DIN TOT

Vizionări: 182 　 　 　|　 Din tot ce-am scris Din tot ce-am scris nimic nu este adevăr, Tot ce-am citit este un împrumut, Îmi amintesc femeia goală Zărită printre gene de copil, Acesta este adevărul, l-am ascuns, primul sărut, a fost și l-am ascuns, prima durere, un refuz – o lamă de cuțit, în suflet s-a depus, prima noapte de dragoste, am ascuns-o, vocile șoptite-flăcări, le-am ascuns, nici numele nu mi-l mai amintesc, era Bethsabea, era regina din Saba, ascundem în noi o mie de biblii, mai credincioși decât |Iov suntem, dar ne ascundem, vorbim, la intervale încercăm tăișul lamei, fără să știm, noi respirăm iubire, eu am citit poemele lumii, nimic nu se aseamănă unei iubiri, acum, aici, pe acest pat curat și alb al sfintelor uitări. Tu ești cu mine, înger, Dumnezeu, femeie,   Eu te pătrund, tu mă-nconjori cu trupul tău, orice ați spune, n-am să mor, iubesc, iubesc, o altă inimă în pieptul meu se naște, doar pentru tine, trup și duh zărit prin genele copilului din anii mei curați. BORIS MARIAN 　 |

　

Spovedanii

Spovedanii

1.

O  rugăciune  în plin deșert,

Astfel eu scriu ceva incert,  

Înving durerea, par a fi liber,

Sunt  cărămidă din zona Ciber,  

O iarbă scrisă  de Dumnezeu,

Privim și mergem, eu, tu și eu,

Stele nu-ntreabă de tine, de mine,

 bufnițe- apatice par sibiline.  

2.

 

Un don Quijote iertător,

Aproape sfânt și muritor,

Visez mereu în alte lumi,

Unde dispar cei răi și buni?  .

Nu am regrete șinu mă vait,

Tot ce-am iubit , un Edelweis.

 

3.

 

Dă-i omului pâine , îți cere carne,

Dă-i  carne, îți cere haine,

Dă-i haine, îți cere trupul,

Dă-i trupul, îți cere sufletul,

Ei, aici este o problemă.

De nu cunoști drumul, caută o scuză.

Primim exact ceea ce dăm.

Educația este tot ce păstrăm.

Șoimul  lovit de o săgeată,

  pană de șoim  reajustată.

4.

 

Eu am iubit  o gâză mică,

visa frumos ca o furnică,

 dar ea era, Ioanelor,

Din neamul scorpioanelor,

Au fugărit-o  pentru  desfrâu

La malul  celui vestit râu

Ce-i zice   Baby-Babilon,

Dar, fraților, nu-i de bonton

Să facem glume, e  Afrodita,

Fermecătoare   precum Perdita,

E eroină și are o splină

De care nimeni nu are vină.

Vorbește-n zece limbi odată,

Savanții lumii o tot caută,

Dar ea acum este ascunsă

În mănăstire, este tunsă,

Se roagă, Doamne, fie-ți milă,

A fost cândva și ea copilă.

BMM      

Cochemaria
　

Pe-un perete am pus doar poze cu tine,


La bază crescu un firav mărăcine,

Este semn că exiști și că eu mai exist,

Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.




M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc,


Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut,

Au R magnetique, mă lipesc , zece bani,




Moștenire dedic trei poeme pe an,

Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,

Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.

************************************


Mă urmărește moartea peste tot,

Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,

Ea – mână grea, eu nu mă las,

O păcălesc, o duc de nas,




Caut arme noi, ea se retrage,

În alte nopți aud cum rage,

Eu nu știu când s-o termina

Acest coșmar de cinema.


******************************

Doamne, mii de cărți se pot scrie

despre mișelie, despre prostie, ,

dar ce urmează? O groază,

un critic devorator va fișa istoria lor,

slovele latră, miaună, rag,

magnetizează pasiunile, tac,

stau la fereastră, văd cum tăciuni

cad peste albele noastre minuni,

creierul umblă, e material,

ca orice fleică din Madagascar,

ca orice neică, doar în biserică

vine lumina și nu-i cadaverică,

fu numai unul, se-adună alți doișpe,

nu sunt apostoli, numai turiști de la Bristol și Boston,

văz un picior subțire de capră,

n-o fi cumva diavoliță mai coaptă?

Că psihologul terapeut, este plecat

la gustat și beut, dă-mi combustibil,

ascunde atent, bomba , fitilul și un sentiment.

BMM

 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Contrarii

Singur, în camera mea, Mă întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii, Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer să urlu singur,
Să nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea, Pe umăr, un corb îmi spune,
„Ești al meu”, îmi scutur brațul, Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial. Iau din bibliotecă „ Romeo and Juliet”,
Declam, „ Thus with kiss I die”. Așa a fost.



********************************************

Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine, Mierla se tânguia zadarnic, Aurul zilei risipit pe coclauri, Capetele celor vii se înclinau mai adânc. Un muribund trecea din om în om, Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți. Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau, Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie, Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri, Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide, Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie, Purtând cu ea și cal și călăreț.
**********************************


Pentru succes, spuse pervers

ursul credul, fudul, ignorant,

trebă să fii ca mine, solid,

să ai strămoși la Valadolid.

Azi nu ai chef, mâine ai draci,

nu-ntâmplător cazi în canal,

dar pentru oameni slabi, săraci,

visul rămâne capital.

Stânca e-nvinsă și de vânt,

cât e de naltă cade, yes,

iubirile se sting cam des,

ne bucurăm c-un arc boreal.

Poate-o lumină, un atol

mai ține locul unui gol.

*****************************

De-i fericirea doar un zar,

mai bine împărat sau țar,

dacă alegi e și mai rău,

te iei de piept cu un băgău.

De aici pornim orice ritual,

cuvânt și aripă și cal,

apoi o să te faci de râs,

cotoiul nu mai spune pâs,

la ce renunți? La tine, yes.

Apare astfel cel ales.
BMM

Atât de evident

Atât de evident
　
Este evident că paznicul
Stă în fața porții închise,
În spatele ușii este o clădire
Cu toate ușile închise,
La fiecare etaj, zac mumiile
Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni,
Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut,
s-a evaporat ca spirtul pe o rană,
ușile toate s-au deschis,
din toate camerele se auzeau râsete de copii
care jucau de-a baba-oarba.
**************************
La fel de evident este că iubita contelui
Nu avea mai mult de optsprezece primăveri,
Contele nu avea mai mult de optzeci de ani,
Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut,
Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui
Aparținea acestui prieten misterios.
Contele a decis s-o mărite pe iubita sa
Cu notarul din sat, au dansat până în zori ,
La un moment dat s-a auzit o împușcătură.
Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă.
Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu .
Autorul crimei era și autorul povestirii.
BORIS MARIAN
　
Apari năvalnic, strălucit,
apoi di n ce mai liniștit,
abisal, ca un SOS vital,
apari în fotografii,
de parcă nu ai mai fi,
un cuvânt, un nor,
se duc zile, ninsori
de suflete spre noi candori,
iar ceasul bate încet,
mai limpede, spre alt întreg.
*********************************8
Lumea-i ca un pantalon,
croitorul dă bonton,
între Lună, Soare, sori
nu-i iubire de surori,
că hiena-și mâncă puiul,
nu-i mirare, rupe cuiul,
efemeră-i viața mea,
dar țestoasă nu m-aș vrea,
de te vezi în ochii mei,
ești ca lupul între miei,
melcul știe drumul său,
noi nu știm că-n jur e-un hău,
nu-nțeleg închipuirea
șarpelui ce-a dat iubirea.
Dacă-i viață-n cosmos , ce-i?
Noi oricum suntem mișei.
BMM
Căsuța de la marginea drumului
se dărăpăna tot mai mult,
într-o zi apăru un tânăr blond, înalt,
întrebă un localnic a cui este casa.
Numai mai știu, avea un nume ciudat.
Romuald? Da, da, ăsta era numele.
Păi eu sunt tot Romuald. Am venit de departe.
Așa o fi, zise localnicul, ridicând din umeri.
Romuald lăsă o lacrimă să-i curgă pe obraz.
Apoi chemă lucrători, îi plăti bine
și în șase luni nălță un palat.
Apoi plecă, dar nimeni nu îndrăzni
să se mute în acea mândrețe de casă.
Peste mulți ani veni un alt Romuald.
Woody Allen spunea - „Sexul fără iubire
nu este o experiență inteligentă”.
BMM
　

　

Omul acela devenise turbat,

Omul acela devenise turbat,

Deși semăna cu un iepure cast,

Domnula spus, și un iepure chiar

Poate să crească mai sus de-un măgar,

Poate să crească mai sus de-un mamut,

Pirus și virus ce multe-au făcut?

Iar un balaur lovit de amor,

Va înceta a fi carnivor.

Uitați de concluzii și de ocluzii,

Chiar și un vierme are iluzii.

Unii se fură pe alții, apoi

Vor circula sub asfalt, pe sub noi.

**********************************

Mergeam pe cărare, ușor tropăind,

Iese în cale-un broscoi de argint,

Ce faci matale, mă-ntreabă direct,

Eu îl știam pe broscoi mai decent,

Timid i-am răspuns, maiestate, credeam

Că nu mai avem brosvoi de metal

și încă de-argint, ai poate supuși?

Oho, ce-ți închipui, e joc de păpuși?

Nici vorbă, tu nu știi că-n cosmos trăiesc

Brotaci și broscuțe de neam boieresc,

Așteaptă semnalul, o ploaie, seism.

Ei vor aduce un nou brotăcism.

Cu toți veți vorbimai oac și bivuac,

Oceanul dispare, doar lac lîngă lac,

Pe-ntinsul planetei întinde-se-va

Imperiul dreptății lui Mac Mucava.

Iar noi ce vom face, stăpâne bălos?

Voi veți munci cu partea de jos.

Creierul vostru va fi transplantat

șefilor noștri, până sus, la-mpărat.

Ei, asta-i soluția, spus-am în gând

De se va face mocirla Pământ.

BMM

Abebebeb

Abebebeb

　

Și vină, bre, Moise, pogoară că-i șagă,
Născuți în sclavie devin copărtași,
La șaptezeci una, perciuna, perciunul,

De tragi tu cu tunul, eu trag la scaieți.

Istoria-i lată, prezintă morminte,
Isaac se prezintă și mormăie rugi,
Unchiule Buck, adună ostașii,
Noi vom veni ca stafii de la Bug.

Vulpea și ceasul, cravata și maslul,

Creveții cu steaguri revin, bacalavruri,

Turl al lui Tomey homari mestecă , lame,
Sufragerie pentru colaci. Ah, Bulba cu buli,

Bulibașa cu sculi, Edmonds e rege

În sacrilege, Ringo și |Faulkner,

Blonder și Bober, vor ridica

Un castel pentru noi.

Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea , din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,

s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.

I-au scris o biografie , ah, nu amintea de Shakespeare,

Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************

Ziua-i masivă , albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,

Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul

Luat pe-o hârtie de treisprezece,

Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
Este. Iar eu sunt pe lumea cealaltă.
**************************************

Un om fost sac, fost rac, avataruri,

se ruga la altcineva, nimic nemuritor,

dar sâmburul luminii? Pe când eram ființă,
am îndrăgit poeme, am dat pe la științe,
ceva demoniac se strecura uneori, palori, spaime,

deh, ca la orice dihanie, dar natura mă sfătuia să fiu cuminte,
greu, și azi este greu, râde criticul -balon, ca și cel cocârjat,

iartă-mă, Doamne, semeni suntem, greșelile ne bântuie,
ne-vântul e, mușchi de argint, suflet aur, pământule,
când ne vei primi? Nici fericire, nici nenorocirea

nu sunt veșnice, doar sfeșnice, în viața mea,

ca într-un super-mall au fost mulți oameni,

multe surprize și brânzeturi, zaiafeturi,

dar tangoul morții nu l-am dansat, nu-l știu,

cred că cineva drag mă așteaptă dincolo,
știu.

*******************************************

S-a-ntors Vintilă din război,
nu mai era unul, erau doi,

când scriau se făceau trei,
probă pentru Berkeley,
mierea de un kil creștea

la o tonă și juma,
dar ce suflet mai avea

poetul Draculala,

mântulescu scriu istorii,

ce se uită cum cocorii,
nici romane, nici tu schițe,

pseudo-dada- lătrăițe,
generalul fără sculă-i
ca poetul zis și Bulă,
toată lumea bea vin Blau,
vineri curge Donner-Mau,

într-un bloc un câine ține

locul unei Kapuzine,

cezarian, augustitnian,

s-a născut un dalmațian
cu copite de argint

șlefuit de-un Wunderkind.

Viitorul aparține

cel cu scroturi foarte pline,

nimeni n-a greșit aici,

un govern de priculici,

Puck primește delegații

din vecine constelații,

răul nu devine bun,
ci din ce mai ce tutun.

Asta-i țara, ista-i omul,

a strigat, dar un” paltonul?

************************************

din imperiul iubirii apoase,

cu lacrimi sărate, cu gemete slabe,
găsește o cheie, iubito, un lacăt,
să facem memoria să se reclădească.
Auzi porumbeii, auzi și gorila,

sunt multe iubiri din Arhanghelsc în Cuba,

priviți balerine pe ghețuri de nichel,

să nu mai uităm copiii și tumba.

Ce tristă-i Traviatta, Parisul nu râde,
nu crede în lacrimi nici Moskva-ncercată,
când simți că nu-i nimeni să te mai iubească,
întoarce oglinda în suflet, încearcă.
Ridicoli actori într-o piesă uitată,
genunchii se-ndoaie și fluturi batista,

nu laudă și nu blestema propria-ți soartă,
întâia iubire persistă, există.
Întinse zăpezi și pulberi de oase
în tot universul cutreieră simțul,
citindu-l, privindu-l, destinul e-n toate,

măreț e-mpăratul, nebun este prințul.
BMM
Fiecare poem este un strigăt de ajutor în neant,

ce-i pasă unei lumi întregi de viața/moartea mea?

Poate vine dintr-un vers ce se ascunde?

ÎN JURUL PELVISULUI/titlu de roman,

multiple lovituri, lama părea să aibă

mai multe fațete. Învelit , cadavrul rămânea

o lepidopteră superbă, fusese un sol purtător de vești rele,

tatăl solului avusese aceea.și soartă,

tatăl tatălui la fel, de ce? Păi era prea deștept.

Deșteptăciunea trezește ură, taci mai mult,

adună mai puțin, vorbește cu cei vii,

evită veceurile ecologice, la Zakopane a fost descoperit

un mamut-schior pe nume Szent Endre, la Kalambaka

a fost găsit unchiul Titi lovit de un meteorit cu totul din aur.

I s-a ridicat un monument, dar într-o noapte cineva i-a pângărit

părțile intime. It”s business, nothing personal.

Acum voi trmite mesajul tuturor prietenilor mei inexistenți.

Așa s-a călit oțetul.

Am zărit un bătrân, la malul mării mediterane

mângâind niște magnolii. Îl chema Moise și era șomer.

Smile, breathe andf go slowly.

BMM

　

Zoosofia pe invers

　

Ce pot scrie despre mine? Nimic, dar nimic. Ex nihilo, un strănut. Există a țară a nimicului. Acolo, imaginația își face jocul. Femeile fac copii din tristețe, din bucurii.Cadență mecanică numai? Spuma-i. Urmează ochii, buzele, trupul, încet calcă lupul. Fese- agenții cu mari pretenții. Față și spate, un carusel erotic. Mânere pentru plăcere. În final – o mușcătură de canibal. Supt și nud și rupt la sud. În restriște este crud. Dar la suflet și mai jos este dulce și duios. Vorba ceea nu-ți dă somn, iar din lup te faco iar om. Mutterland și Vatersmeer cheamă-n scenă pe Clochemerle. Se-ntâlnește el cu el ca în scumpul aquarel. Două mame , un copil, Solomoane, tu ai stil, un incub te-a ocolit, ești ca mine, un bolid. Nu de mine este vorba, undeva semăn cu Zorba, îmblânzesc în mine șerpi, nici Voltaire, nici Malesherbes, tot în totul și nimic, cer am scris e un driptic. Trist dric. Brună stă pe la izvoare, melosul în farfurioare, fascinația femeii e mai tare ca riți leii, masă-lup și masă-leu, împărat și derbedeu, călărețul pe-o lăcustă, șarpe-bou pe o langustă, spiritismu-i interzis la tot omul cu dichis, scoate-i ochiul, fă-l calic, dar izvorul plânge, pic, trebelor din aur greu dobândit pe un trăscău, Rudolf are un pistol cam rudimentar și gol, asta-i Viena, labirint, domnul K. pornește-un sprint, Dolfi și Benito știu de plecarea în pustiu. Pla și aero, pla-pla să te pup pe dumneata, șapteșcinci de cai- putere pe spinarea unei sfere, din dorințe brațe cresc, câinele poeticesc, latră-ntruna ham-ham-ham, lumea știe că-i Salam, somnambula și negrula dictatura lu nea Syla, Psihoflorinele, dragă, lasă proștii să mai ragă, ori se roagă fără vlagă, chapentandem pour savant, aoleu și celălant ( sic!). Dintre ace, cum vă place, se adună apă-sare, cap cu corn și horn din borne, din Borneo torna, torne, frate torna, lasă trena, digul vine, digul –berna, se transferă într-o placă, esteul – plagă, vestul-bragă, tu mi-ești dragă, fragă-n fragă. Din Erin veniși, frumoaso, fără fluiere și coasă, Padul curge fără nume și dispare între spume, dară șmecherul Panare din Panamaribo sare chiar la gâtul lui dom Soare. Fata mea cu portocale, vom găsi și noi o cale.

BMM

N-am să te rog

N-am să te rog
N-am să te rog, iubito,
Eu nu te voi ruga,
Ascultă doar tăcerea,
mi-e rudă moartea mea,
be happy, strălucită
să fii pân-la final,
n-am să te rog, iubito,
mi-e scrisul cardinal.
Nu cred nici în cuvinte,
Când sentimente nu-s,
Nu-i nimeni care minte,
Păcatul e indus,
Purtăm în noi aceeași
Trădare din vechimi,
Când șarpele ne spuse,
Iubiți-vă. Iubim.
************************
Honesty și piciul Bucă
am scris cartea despre țurcă,
the secret of happines
se transformă în eres,
ai curaj, ești liber , deci,
melci, melci, codobelci,
înainte de-a muri,
fă un dar și la copii,
drum fără obstacole
precum mersul racului,
peste noapte, fericit,
te trezești îmbogățit,
sfatul vine din părinți,
te ajută să ai dinți,
doar nebunii schimbă lumea,
nu-i o glumă, scrie-n rune,
că progres este în toate,
opțional pe jumătate,
numai cel inteligent
dă imnpresia că-i lent,
de nu vezi nimic, e trist,
nu oricare-i beletrist,
poți fi doar beletrist,
totul stă în întrebări,
cum pornește ziua-n zări,
de-om muri, iubirea piere
cum dispare o durere,
fii atât de bun să riști
și să pari că nu exiști.
Nu e greu, nu faci nimic,
totul vine din declic.
Autentic nu vei fi
doar atunci când vei muri,
poți minți cât vrei, te cred,
e pedeapsă. Haz concret.
Controlezi doar doar ce-i al tău,
ai curaj să cazi în hău?
BMM
PS. Autorul se referă exclusiv la el însuși.
　
　

La birtul CIUMA

 

La birtul CIUMA, undeva, în Vestul sălbatic, erau doi proprietari destoinici, cu bărbi mari și mâini scurte – Lăbuță și Hlamidă sau Shinel. Vocea lor se auzea departe, dincolo de primul deal. Ei combăteau istoria scrisă și orală, fiind doctori în mai multe științe decât în neștiință.  Serveau poșircă propagandistică, iar dacă nu îți plăcea, te suspendau de grinda principală pe o săptămână, o lună sau pe viață. Ciudățenia era cumplită – un om suspendat cum trebuie de o frânghie rezistă maximul un minut și jumătate, tremură, face pe el, apoi se potolește. La birtul CIUMĂ metodele de resuscitare erau cu totul inedite. Nu voi dezvălui secretul. Întrebați-l pe Danteque, locțiitorul lui Mânălungăminte scurtă, om vestit între papuașii  emigrați în State de teama concurenței. Nu aș scrie nimic despre ei, nici despre  Gorbaciulmititel, dacă nu ar fi personaje demne de un roman ce o să apară prin 2018 la editura PARATRĂZNET. Dar să trecem la fapte. Tigrul modern poartă joben, bastonul juca singur pe drum, scrumul, scrumbia de la Natural Wilde ne fabricau moluște-n oraș. Făraș este viața, fă analize cu Anne Liese cu pulpele tari, maestra în arta morții surâde, este de rău, frate Mardari. De mult au murit Radioasa din Haisa, vine Victoria, aduce și coasa, publicul pleacvă tiptil, fără cap, unul și-a pus pe burtă ciorap. Vine și Jonathan cel fără bani, el fu bătut de bandiți din Grijani , dragă surioară Mi și iar mi, Jonathul tău se făcu un pic gri, n-o fi murit, Doamne ferește, seamănă cu untura de pește, dar feribotul pradă tot Nordul, lasă-i, noi știm că e era  lui Este. Leprele K. din Tenerife o să ne-aducă sifilis, chifle, ba cu smochine, ca cu smantale, Jonathan, Jonathan strigă  Uliane. El din borcan nu este scos,  unde se vede  lenin fără sos?  Niște surioare rele de muscă au o nevoie frustă de  crustă. Doar șahinșahul tot taie capete, nu a ajuns la sine, o, crape-te. Știu o fătucă, Șeherezada, știe poveștile , spală și ceștile, înmoaie sfada, cade imperiul și ne rămâne superb gunoierul. Ei spun morala, voi o uitați - șahița are fițe și tați.

BMM

Apollinaire

 

 Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?

 Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?

Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?

 Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,

 Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,

 Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,

 Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,

 Meduza, racul, crapul, porumbelul,păunul, bufnița,

 Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.

 Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule

 Apollinaire, Apollo în aer.

*******************************

Mansur cu ochiul sur  se- ntoarse spre femeia din Ur,

Necredinciosul are nevoie de operații pe c…,

Vai de sufletul lui, spuse un fel de burjui,

Ce revoluție, de involuție, strigă voinicul din Ștefuluție,

Eu îl admir cum are mir și peste el mai are un gir,

Ești cam sinistru, îmi spune Nistrul,

Cu vocea-n valuri de râu fără maluri,

Băi, comunismul a fost un c…t,

Ce-l scormoniți ? Vă faceți păcat,

Unii devin doctori, profesori,

Dar nu sunt buni ca  frezori , poate chestori,

Avem nevoie de altă viziune,

Că vizuinele sunt toate pline.

 

 

Luați și citiți Halima, pe Crusoe,

Mai învățați aruncând un lasou ,

Prindeți caii sălbatici ,   poetici,

Să aruncăm o istorie cu petici.

BMM   

Trecutul este șirul lung de drame,

Trecutul  este șirul lung de drame,

Iar dramele cu dame încă plac,

 cum aș putea să mai măsor în grame

tot sângele care s-a scurs în veac?

O amnezie tâmpă ne păzește,

Nu știm nici limba, obiceiul celor vechi,

Nimicul din nimic nu crește,

Chiar dacă-l tragi pe diavol de urechi.

Contează numai cel ce scrie

și măsluiește un trecut ascuns,

au fost oameni?  Astăzi nu se știe.

Originar păcatul   nu-i de ajuns.

BORIS MARIAN MEHR

Mai 2017

Doi șobolani stăteau pe marginea  magistralei Istanbul-Dublin,
ei împărțeau inteligență trecătorilor,
ăluia un punct, celuilalt zece, la sfârșit au ieșit
cinci la sută oameni deștepți.
Plus cei doi șobolani.
Acum e momentul să preluăm puterea,
zise șobolanul X, celălalt nu putea răspunde
că se încurcase într-o manta a unui home-less.
MORALA - Nu fi șobolan, oamenii nu au asemenea strămoși.

Ceva rămâne

 

Ceva rămâne

 

 

 

Eva rămâne în urma noastră,

Ceva, mai mult decât ceva,

Un Bach, un oac, cândva bivuac,

Leneșă este memoria noastră,

Dar eu scriu în limba adopției  naturale,

Mulți deveniră umbre, eu mă apropii de ei,

Noii născuți vor prinde alte lumi,

Noroc cu mările din jurul nostru,

Neagră, roșie, moartă, caraibe,

Etc.

Eu scot citate din strămoși,

De la Moshe pân-la hazarii cei păroși,

Pe Winston Churchill îl citesc cu sete,

În pauze alergăm , profeți, pro-fete,

Acțiunea antrenează și ficțiunea,

Dar funcționarii iubesc rebeliunea,

Ne latră câinii din castelele de piatră,

Periculoșii  centurioni lăsați la vatră.

Mă-mpiedică iubirea să greșesc,

Tu nu asculți, nu-ți pasă că bolesc,

Dar, Doamne, ce ochi mari și buze,

Frumoasele preasfinte fără bluze.

Ca la-nceput, rămâne numai Eva,

Ceva, ceva, trăiască vita breva.

*************************************

Pe vremuri, sfântul Costică se ruga

ținând brațele întine, a venit o vrabie,

 și-a depus ouăle în poala lui, din care,

după un timp au ieșit pui, au zburat

vrăbiile, sfântul Costică s-a lăsat pe o parte

 și a spus – iar o minune. Apoi a murit împăcat.

Vrăbiile l-au numit pe sfântul Costică

Maestrul  lor, ridicând o statuie

Cu chip de vrabie. Așa ceva

Nu s-a mai întâmplat nici în Teleorman.

BMM

 

 

 

 

Berlin - ultimul poem

Berlin - ultimul poem

　

Scriu ultimul poem într-un Berlin ploios,

Într-un scrin frumos, tumbalalaika, Hava Naghila,
Menta, afinul, agenta și cătina, bat-o vina,



Coada șoricelului, râsul prichindelului,

l-or fi găsit pe Dolfi? Era un fluture.

Merișorul se scutură. Bridge blue,

Carinthia, ia-mă de soţ, pe nume Gotz.

Northumbria, mă sperie umbra scrumbiei.



Te-ai mistuit ca o lumânare

În sfeșnic, fără a crede în minunile lumii,



Ai dat și fiarei un nume,

În jur – gropi comune, morminte,

Ce au trecut din tată în fiu,



Uri ancestrale, și poate și invers.

Riversplatta.

Mi-e frig , un frig al neiubirii,

Memoria a fost pulverizată



De un sinucigaș ce credea în zei-canibali,

Sunetul trist, îngrijorat, cad fructele

Din ramuri grele, cântec sugrumat,

Ucise galbene gazele, eu mângâi orga

Purtătoare de spații, nu fierbeți clovnii,

Ei spun adevărul, au răni ce nu se pot ascunde,



Numai cel cu carapace merge-n liniște și pace,

Creierul nu se mai mișcă, trepanăm cu-o toporișcă,

Toporișca e de zahăr, că țestoasa este mahăr.



************************************************

O săgeată străbate aerul, creierul,

Săgetătorul își face datoria, traditorul,

Sunt Lazăr cel sculat din morți,

Las locul gol, plătit pe șapte ani,



Distanțe mor pe-ncetu-n ochii mei,

Hai să vorbim pe limba gasteropodelor,

Iar tu zici do, eu zic lăută,

Sunt robul umbrei tale, nu mă crezi,



Mai pâlpâie coclitul timp, ca vinul vechi,

o leapșă între leșuri calde,

omul, ce mândru sună acest cuvânt,

dar fiecare-n parte este jalnic în natura infinită,

șerpi negri se înalță-n părul tău,

îi îmblânzesc, de când stăm noi în pat

și trăncănim aiurea?

Boris Marian