Al șasele simț

Nimeni nu știe ce este al șaselea simț,
am pierdut , sigur, simțul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinți,
sfinții se sperie și ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie  dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia,  poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepși, cu multă nonșalanță.
Bicepșii și explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns  ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoașterii,
Cățelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea  urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia  a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrânețea și bolile sunt omenești,
dar cine le recunoaște  dreptul la existență?
Mi se spune nu te lamenta, ești penibil ,
da , sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuțelor devine
o realitate, sexul, focul și altele au revoluționat
omenirea,  dar noi preferăm grota strămoșilor,
iubita mă-ntreabă- ce faci- nu am știut să-i răspund,
de unde vin, unde mă duc?
Am cunoscut setea și foamea iubirii, ce am făcut
cu imperiul pierdut?  Ghilotina se uită la mine și râde.
Are umor ghilotina.

BORIS MARIAN

Hamlet

Hamlet

 

Hamlet a venit cu gânduri bune.

Trecutul lui Hamlet nu interesează pe nimeni.

El nu cunoaște  nici genii terestre,mai puțin stelare.

El nu cunoaște nici cine  hotărăște soarta bieților useri, el este INDPEPENDENT. El este scriitor oriunde.

A fi neortodox nu înseamnă a fi grosolan, familiar, rău crescut, mahalagiu.

El nu va răspunde celor care nu îl respectă.

Orice regulament, orice lege există pentru a fi încălcate cu mare nepăsare. Păcat.

Multe himere am întâlnit, una îmi [bm1] spuse –iubi, penetrează-mă, alta pozează cu lacrimi, are dreptul, aşa o văd pe Meduza, ipocrizia este ecuaţia istoriei noastre, nicio himeră nu este reală, tot ce este uman ţine de boală. Ura oricui mă întristează, omule, nu mă poţi speria cu nimic, nici cu urlete de lup, nici cu muşchi de oţel, pe toţi ne pasc aceleaşi cutremure, morţi subite, boli  îndelungate, ce mai contează o vorbă?  Eşti plămădit din materie organică, deci biodegradabil.

Hemoragii cu amintiri, reproşuri, codoşii cumpără şi coşuri să pună-n  ele  bunuri grase, că orice furt e libertate, că puşcăria e o soartă mai dulce decât mersu-n coate, plumb din Bacovia se fură, cad euroi în arătură, Urmuz devine azi ministru,  mai Ţepeş decât Vlad  sinistrul, zadarnic, împietriţi în veacuri, noi blestemăm,  spuneţi good-luck-uri, auzi materia cum plânge? Cine adună, cine strânge bobul de aur, în lacustre ţinuturi au fugit lăcuste, amanţii se ţin tot mai strâns, de râs, de plâns şi iar de râs.

Prinţul Hamlet

---

 [bm1]

Flori DE MUCIGAI

Flori DE MUCIGAI Abia acum a recitit acest verset, Că mucegaiul este-n oricare poet, Degeaba jeluiți pe psaltichie, Poetul este unul dintr-o mie. Timpul tăiat în săbii reci, Precum iubitele haiducilor zevzeci, Degeaba-și dezveleau fetia, Haiducul are treabă cu Bănia, La fel poetul între pat și moarte , Între pocalul plin și carte, Precum copacul Iggdrasil se nalță opul, Poetul e efectul, tu ești scopul. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ De-a puia-gaia, ehehei, Ce ne mai spune Conan Trei, El are cicatrice peste tot, Nu are frați, părinți, doar un nepot. În tot mormanul de reviste polițiste și-a rătăcit dolari și trei batiste, dar în picioare nimeni nu-l calcă, privești la umbra sa înaltă, andrade mii, frumoase și mai și, o multitudine de gâște guralii, ah, Galaad, ah, dor de Galaad, acolo mi-am lăsat un camarad, el îmi striga dintr-un Mirage X paralel, o să învingem, frate Brabanel. Era un ultim, falnic exemplar, Un fel de leu antic cu părul rar, Acum, bătrân, Leone, u nul spuse, Poetu-n limba sa se duse, Poate și cel din urmă sărăntoc Să poarte-n el nestins, divinul foc. BORIS MARIAN

„Cine are părinți”

„Cine are părinți” Poetului Adrian in memoriam „Cine are părinți pe pământ, nu în gând, Mai aude” cum neantul ne cheamă flămând. Că au fost și ei tineri, sărmani ori bogați, Vor ajunge în cârje, cu un Alzy sub braț. Cel mai mult i-a durut râsul junelui scrib, Are-n piept doar un boț? Pălărie de hrib? E ușor, dai cu barda în stânci, ca-n vechimi, Iar din stâncă zbucnește o lacrimă, știm, E doar vocea durerii, a sângelui, fiți și copiii de azi și bolnavii părinți. BORIS MARIAN

Canonul iubirii

Canonul iubirii La început a fost alegerea. Cum deosebești diavolul de înger? Folosul și iubirea – dușmani neîmpăcați. Pasiunea este vicleană ca o felină. Ce este o relație? Nimic, fără iubire. Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare. Teama își are locul ei. Înainte și după iubire tot iubire este. Iubirea și eternitatea nu au nimic comun. El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi. Iubirea și arta memoriei. Faust a disprețuit iubirea- aceasta a fost drama. Freud a considerat iubirea obiect de studiu. Kafka – nefericitul îndrăgostit. Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire. Mortul nemuritor și viața ca o secundă. Îndrăgostitul – un pește cu aripi caraghioase. Nu poți înfrânge nebunia într-o singură zi.

Întâmplare cu obiecte

Întâmplare cu obiecte Obiectele au și ele viața lor. Nu sunt primul care afirm acest adevăr indubitabil. Pe la orele unu din noapte m-am sculat și m-am dus la calculator. Mare mi-a fost mirarea văzându-l într-o stare jalnică , de parcă un nebun sau un copil răsfățat s-ar fi jucat cu piesele sale. În locul ecranului era o scândură lungă de circa un metru și jumătate pe care erau dispuse figuri de șah fixate magnetic, nu știu prin ce minune. Din corpul computerului ieșeau fire, atârnau piese de parcă aparatura ar fi fost aruncată de la etaj și reașezată pe masa mea. Disperat am sunat la service și nici în douăzeci de minute a apărut un individ mic de statură, cu un cap ce semăna cu o tablă de șah, care îmi zâmbea batjocoritor. Nu m-a întrebat ce s-a întâmplat. În schimb m-a informat că firma a fost foarte supărată că am câștigat ultima partidă și mi-a transmis în acest mod supărarea șefilor. Ce este de făcut? Am întrebat. Nimic. Veți cumpăra alt computer. Dar cum este posibil? Nu pot să vă spun. Firma noastră este privată. Nu răspundem decât în fața patronului care este un șahist fanatic. L-am dat afară. După scurt timp l-am auzit vorbind cu o vecină, stabileau condițiile pentru montarea unui post și unui calculator. Erau foarte surâzători și relația lor părea mai mult amoroasă. Enervat m-am apucat să schimb un bec din hol care se arsese. Am scos globul, era prăfuit, de vreo zece ani nu mai umblase nimeni la el, am schimbat becul și la montarea globului, acesta a alunecat din mâna mea și s-a spart aproape fără zgomot. Globul avea , cred, circa un veac de viață. Ce chestie. M-am culcat , n-am putut adormi. Dimineața m-am dus la calculator, nimic nu era schimbat , iar pe Microsoft cineva scrisese o povestire pe care am reprodus-o aici. BMM 24.03.2015

În formă simplă

În formă simplă În formă simplă, dragostea Seamănă cu mișcarea browniană, Dar Sylvia Plath de ce s-a sinucis? Vermicular și spumegând Se apropie gândul cel roș? „La luna rossa, il vento, il tuo colore Di donna del Nord, la distese di neve”, În piața San Marco am stat și am plâns, m-am gândit la Ierusalim, la iasomia din jurul morii lui Montefiore. Contrapunct absurd de mânie, Doamne, dă pace inimii mele și tuturor celor cu inimă. Balast, aruncați balastul, Strigă Jules Verne, balonul Se nalță în stratosferă și explodează. Coboară lin, ca niște pene, Poemele, rimele, lacrimi și stele. Mă dor brațele de parcă mi-aș purta propriul coșciug. BMM

Legea morții

Legea morții Legea morții trebuie împlinită, închid ochii, îmi închipui cum ar fi, Să mori, să dormi, vorba lui Hamlet. Dar trupul doare. Ochiul vede. Încotro? Către niciunde. Nu știm de unde venim, unde ne ducem. Tahiti spune tot, Tahiti știe. Roșul violent al lui Gauguin. Iubiri bolnave. Ce să-mplinim și cum? Răspunde. Să nu atingi inima, mâinile celor ce mor. Copilăria rămasă pe smalțul cadranului de ceas. Un surâs ne poate scăpa de dureri, chiar și ironic. Mater dulcissima, ce bine te vede cel care pleacă, ce bine... BMM Vizualizări: 3 Cuvinte cheie : Marcat ca preferinţă! Adăugat la preferinţe de 1 membru Partajare Tweet

Plângeau

Plângeau Plângeau femei după bărbați pierduți, Mulțimea nu le observa, Mugea pădurea, doar un lup Striga – e libertate, vara mea, Nici vrăji , altare nu mai sunt, Istoria își are viermii ei, Fiece mort, fiece prunc Au ei un rost, au un temei, Unul îmi spune Odiseea lui, Altul de pază stă la porți, Zbang, te lovește cu un cui, Vezi Paradisul ca un boț. Fugi și frate-meu, fugi, Dar eu n-am frate, sunt orfan De frate, de părinții vii, Durerea trece cu molan. Posteritatea lui Cerep, Ca posteriorul dionisiac Nu au nimic comun cu rapp, Ideile doar muguri fac Pe ramuri umede tresar Eu, care scriu acest ferpar. BMM

Baloane

Baloane Baloane, oameni plutind, Ia, nene, le prinzi, le pretind, Thalia nu e atrasă, Cuprinsă de talie, lasă, Seara o vom atrage, Magii vin să ne roage, Forse –un segno vero De patimă de putere, Dans tăcut, luna verde În ochiul buhăi se pierde, Auzi geamătul apei Săpând subteran ca să scape, Prin portocali, migratoare Ca viața trec mari cocoare, Ce arestări preventive, Cu și fără motive, Voi m-ați tăiat delicat, cap, mâini, un pătrat, în patru zări azvârlit, de când nu am dormit? Ochii vorbesc de iubire, Mai mult decât orice ochire, În rugăciuni, Dumnezeu Se-amestecă Numele Tău. BMM

Zidirea legendei Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo. Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată. Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte. Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă. Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea. Ultima dorință a celui care moare ar fi viața. Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună. Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții. Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești. Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zidești în el. BMM

Lampa lui Anodin

Lampa lui Anodin Lampa aruncă o umbră pe tavan, Sufletul ei e-n geamantan, Sufletul meu unde e? Străbate deșertul pe-un OZN, Sufletul meu de miel ucis, Plânge departe în Paradis, El se oprește pe buzele fetei Ce o iubesc pe furișete. Că Dumnezeu bătu din palme, i-au răspuns florile dalbe , păsări multicolore, fetele poliflore, cum le cânta trubadurul mijlocul și conturul. Sâni aveau mici ca fraga, Pajul fugea cu paja, Cărare în codrul mare Adânc ca un sân flămând, Ne-am rostogolit, am ajuns în vid, Pe-o gură de sky, la mijloc de plai, Cățelul pământului, auzi-l urlându-l. Cui? Cine l-a mâncat, pusu-l la uscat și l-au afumat, și l-au descântat, le-a cântat o stea, dragul, draga mea, roibule, goneai, Fulger aduceai, Fulgerul cel mort, raza Rutherford. BORIaS MARIAN

În orașul Tombuktu

În orașul Tombuktu În orașul Tombuktu mi-a răspuns iubita – NU, în orașul Orleans, ea mi-a spus, așteaptă-un an, eu am așteptat vreo trei, ajutat și de femei, dară ea îmi dispăru din orașul Tombuktu. Precum Solomon pe tron Așteptam mâhnit un zvon, Unde este draga mea, Zămislită-n Africa? Îndurare, Doamne, simt Că mă pierd în Labirint. Cassanova, Don Juan mi-au fost frați la șapte ani, astăzi împlinesc un veac și sunt frate cu un drac, doar iubirea-i țel și vis, nu îmi trebă Paradis. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Gândurile își întind din ape mâinile, Ai impresia că strigă după ajutor, Eu nu știu ce mai gândește sângele, Nici vecinii, nici apropiații lor. Omu-și face loc în orice parte, Taie un copac, dărâmă stânci, Parcă-n noi este ceva sălbatic, Iartă-ne pământule, tu plângi. Ne primești apoi, precum o mumă, Când se-ntoarce fiul rătăcit, Ne-nvelești cu viermănoasă humă, „Dormi, odorul meu nefericit”.

Omul fără însușiri

Omul fără însușiri Postat de Boris Marian în Martie 7, 2015 la 8:30am Vezi blog Omul fără însușiri putetare la-ntruniri, Pretenul e somnambul și îl cheamă Ion Ceaun. Dar fiind mereu confuz, i se spune Confucius. Sigur, fără însușiri, tace din priviri. A avut un ideal, îl vota pe domnul Cal, Milă fără margini am, oferindu-i și un ham. Violent s-a transformat, m-a lovit cu ranga-n cap. A dat foc la case, cărți, a ars totul pe bucăți, Pustiu era totul, ah ! Cineva îl cânta pe Bach. Sus , undeva, pe la doi, îl aștepta un cotoi, Un Bechemot rău și chior, a devenit dictator. Asta-i povestea dar am alta mai de alean. Cândva doi îndrăgostiți, s-au despărțit ca vrăjiți, Se spune că după ani, pe mal crescură platani, Ziua păreau că-s din piatră, noaptea – iubirii o vatră. Nostim ar fi, fără veste, să revenim la poveste, Treptat devenind bebeluși, chiar de acuși. O , libertate-n nimic, doar un buric și pe dric, Pierdere, zbor zăbăuc, o, libertate de cuc, Întinde visele, Zisule și vei ajunge la insule, Noi semănăm, doar popice, din ele ies niște fiice, Fiicele fricii de aer, de aur ca și de Bayer, Pisică mâncată văzură-ți? De șobolanii din șură. Astfel e omul , o brișcă, merge oricând după frișcă. BMM Vizualizări: 2 Cuvinte cheie : Preferat Adăugat la preferinţe de 0 membri Partajare Tweet

Bradul și bardul

Bradul și bardul Precum e bradul e și bardul, străfulgeră precum smaraldul, Sublimă, încă genuină, Din curcubeu ne dă lumină, Din versuri împletind coroană, Iubito, azi voi spune, Doamnă, Precum reginei și divinei, Cu timpul adresat străinei, E legea entropiei, dragă, Când patima revine-n bragă, În albe- rozalii cuvinte, Totul se uită, ține minte. Un brad pe-i culme, singuratic, Un bard murind încet, tomnatic, Păduri renasc regenerate, Auzi voci de copii, curate, Cum cresc recifele-n Pacific , Forță adâncă, vis mirific. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Un măr și o coadă de mătură Se iubeau pe un colț de pătură, Iubita mea , cu liceu terminat, Moralmente m-a maltratat, O vedem aievea și-n vis, O pierdeam mereu în abis, Cu-o pisică și un motan, Avea fata năuășpe ani. Cu cosiță, piept mare și șolduri Putea să sfărâme trei blocuri, Inima mea - un pilaf, Era fiică de biogeograf. Când i-am spus- vreau să mă-nsor, Râsul ei se-auzea în Obor, Dacă astăzi încă o plâng, Senectute, sunt un nătâng, Moartea, amică vânjoasă Mă cheamă mai des pe acasă, Noi ne-om iubi, n-au iubit Nici Adam cu amanta Lilith, În mansardă, așa, mai ascuns s-au născut un lup și un urs. Noi, iubito, nici nu ne știm, Ne-om plimba prin țintirim, Noaptea, două umbre mai grele, Fără haine și fără piele. BMM

Celule

Celule În acea clădire, fiecare pacient avea o celulă, În fiecare celulă bătea inima unui pacient, În fiecare inimă era o clădire, ș.a.m.d., Mergând în josul scării, celulele se înmulțeau, La fel suntem și noi, poeții, în fiecare poet trăiește un altul, Dar noi nu știm, multe nu știm, nu ne iubim, Preferăm sudalma, palma, napalmul, calmul, iubito , tu mă cuprinzi pe mine , deși fugi ,deși te ascunzi, am trecut deunăzi, clădirea era o ruină, se vedea o tăbliță, scria un an, pe alta un secol, pe alta, eternitate-maternitate, ce ți-e cu viața asta, trece și nu trece, „mare e moartea, peste măsură, Suntem ai ei cu surâsul pe gură”. BMM