuăm, nu ai răspuns,
în jur copacii se iubeau în tăcere.
|
|
|
|
Suntem
iubiți sau neiubiți, morți în spitale, nemuriți,
Ba
spânzurați, ba împușcați, ei și, ei și, neîmpăcați.
O
boabă ia, de arpacaș, așa iubim noi în oraș,
O
valeriană, un Valer, cam smochinit, dar cavaler,
O
moștenire pentru câini, un Rembrandt luat de la stăpâni,
O,
tenebroase reverii, noi ne iubeam încă de vii,
Cenușa
soarelui e-n noi, astrăpungem gândul fiind doi,
Să
despletim un permanent, un trup mumificat
prezent.
O
citadelă ridicăm, din lacrimi facem un Lancrăm,
Nu-i
scurtă viața, șarpele devine coardă –harfele.
BMM
În care parte-a lumii străvezii?
Eu sunt într-un abis și poate de aceea
nici nu te văd aevea, nici nu pot auzi.
Dar ce e dragostea? Un sunet, o lumină?
Este prezență oare, este doar absolut?
Nesiguranță, teamă, tunet în surdină
sau poate mult mai mult, neîmpăcat sărut.
Nu e-n puterea noastră să desfidem
tumultul ce ne prinde în vâltori,
înalte porți cu răsuflarea le deschidem,
eu urc spre tine, tu, cedând, cobori.
BMM
Am construit cu greu această macara,
ea mă va duce-n ceruri între celebrii K.,
de când cu Kafka nimeni nu mai se roagă-n van,
există nedreptate, pe adevăr-doi bani,
există jocul artei, biluțe de mărgean,
ai cap? Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan.
Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos,
ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos,
mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri,
precum Socrate , soarbe otrava din potir.
Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai,
ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai.
Că numai cel din urmă va înjgheba un rai.
BMM
