Spovedanii

Spovedanii

1.

O  rugăciune  în plin deșert,

Astfel eu scriu ceva incert,  

Înving durerea, par a fi liber,

Sunt  cărămidă din zona Ciber,  

O iarbă scrisă  de Dumnezeu,

Privim și mergem, eu, tu și eu,

Stele nu-ntreabă de tine, de mine,

 bufnițe- apatice par sibiline.  

2.

 

Un don Quijote iertător,

Aproape sfânt și muritor,

Visez mereu în alte lumi,

Unde dispar cei răi și buni?  .

Nu am regrete șinu mă vait,

Tot ce-am iubit , un Edelweis.

 

3.

 

Dă-i omului pâine , îți cere carne,

Dă-i  carne, îți cere haine,

Dă-i haine, îți cere trupul,

Dă-i trupul, îți cere sufletul,

Ei, aici este o problemă.

De nu cunoști drumul, caută o scuză.

Primim exact ceea ce dăm.

Educația este tot ce păstrăm.

Șoimul  lovit de o săgeată,

  pană de șoim  reajustată.

4.

 

Eu am iubit  o gâză mică,

visa frumos ca o furnică,

 dar ea era, Ioanelor,

Din neamul scorpioanelor,

Au fugărit-o  pentru  desfrâu

La malul  celui vestit râu

Ce-i zice   Baby-Babilon,

Dar, fraților, nu-i de bonton

Să facem glume, e  Afrodita,

Fermecătoare   precum Perdita,

E eroină și are o splină

De care nimeni nu are vină.

Vorbește-n zece limbi odată,

Savanții lumii o tot caută,

Dar ea acum este ascunsă

În mănăstire, este tunsă,

Se roagă, Doamne, fie-ți milă,

A fost cândva și ea copilă.

BMM      

Cochemaria
　

Pe-un perete am pus doar poze cu tine,


La bază crescu un firav mărăcine,

Este semn că exiști și că eu mai exist,

Am venit, un cocor rătăcit din Egipt.




M-ai primit , radiai ca un mac rupt prea brusc,


Cei iviți cam prin mai au ceva înnăscut,

Au R magnetique, mă lipesc , zece bani,




Moștenire dedic trei poeme pe an,

Cu trei ochi te privesc, cu privirea ajung,

Unde nimeni nu fu, în altarul burgund.

************************************


Mă urmărește moartea peste tot,

Ne întâlnim întâmplător, tot cu netot,

Ea – mână grea, eu nu mă las,

O păcălesc, o duc de nas,




Caut arme noi, ea se retrage,

În alte nopți aud cum rage,

Eu nu știu când s-o termina

Acest coșmar de cinema.


******************************

Doamne, mii de cărți se pot scrie

despre mișelie, despre prostie, ,

dar ce urmează? O groază,

un critic devorator va fișa istoria lor,

slovele latră, miaună, rag,

magnetizează pasiunile, tac,

stau la fereastră, văd cum tăciuni

cad peste albele noastre minuni,

creierul umblă, e material,

ca orice fleică din Madagascar,

ca orice neică, doar în biserică

vine lumina și nu-i cadaverică,

fu numai unul, se-adună alți doișpe,

nu sunt apostoli, numai turiști de la Bristol și Boston,

văz un picior subțire de capră,

n-o fi cumva diavoliță mai coaptă?

Că psihologul terapeut, este plecat

la gustat și beut, dă-mi combustibil,

ascunde atent, bomba , fitilul și un sentiment.

BMM