O clipă ca o criptă-n miniatură,
Din gol în gol, noi revenim,
Formol pentru acele clipe moarte,
Ne durură clipele, anii, pretenii, dușmanii,
Că nu om să nu fi smuls o lăcrămioară
Măcar o dată, doar o dată-n gheața lui.
De astăzi nu sunt cel de ieri,
Adio păduchioșilor cu creier,
Că telectualul prefăcut în greier
Mai scapă de potop, hop-țop.
Mantaua dumitale are găuri,
Un fel de Chaplin
între dinozăuri,
Bunicul meu, bătrânul Leib se rușinează
În cemetirul înflorit
precum o oază.
*********************************
Frica de atingere
naște vise,
iubirea ca și ura se contopise,
atunci inventăm percuția,persecuția
glaciațiunile și Iakuția.
Panica vine din noi
și se întoarce,
Ritmul nașterii îl
cunoaște și toarce
Pisica divină, femeia
deplină,
tu ești invizibilă. Așa vrei? Felină. .
Ești centrifugă,
căprițo, lucindă
O mână scrie pe alta-n oglindă
Tu ești măsura , tu,
numai tu.
Îmi place vuietul cascadei , uuu!
Iar veșnicia de la spital
Se va muta în
carnaval.
Privirea femeii, mai
iute ca gândul.
Nu remaia visul, străfundul,
Uită cuvântul timp, peste tot,
aerul, uită-l, biet hotentot..
Eu iubesc greșelile
tale,
Punți către cer nu
există, portale,
urmele pașilor
tăi peste tot.
Nu suntem rug, zeule
Tod.
Doamne ferește, floarea de cactus
Nu e nici puzzle, este
un casus,
asta-i ceva nou pentru mine,
nu existăm, ți-am spus într-o vineri,
Legi, păpădii, academii,
Inteligențe de bidivii.
Într-un
poem se vede un taur,
de la
Atena se face maur,
îngerul fraged lipește pe noi
maci, ne
arată drumul spre roi.
Omnia
fluunt, șoptești, ambulanța
Aleargă spre cazinou, la Constanța,
Trec caravane cu morți ca șofranul,
Doarme sub pod
Priapus golanul.
Am să o
caut pe doamna cu tocuri,
Însă mi-e
teamă că nu mai sunt locuri,
Toți se
întreabă, toți se omoară
Cu un de
ce și o țigară.
Nu ai
dreptate - de ce? Ai promis.
Nu-i nicio
lacrimă în Paradis,
Prea mult
iubești albul, Mefisto,
Vicleana
culoare a unchiului Nistor
că
vârcolacii și aurolacii
i-au luat ce trebă ca și nădragii.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu