Rebelul cântă

Rebelul cântă Cer mult semeni cu mine? Pax vobiscum et nobiscum. Nu m-am umilit niciodată. Poate visului meu despre Domnul cel Unic și Drept. Nu mă imitați , nu este nevoie. Singur voi duce povara. Singur beau ceașca durerii. Istoria este formată din atomi, Au dispărut irochezii? Am scăpat de ciumă, au venit dictatorii, Precum șobolanii. Rebelul cântă. Intrăm treptat în lumea numelor. Doamne, dimineața Ta este minunea. Ce poate naște disperarea? Numai speranță. Să fugi de tine în codrii umbroși. Acum totul e limpede. Rebelul cântă. Singurătate absolută nu există, așa-i? Iar trupul femeii iubite este o minune. Uneori, întreaga lume este o rugăciune.

dominique iordache: dimineți de zurbagie 80

dominique iordache: dimineți de zurbagie 80



zurbagie, adevărat, fără minte, adevărat

Valori eterne

Valori eterne Eternuri vale, tot mai la vale, O odă morții, o alta nopții, Rătăcim cu capul golit, Dansăm doar cu inima, Picioarele sunt de piatră, Calul cântă în corul Filarmonicii, Bilele albe au dispărut, în locul ochilor stau ele, Nu e grav, ne asigură pocitania, Parcă doiminic i se spune, Nici bolnav, nici scândură, Discobolul mi-a zvârlit căpățâna la mari distanțe, Toți vom intra în cutia cu bătrâni, Îmi spune corbul- NEVERMORE, POETE TOT MAI SCRII DE ZOR, Zadarnic, totu-i pe nimic, Noroc că nu consum, dar stric, Mai lasă-te de scris și mori, Îmi spuse corbul NEVERMORE. NUMAI MĂGARUL ARE O SINGUR-Ă FAȚĂ, La CAP a venit Dominica să dea nițel lapte, biata juninca, Cum ai picat din avion pe rețea, Unde nu-i cap, fundația-i grea, Cinci miliarde de vajnici eroi, Cine-i ca noi, cine-i ca voi, Cine-i cavou, hala erou, Trei miliarde de genii- poeți Pentru pereți, cap de pereți.

Mâna dreaptă

Mâna dreaptă Mâna dreaptă mă doare, La fel ca și stânga, Ofer un breviar bibliografic pentru o căpșună, Licențiat în metafizică, ofer consultații, seara, Culturologii deoparte, închide geamul, La distanță de șosea, un sat fără biserici, Cimitire, tutungerii, spelunci, ia un grog, tinere, Într-o seară cineva deveni moșneag, Chipul i s-a împietrit, o, stirpe de regi, Prințul din Levant nu a sosit, Laptele negru, cine să-l bea? Cangurul, departe, pe câmpuri cânta, Trăim în bulion, iar ultima albastră, cum era, Privirea fetelor de catifea, nimeni nu mai vrea Să se joace cu mine, se duce ea la verișoară? Albatroșii nu sunt uciși niciodată. Respirația mă vizitează rar. Spectacolul s-a încheiat

Inima

Inima Inima mea este trupul meu, Are mâini,picioare, cap, piele, Nu sunt ca orice om normal, Fac și pe nebunul, uneori, Sunt un copil bătrân, Cărțile mele au fost duse la spital și operate, Acolo au și murit, Am auzit că și morții au inimă, mi-a spus un doctor în filozofie, orice pasăre ar trebui să aibă trei aripi și două capete, parastasele sunt romane nescrise, la București sunt prea multe funeralii, nașterile au fost interzise prin lege, fiecare apare cum poate, solii dureroase ne vin de dincolo, din curtea Domnului, sclerozați, sclerozați, tot rămâne ceva, nașterea tragediei din pântecele bucuriei, scuturați-vă de pământ, să nu vă cadă pielea, pe chei se plimbă frumoasele femei cu pene colorate, un câine negru latră până ce se albește de furie. Este cățelul pământului. Nu l-am văzut, am auzit de el în copilărie. Orice furnică este incomensurabilă. Vineri s-a întâmplat să mă întâlnesc cu Robinson, Fratele meu, dar tu despre dragoste nu știi să scrii. O, da, sărut sfârcul stâng al lui Venus. Toate organele sunt roșii, adică de stânga. Vântule, de ce tresari? Suflet mușcat de ploi. Omida este gigantică, mărul este pitic. Găuri de carne – n-am auzit. Spuneți-mi ce e moartea? O frază de alții inventată.

Poeții interziși Există o tagmă de poeți interziși, Alții sunt doar interpuși, Alții sunt intercontinentali Precum rachetele luate de val, Ba n-au talent, ba n-au talanți, Ba nu au vârsta, ba sunt berbanți, Au părul alb, mama lor de bătrâni, Eu i-aș stârpi ca pe lupi, ca pe câini, Prea-s boșorogi, supărăcioși, Supărători, nenorocoși, Ba se mai ceartă cu patronatul, Nu se-ncadrează poetul, pătratul, În poezie e greu să desparți Apele, stropii dulci sau sărați, Unu-i nebun, altul –prea bun, Scrie în rime, zboară-un colun, Lunecă vorba ca pe ulei, Ca pe o miere de șapte”șpe lei, Eu aș propune o lege, cinstit, Tat ce mai scrieți dați-l cu flit, Cu o benzină ușoară, de-avion, Să ne trăiască sfântul patron, Unde acum te preumbli , Poete? Ah, Eminescule, muzele-s bete, Nu se mai știe cine, ce vrea, Stau și mă rog de un greier, de-o stea. BMM