Ceva rămâne

 

Ceva rămâne

 

 

 

Eva rămâne în urma noastră,

Ceva, mai mult decât ceva,

Un Bach, un oac, cândva bivuac,

Leneșă este memoria noastră,

Dar eu scriu în limba adopției  naturale,

Mulți deveniră umbre, eu mă apropii de ei,

Noii născuți vor prinde alte lumi,

Noroc cu mările din jurul nostru,

Neagră, roșie, moartă, caraibe,

Etc.

Eu scot citate din strămoși,

De la Moshe pân-la hazarii cei păroși,

Pe Winston Churchill îl citesc cu sete,

În pauze alergăm , profeți, pro-fete,

Acțiunea antrenează și ficțiunea,

Dar funcționarii iubesc rebeliunea,

Ne latră câinii din castelele de piatră,

Periculoșii  centurioni lăsați la vatră.

Mă-mpiedică iubirea să greșesc,

Tu nu asculți, nu-ți pasă că bolesc,

Dar, Doamne, ce ochi mari și buze,

Frumoasele preasfinte fără bluze.

Ca la-nceput, rămâne numai Eva,

Ceva, ceva, trăiască vita breva.

*************************************

Pe vremuri, sfântul Costică se ruga

ținând brațele întine, a venit o vrabie,

 și-a depus ouăle în poala lui, din care,

după un timp au ieșit pui, au zburat

vrăbiile, sfântul Costică s-a lăsat pe o parte

 și a spus – iar o minune. Apoi a murit împăcat.

Vrăbiile l-au numit pe sfântul Costică

Maestrul  lor, ridicând o statuie

Cu chip de vrabie. Așa ceva

Nu s-a mai întâmplat nici în Teleorman.

BMM