Flăcări albe, albatroșii,



Gloanțe oarbe, spade roșii,
Dintele stă la dentist



Într-un glob de ametist.

Aquinas e doar un nas,

Morose e fierbinte azi,

Frate porcospino , vino,
Stai acasă, Angelino.



Trotineta-i lui Adam ,

Are dame de doi ani,
Stau de vorbă caii verzi,



Dar miniștrii-s și mai brezi,

Monkwords, marybeads, tradu,

Doar ai fost la Malibu,
Ai acasă un mormânt

Ce așteaptă negru, blând.



****************************
Iubito, astăzi vom fi triști,

să-mi dăruiești o mângâiere,

eu am să țin ochii închiși,

vom spune, moartea e-o părere.



Vom înjura de dumnezei,
ne vom certa între săruturi,

parcă trăim între pigmei,



înconjurați suntem de scuturi.

Ne știm de mii și mii de ani,

am fost Romeo și Julieta,

pe cer, nori grei și cormorani,
furtuni vor sfărâma corveta.

Și vom pluti spre larg, pe mări,



spre misterioase continente,
citesc în ochii tăi mirări,

dansăm în spațiu valsuri lente.



**************************
Discutam cu o doamnă,



Nu aveam nimic în comun,
Ea era albă, albă, se rotea,



Nu ne-am atins, nu era fluture,
Părea o pisică parfumată,

Se desfășura, tot albă, ca un vis,

Eu povesteam de copilărie,



De prima iubire, ea mi-a spus

Câți muritori a dus dincolo,

Trenul s-a oprit. Doamna a coborât
Fără un cuvânt, am plecat mai departe,



n-am mai știut nimic despre ea.

Devenisem nemuritor.

*************************
Ulyses mai era și Grant,

Avea garaj, n-avea garant,

Avea talent, scuipa doar Kent,

Venea, venea din Florida

Cu-o bidinea, cu-o bidinea.

Nu poți pleda, îmi spune Grant,

Înalt, subțire, elegant,
Nici soarele n-a răsăsit,

Nici nicu nu ne-a părăsit,



Iubita cui era ? Șocat

l-am întrebat pe Iosafat,
simțeam că nu pot părăsi



esențele din Marcapi.

Atunci, pe loc am înțeles,
Că moartea este un eres,



Mormântul meu, oricât de mic,

Nu va cuprinde-n el nimic.
Eu voi fi iară peste tot,

Tu erai albă, eu- netot.



**************************
Durerea ce se repetă devine plăcere,

Plăcerea ce se repetă devine durere,

Ași, spus Bobârnac, fost căpitan,



„all in, all in”, se auzi comanda din rândul trei,
Jucătorii s-au adunat în cerc,



Rody a aruncat mingea în lac,
A ieșit un pește gigant, cu dinți și plămâni auxiliari,

„Feriți, mănâncă oameni”, ne anunță paznicul,

Doamne, ce aș vrea să ajung ca Iona,

Asta nu este viață, din durere în durere,



„Who will win?”, întrebau reporterii,
„Eu sfântă?”, se miră Rody.



Avea dreptate. Nu era.

Țiu-rih, țiu-riuck ,
Cânta un greieraș din umbră.

*****************************************　

Mergi liniștit ca o lișiță,

Nu lua în seamă nimic,



Tunete, fulgere, fluiere,

Stai frumos în aspic,

Nu te schimba precum vremea,
Păstrează pacea din jur,

Vorbind cu blândețe, cîștigă



Inima lupului sur,

Fie oricine, tot om e,
Pune-te-alături, fii bun,



Nu compara, modestia

Face ca vinul minuni.

Faptele tale trecute,

Faptele tale-n viitor

Toate se-nscriu sus , în ceruri,

Ca unduirea de viori.
Lumea e mult mincinoasă,



Tu ocolește-o voios,
Binele fă-l în tăcere,



Privește la bietul botgros.

Nu te juca de-a amicii,
Cinic să nu fii nicicând,



Toate se duc precum iarba,

Vecia este-n Cuvânt.

Anii aduc daruri, pierderi,
Fii pregătit la orice,

Singurătatea-i părere,



Fii fericit, omule.

********************************

Mici cu mici , un fel de kitch,

În picioare te ridici,

Bastioane un pic rotunde,

Te ia armata, te tunde,

În tundre adânci, reci, mai scunde,

Chivote mai poliglote,

Anxietate de lacomi,

Punct. Fiorul morții, inorogule,
Rogu-te, scutește-mă, bre,

Odradek, mamă de floare,



Bestioare. Everything has beauty,

Dar tu le vezi, muti?
Tatăl meu, unde ești?

Unde călătorești?

În strănepot ai să crești.



BMM





Aud cuvântul metafizică,

mă cuprinde frica,ftizia,

limba clipelor străine,

noi locații,vino mâine,

să trăiești fiece ca pe ulima,

la zid?

Cine știe că-i țicnit,

vai de el, calvar și hit.

bmm




Un morar din Caraibe, la Corabia, Ninive


se călătorea provansul și la fete da avansul.


Până și Novac din Dolj îl cam dojenea pe Georges,


unul Mârza dă în baltă cu un băț, apoi se scaldă ,


hiperboreenii vin, totu-i fals pân-la canini,


noaptea-i tare capricioasă în Capri este chiar groasă,


unchii Goe și cu Joe au deschis un cazino,


cazul pare foarte grav, e mai rău decât nărav.


Suntem surzi și orbi și muți? Ne întoarcem la mamuți?


No,că-i groasă rău de tot. Cel puțin fii hotentot.


Ai republică, miniștri, mai dăștepți ori mai siniștri.


BMM

Ajunse cuțitul

Ajunse cuțitul

　

Ajunse cuțitul până la os,
Iubita nu mai privește focos,

Râde cu gura pân-la urechi,

Happy birthday to you, Jackie-Jack.

Ah, mii de purici, râzi tu cât poți,

Eu în Alaska schimb mii de zloți,

Din Marmara în Satu Mare

Nimeni nu are mai multă căutare.
****************************

Adesea, printre ore solitare,

Când Soledad plutea în văi stelare,
Tăcerea-și scutura hermina,
Iar Herr Professor ne preda latina.

Mă pomeneam vorbind fără cuvinte,
Cum nu mi se-ntâmpla-nainte,

Mă întrebam ce este nebunia,
Pe care continent e România.

Si ascultam balada lui Manole,

Departe de sofisme și de mode,

Miorița, Alimoș și Gruia

și Porumbescu, |Minunescu, Traian Vuia,

iar continentul căpăta contur,
Pământ diform sub cerul de azur .
**********************************

　

　

Vipera neagră cu ochi rubinii


secoli străbate , păduri și câmpii,


suflete multe trimise în iad

　

vipera roșie cu ochi de jad.

　

Ne poluăm mințind mai mereu,


orice fățarnic e corifeu,


se rușinează de noi cimpanzeii,


uită CUVÂNTUL IUBIRE ateii.


Uită de toate omul de lut,


cum de e om, cin-l-a făcut?


*****************************

　

Seara ne vedem pe noi înșine,

　

înstelăm apele întunecate,


ca umbră maternă - copilăria.


Vom fi cândva cocori?

　

Sau numai nori?

　

Acum îți zăresc ochii, iubito,


atât de larg deschiși,

　

încât mă cuprinde amețeala.


Aud pe lângă mine trecătorii


strigând, fluierând,

　

nu mai știu, sunt om sau copac,

　

ce secol este acesta?

　
OOOOOOOOOOO

am trăit atâția morți

că n-am cimitir cu porți,

am tăcut tăceri,iubiri,

câte-a scris William Shakespeare,

am trăit poeme,ode,

le cântau gasteropode,

din dureri adun nectar,

nu mă crezi? E foarte rar.

bmm

　

　

　

Cine are nevoie de tine?

Balada-da

Am visat că în altă viață


Eram fiul tău ,iubito,


O dragoste incestuoasă,


Atât de intensă,


Ai să te miri, te vei indigna,





E nebun, vei spune,


Dar noaptea se întunecă,





Care-i pedeapsa?


Arderea de viu? Sacrificarea fiului?


Sunt clipe ce nu-și găsesc suntetul,


Ce vină au păsările, copacii,





Miracolul este în toți și în toate.


Stelele coapte cad în poala ta,


Iar eu cobor tot mai jos,


Tot mai adânc, în pământul care ne naște.





**************************************


Cu preerile am terminat,


le-am măcinat, cărți și creioane,





Vasâlie, Ioane, Atlanti-cu-i mare,


care cui, zice și celălat Gheorghe,





vechie prieten cu Richard Sorge,


micuța adulterină cu pelerină,


are părul ca inul, pelinul,


mă cheamă-n iatac, numai să tac,





vai ce iubire, ce încropire,


cu petre să dați, voi, nepătați,


în capul multe , nu pietre, se-adună,


de parcă soarele cade în lună,





nu mai am trip, dar cunosc drumul,


suflet cu suflet mângâie scrumul.


ooooooooo


Poetul îmi întinde


o carte ca pe o frunză,


mi-e teamă să o ating,


poate că viața lui


se află în aceste nervuri,


încerc să o răsfoiesc,


nu se poate, poetul


înepe să tremure,


simt o sâșiere lăuntrcă,


eu sunt acea carte,


poetul e Dumnezeu.


Bmm

Focul acesta limpede-misterios,

Focul acesta limpede-misterios,

Pun capul pe masă, se rostogolește
În hău, caut în hău, găsesc iaurt,
Acesta este creierul meu, nu vă mirați,
A venit vremea cineva să mă sondeze,
Să-mi caute metaforele în interior,
Cunosc o doamnă delicată-dibace,

Îmi tot spune de interiorul nostru,

Aș
Nu există un început,dai de un bătrân

care are un strrăbunic,

vremea alunecă-n jur,amețitor,

cuvintele se fac scame,

cărțile cresc în stive peste Everest,

scrie ,poete, că altfel mori,

un presto,un andante,

îți vâjâie capul, totul s-a scris,

nimic nu e vremelnic,nici inexistența

acum, e bine să vii, râsul tău îmi lipsește,

ca aerul muntelui bătrân și el.

bmm
i, nimic nu este în noi, nu cred,

Altfel nu am muri, stăm cu picioarele
Încrucișate pe podea, nu tu, cetitorule,

Noi, ceștilalți, părul e umed după efort,
Perucă spălată, capul pe masa de operație,
Transplant alpin, cana cu opiacee așteaptă
Poliția, vine un cerșetor, soarbe, se bucură,
Nu scrii rotund, spune Don Quijote,

E profesorul meu, îl ascult, dar urechile

Unde sunt? În interior, la vânzare.

Dacă-ți iubești Tatăl să nu spui nimic.
Tatăl din ceruri, altul nu e.
Thing that might have been.





xxxxxxxxxxxxxxx

E noapte ,totul se mișcă,

umbra,umbela, din hrișcă

iese un diavol și suie,

pune tablouri în cuie.

A dispărut cum venise,

între fantasme și vise,

liniște, nu mai aud

inima fratelui surd.

Către fereastră se duse,

nu știu nici eu, coada muzei,

sar din pereți, din tablouri

halucinante ecouri.

Să rechemăm noi și morții?

Poate sunt vii,ce proporții

să stabilim? Cine știe

Unde se plimbă Ilie?

...

　
This trip made little sense,


noi ne gândim la cei ce n-au un cent,


acoperit de frunze galbene stă Pan,


noi ne gândim la cei ce n-au un ban.


Je t-apporte l-enfant d-une nuit,


joacă, trăiește,uneori scrii.


Bujorul negru și fetia


ne va aduce bucuria,


de aceea eu rămân,sunt veacuri


de tulburări, nu găsim lecuri,


amnții-s mai bolnavi, mai triști,


pe drumuri mergi cu ochii-nchiși,


simțirea moare din trufie,


iar astăzi- biată păpădie.


bMM




Nu există un început,dai de un bătrân

care are un strrăbunic,

vremea alunecă-n jur,amețitor,

cuvintele se fac scame,

cărțile cresc în stive peste Everest,

scrie ,poete, că altfel mori,

un presto,un andante,

îți vâjâie capul, totul s-a scris,

nimic nu e vremelnic,nici inexistența

acum, e bine să vii, râsul tău îmi lipsește,

ca aerul muntelui bătrân și el.

bmm
acest grad de libertate ne cam perverti, măi frate,


prea multă bunăcuviință nu e bună când guiță,


stam de vorbă cu-n bizon, are propriul său jargon,


ploaia s-a oprit, orașul se adună cu fărașul,


oamenii fug în pădure,se prefac în fragi și mure,


norii privesc cu sfială la câte-o silfidă goală,


stăm în spatele zidului, dincolo-s tainele vidului.


Templul se mută în noi, ne numărăm unu,doi...


bmm


　


a






　















BMM

Secția nebuni 2

　

Spuse unul, aș vrea să mă ridic în vârful picioarelor

și să zbor într-o lume mai bună,

fără dureri și fără ură ,

mă însoțește Ghimpel Netotul


are cu el un papagal roșu ca sângele,

ochi de lunatic, voce a la Hitler,

o vorbă valorează cinci mii de dolari,

acum eu urc un munte ori el coboară,

în haine de gală - îngerii,

caii strigă Heil, le tremură genunchii,

pe strada Gropii trece o mașină,

califii se consultă în surdină,

Lumea pe dos are un nou ambasador,

nebunii mai au răni și ele dor.

O duc bine domnii unsuroși,

chiar și la mitica.

aud adesea un cântec

aud adesea un cântec
ce pasăre-l cântă, nu știu
cineva moare pe stâncă
cine mai cântă-n pustiu
cine-s de vină, metișii
cine se vaită-n zadar
cum mor echilibriștii
trece un orb cu pas rar
eu sui pe trepte cu anii
un cântec un vers încă scriu
metișii mulatrii maranii
m-ascultă se roagă mă știu

Pentru tăcuți moartea pare ușoară ca la porumbei.

Pentru tăcuți moartea pare ușoară ca la porumbei.

A venit domnișoara moarte ,m-a prevenit,

o să-ți apară o pată roșie pe gingie,

doctorul-ia algocalmin,

pata a devenit crscătură,

a urmat domnul Kobalt din Austria,

un pitic a ieșit de sub pat

și mi-a spus., vei muri, hi-hi-hi.

Domnișoara m. intră tiptil,

vii cu mine, nu fi copil,

dacă tot mă adori,

facem dragoste până în zori.

2.

　

mareemoarteaestemăsură(Rilke)

mergemcueadincaleașcă-ntrăsură

curajule-nurmăînfațăeteama

copiluloriundeocheamăpemama

sufletulmeutotpetinetecaută

orfandedeceniipetinetelaudă

șicredcănicimoarteanu-nseamnăuitare

moarteaenoapteiubirea-idinsoare

bmm

　

　

　

　

　

　

　

　

　

　

Isidor Isou în actualitate---10ani de absență

Centrul Național al Dansului București (CNDB) a deschis sezonul de spectacole în 2017 cu un eveniment în premieră națională, dedicat artistului francez de origine română Isidore Isou, fondatorul lettrismului.Mezzo-soprana britanică Loré Lixenberg și compozitorul francez Frédéric Acquaviva au prezentat câte un performance muzical inspirat de creațiile lui Isidore Isou în seara de joi, 23 februarie la Sala Stere Popescu din Bulevardul Mărășești.
La nivel mondial, Lixenberg și Acquaviva sunt singurii muzicieni care explorează acest teritoriu mai puțin cunoscut din extrem de prolifica activitate a lui Isidore Isou, unul dintre cei mai importanți și versatili artiști români ai secolului XX.
Recitalul artistei a inclus piesele Neige (1950), Cris pour 5.000.000 de juifs égorgés (1947), Recherches pour un poème en prose pure (1950), Opus aphonistique n°1 (1959) și Poème aphoniste à fonctionnelle (1984). Performance-ul live a fost prefațat de o proiecție video a unui extras de două minute dintr-un film documentar de Orson Welles intitulat „Around the World in Saint-Germain des Prés”,　 filmat la Librairie Fischbacher, Paris, 1955, cu Isidore Isou, Maurice Lemaître,Jacques.Spacagna.și.Orson.Welles.În actul al doilea al serii s-a prezentat Symphony n°4 : Juvenal,　 compusă de Isidore Isou în 2001. Piesa orchestrată și realizată în 2003 de Frédéric Acquaviva, care a spațializat-o live pe microfoane multiple, pe scena de la CNDB. Performance-ul include vocea lui Isidore Isou, pe solista Maria Faustino și corul lettrist compus din Jean-Baptiste Beck, Silva Gabriela Béju, Alain Bertaud, Nicole Brenez, Broutin, Jacques Chaumeix, Camille Cholain, Catherine Cousin, Lucienne Deschamps, Maria Faustino, Sylvain Monségu, Eric Monsinjon, Francois Poyet, Helene Richol, Marie-Thérèse Richol-Müller, Woodie Roehmer, Roland Sabatier,ș.a.. Coordonatorul. Spectacolului a fost cercetătorul și criticul de artă Igor Mocanu.

Isidore Isou( Ioan Goldstein) este fondatorul lettrismului, un curent artistic, ideologic şi filozofic lansat la finele anilor ’40 la Paris, ca reacţie critică la adresa dadaismului, suprarealismului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Artistul s-a născut pe 29 ianuarie 1925 la Botoşani. La începutul anilor ’40, Isidore Isou și-a petrecut o scurtă perioadă la Bucureşti, ca jurnalist de avangardă. Aici a publicat revista Da, în colaborare cu Serge Moscovici. Publicaţia a fost interzisă chiar de la apariţie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, artistul s-a refugiat în Franța. Puţin cunoscută în România, activitatea artistică şi teoretică desfăşurată de Isidore Isou până în 2007, la moartea sa, acoperă aproape toate domeniile creaţiei şi gândirii umane: literatură, film, arte vizuale şi performative, filozofie, economie politică, ştiinţe. Teoriile lui Isou au determinat către finele anilor ’60 apariţia altor curente radicale, precum Situaţionismul internaţional, prin influenţa exercitată asupra unor autori precum Guy Debord sau Gil J. Wolman.

Lettrismul este un curent artistic, ideologic şi filozofic lansat de Isidore Isou la finele anilor ’40 la Paris. Lettrismul continuă și critică dadaismul și suprarealismul și își ia ca unitate de bază litera, eliberată de constrângerile cuvântului și sensului. Inițial curentul și-a propus o poezie fonetică, ulterior s-a radicalizat pornind de la poezia afonistă, mentală, mută, infinitezimală, imaginară, inimaginabilă, până la o poezie supratemporală, scrisă de toţi.

În grădina casei mele e copacul

În grădina casei mele e copacul

care-și scrie pe-ndelete veacul

Pustnicul este sputnicul veșniciei

virtute zadarnică,fii vicios,

te va conduce un înger sfios

tot Creație este și moartea

iubind morții poate îi vom iubi mai mult și pe cei vii

ai două variante- arzi sau putrezești încet

aș plânge după cântece uitate

copacul ori țigara uneva

pe etajera cu o jumătat-de carte

și simfonia fără nota la

ce cauți tu în viața mea

când eu sunt mort pe undeva

Bmm


p -2

toți fugim de ceva, în vis ori trezie,

avem sentimentul celui căzut din pomul vieții

o privire de fontă ne bagă în pământ

filmul vieții îl privim pe gratis cu lacrimi în ochi

nu ne sprijinim de gardul singărătății

ceva nesigur venit de pretutindeni

cheamă răul, suntem atașați de ideea morții

mai mult decât credem

să faci un rug de versuri

să faci case din poeme

să colorezi umbrele

ultimul palton este timpul

încearcă subcuvintele

bmm

　

　

　



　

　

　

　

　

　

iar mă-ntreb de ce mai scriu

iar mă-ntreb de ce mai scriu

sau să nu mă mai întreb

fără ssscrisss eu nu sunt viu

asta știe Vanîci Gleb

el îmi dă resveratrol,

alcoxigliceramin,

stau de vorbă cu Costiol,

l-a citit pe Ho Shi Min.

„Ceva nesigur cheamă răul.Corect ?

Era un om mărunt, nescund

pe nume mare Hintergrund,

s-a însurat cu sora Klund

care născu pe Hund.

Adult acum el intră-n bar

ca un baron de Bruckensaar,

scoate pistolul din pișcot,

e prea de tot..

Gheață-n pantofi,ce glumă,

trecu o pumă,

iertare? A chita oare?
Ce jind, ah, Marilyn ,te simt.

Du-te la ospiciu, pentru țară mori,

vom ajunge veseli humus pentru flori

Have Caesar,nem tudom,

fratre Parisertango, unde e comisarul Duvadă?

Dar tenorul Cizmă? Acela aria don Pantof

din opera Vânzătorul de cuci.

El a găsit desert în Sahara.

Bezna lăuntrică a personjelor cehoviene

se revărsă în sală.



　
XXXXXXXXXX
　

　
De multe ori am vrut să mă împușc,

Puf-puf, paf-paf, am vrut să beau alcool



Cu somnifere tari, puf-puf, paf-paf,

Dar m-a oprit iubita, suflet luminos,
și nu e prima oară, cum spuneam,

toți așteptăm o moarte-n dar,

dar vine o durere, strică totul,



ba una, ba alta, hic Rhodos, hic salta,

pentru neoameni drame și drame,
rididică bade, gorjane, milioane

te-așteaptă la banca din capul spitalului,



voci se apropie, voci se despart,
fratele nu e săgeată, nici arc,



câ ntul e scris, vocea se stinge,
soarele sare după ce ninge,

doar în adânc nimic nu se schimbă,

gândim sau vorbim în altă limbă?



Iar în mine e-un vârcolac,
Care îmi spune mereu să nu tac,

Că vârcolacii sunt de-ajutor

Oricărui meșter nebun ori scriitor,



Voci au desigur , interioare

Toate distinsele doamne scriitoare,
și nici bărbații nu scriu prea rău,

știu eu pe unul venit din Zalău,

spune prietenul, măi, tu ești Heine,

că scrii poeme extrem de faine,

dară nu-i nimeni cu totul de-acord,

Heine, săracul, de mult este mort,



Multe miracole, șarlatanii

Apar ca poeme, tu nu le citi.

Buck și Mack aveau vin sec,
Iar pistoale de un veac,


Ei cu ele –pac, pac, pac,

Ce tâmpenie, spuse Jack.
Străbunii lor , doar robi și hoți,



Iar unii, castelani din munți,

Au construit un stat pe roți,
Cu paznici răi , deși mărunți.



Un fluviu, Tolka s-a umflat
De i-a luat și-au dispărut,

Acum pădure-i peste sat,

Imense bolți, dulce sărut.



Astfel ne povesteam, copii,

Diverse basme-nchipuiam,

Iubito, tu erai chiar Buck,

Iar eu cu Mack sunt de un neam.
******


Omul deschise umbrela, violina și violoncela,

spuse violoncelul, nu îmi schimbați voi sex-genul.
Afinul și cu afina aveau o fiică, Geanina,

ea îngrijea grădina.Suflet cu suflet, o floare,

floare cu floare, o mare, cum mă scăldam între flori,



ca între valuri de viori, un fulger lovi brusc copacul,
de-am zis că ne luase dracul. Ne-a luminat, eram umbre,


duhuri rebele și sumbre,trist se opri caruselulla cimitirul Belu.

Dincolo erau Gianina, Nicola și Paganina.

　

BORIS MARIAN

　

bondarii-toboșari nu maisuntnervoși


poți trăi copil ,fiedoar cocoș


poți și sângera ori să mori de râs


bondarul -monah nu zice nicipâs.


poți trăi goluț fără carater


devii transparent și inexistent


poțisăfii gonflabil sau beton armat


bndarul devine spaimă în Senat


poți să fii lipici sub o talpă groasă


tetrezești la zdup sau primești o casă


nu pierde speranța , ia un cont mai tare


prin economie devii don primare


faci o burtă,ce mai, cangur nu poți fi,


din bondar în airbus omul deveni


　









　





stănică nu stă degeaba

originar din comuna dormești

el străbate continentele

deși este incontinent

și-a luat o femeie aluat

părăsită au ajuns amsterdam

raiul hamsterilor giganți

apoi la hochland floreasca

mare minune făcută din brânză de crapă

multă tobă au plecat în turnir

au luat multe palme fără aplauze în pauze

stănică numit și buium spunea

că învinșii sunt mereu frumoși

ei își capitonează existența

în capiton intră puricibaritoni

monooftalmici geniali

un fel de Golemi care te duc cu ricșa

sparg bănci apoi le repară cu euro

șeful era bevilaqua,adeseori închis

la spital și deschis duminică

clare pe un cal tamponat

cu care intră în bar și cere lapte de mamă

întreabă de toaleta pentru cai

n-avem spune calmarul

care își luase e curând o nevastă

în spate din lada cu cărți interzise

de kim iljonk

cât m mai e până la muzeul inocenței?

depinde

bmm








Vlagă n-ai, te strâng pantofii,

moștenire lasă grofii,

Rolex exit de pe scenă,

cauză clară, o melenă,

trunk și tranc la o tombolă,

boala este sub corolă.

xxxxxxx

Un mort necunoscut trecu pe lângă

ne trimise un salut cu mâna

avea doar o mână salvată de sub o mașină.



Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,

Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,
Nici zgardă de aur și nici marmură,

Să pot auzi clinchetul tramvaielor,

Urletul sălbatic al motocicletelor,



Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,
O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,

Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,



Voi râde de listele laureaților, medaliaților,

De istoriile literare voi râde în hohote,
Trece în goană un pâlc de călăreți,



Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii
Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,

Iar noi mai avem puterea să râdem,

Trăiască, strigă sufletele slabe,



Pe ritm de samba, apoi adio.
Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,



Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan
Sau Olandezul Zburător fără de moarte.



BMM
Vlagă n-ai, te strâng pantofii,

moștenire lasă grofii,

Rolex exit de pe scenă,

cauză clară, o melenă,

trunk și tranc la o tombolă,

boala este sub corolă,



　

　

　

　

　

　

　

　

　

　

Ani romani

　
Plânge Leonard de atâtea blestemății,




Cinstitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba
Înveninată, onestul Iago face ordine în seifuri,




Culege scrisori de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus,
Să ne iubim , zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc,

Cineva amintea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”,

Ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare




și le pierdui printre cotețe. Ce oroare.
Un șir întreg de jucători de bile colorate,




Biluțe mai rotunde și mai sparte,
Tăcere, suntem în sanctuarul politeții,




Nu înjurați, scuipatul interzis, dar eu am guturai,
Pot să strănut? Junona spune – quo usque patientia nostra?

Adică , mai putem răbda acest păun prea înfoiat?

Eu mă retrag, plec în Canada sau în Asia, totuna-i.




Poemul meu, un zmeu purtat de vechi iubiri

De care Iago nici nu auzise.
********************************

Bati laavod, cu un cod între picere,

Lesh li mishpaha, ha-ha- atât.
Nahutz li kesef, un chisel-chisea nu strică.



Lo bati le valot, dar valuta e un fort.
Aavod kashe, adică ascuns în sefe.



Acest texticul ( nu cititzi greshit) are o cheie.
Nimic nu se compară cu admirația.



Bach ține loc temporar lui Dumnezeu.

Subarboretul mi-a adus brevetul.

Herzogenhorn și Feldberg, nun,
Carne tocată printr-un tun.

Subarboretul mi-a clădit brevetul,

Copacul nu suprtă pădurea.

Dudul dudui, castanul se castră,

Frasinul fu prezident la țară de du” ment .



Sâmbovina, bat-o crina, ulmul, culmul și drezina,

Carpen, cimișir, cireș, faci amorul pe un preș.
Bre, dar sideroxylonul se nălță mai ca balonul.

Un arin, castan porcesc, toate ne reînfrățesc.



*********************************************
Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.
Umblaţi uşor, treziţi morţii.
Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie.
Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i.
Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.
Setea de putere ascunde frica de moarte.
În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni.
Morala s-a născut din contrariul ei.
Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său.
Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale.
În fiecare trăieşte un corăbier.
Eu ştiu că voi muri, ei şi?
Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată.
Şi raţiunea te poate îmbolnăvi.
Fericirea nu este o proprietate.
Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară.
Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul.
Alarma nu este pentru surzi.
Te pui cu prostul, dai de dracul.
Nu poţi urca mai sus decât muntele visat.



BMM

Povești

　

pe stănică l-a lovito durere neprevăzută

în cap nu încap a juns la remeneu

unde s-a descoperit că în locul creierului

avea un mamifer ciudat care parazita acolo

acum mamiferul dorea să iasă

a fost scos prin ureche

stănică deveni acefal cu vehime

ales în prima legislatură

mamiferul a dispărut

dar câteva bănci au dat faliment

prin acțiunile unui haker misterios

poreclit ministănică

\\\\\\

domnul Ca Niculă a ucis un om

fu condus degrabă un mic pluton

un pluton în frunte cu major Plutoniu

ce avea nacialnik pe maior Zirconiu

avea vai maiorul un vechi împrumut

de la un prieten etnic un udmurt

un fel cum se zice mohican mai rar

care înainte fusese corsar

creditul se pare că hm nenică

în avans hai ține ia o firfirică

am vorbit cu zâna lacului Crângași

de pică și nașul tu să nu te lași

„„„wwwwwwww„„„„

la mititica tu nu găsești milă

peste zid te-așteaptă poate

o cămilă

　

bmm