Trecutul este
șirul lung de drame,
Iar dramele cu dame încă plac,
cum aș putea
să mai măsor în grame
tot sângele care s-a scurs în veac?
O amnezie tâmpă ne păzește,
Nu știm nici limba, obiceiul celor vechi,
Nimicul din nimic nu crește,
Chiar dacă-l tragi pe diavol de urechi.
Contează numai cel ce scrie
și măsluiește un trecut ascuns,
au fost oameni?
Astăzi nu se știe.
Originar păcatul
nu-i de ajuns.
BORIS MARIAN MEHR
Mai 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu