Pentru tăcuți moartea pare ușoară ca la porumbei.

Pentru tăcuți moartea pare ușoară ca la porumbei.

A venit domnișoara moarte ,m-a prevenit,

o să-ți apară o pată roșie pe gingie,

doctorul-ia algocalmin,

pata a devenit crscătură,

a urmat domnul Kobalt din Austria,

un pitic a ieșit de sub pat

și mi-a spus., vei muri, hi-hi-hi.

Domnișoara m. intră tiptil,

vii cu mine, nu fi copil,

dacă tot mă adori,

facem dragoste până în zori.

2.

　

mareemoarteaestemăsură(Rilke)

mergemcueadincaleașcă-ntrăsură

curajule-nurmăînfațăeteama

copiluloriundeocheamăpemama

sufletulmeutotpetinetecaută

orfandedeceniipetinetelaudă

șicredcănicimoarteanu-nseamnăuitare

moarteaenoapteiubirea-idinsoare

bmm

　

　

　

　

　

　

　

　

　

　

Isidor Isou în actualitate---10ani de absență

Centrul Național al Dansului București (CNDB) a deschis sezonul de spectacole în 2017 cu un eveniment în premieră națională, dedicat artistului francez de origine română Isidore Isou, fondatorul lettrismului.Mezzo-soprana britanică Loré Lixenberg și compozitorul francez Frédéric Acquaviva au prezentat câte un performance muzical inspirat de creațiile lui Isidore Isou în seara de joi, 23 februarie la Sala Stere Popescu din Bulevardul Mărășești.
La nivel mondial, Lixenberg și Acquaviva sunt singurii muzicieni care explorează acest teritoriu mai puțin cunoscut din extrem de prolifica activitate a lui Isidore Isou, unul dintre cei mai importanți și versatili artiști români ai secolului XX.
Recitalul artistei a inclus piesele Neige (1950), Cris pour 5.000.000 de juifs égorgés (1947), Recherches pour un poème en prose pure (1950), Opus aphonistique n°1 (1959) și Poème aphoniste à fonctionnelle (1984). Performance-ul live a fost prefațat de o proiecție video a unui extras de două minute dintr-un film documentar de Orson Welles intitulat „Around the World in Saint-Germain des Prés”,　 filmat la Librairie Fischbacher, Paris, 1955, cu Isidore Isou, Maurice Lemaître,Jacques.Spacagna.și.Orson.Welles.În actul al doilea al serii s-a prezentat Symphony n°4 : Juvenal,　 compusă de Isidore Isou în 2001. Piesa orchestrată și realizată în 2003 de Frédéric Acquaviva, care a spațializat-o live pe microfoane multiple, pe scena de la CNDB. Performance-ul include vocea lui Isidore Isou, pe solista Maria Faustino și corul lettrist compus din Jean-Baptiste Beck, Silva Gabriela Béju, Alain Bertaud, Nicole Brenez, Broutin, Jacques Chaumeix, Camille Cholain, Catherine Cousin, Lucienne Deschamps, Maria Faustino, Sylvain Monségu, Eric Monsinjon, Francois Poyet, Helene Richol, Marie-Thérèse Richol-Müller, Woodie Roehmer, Roland Sabatier,ș.a.. Coordonatorul. Spectacolului a fost cercetătorul și criticul de artă Igor Mocanu.

Isidore Isou( Ioan Goldstein) este fondatorul lettrismului, un curent artistic, ideologic şi filozofic lansat la finele anilor ’40 la Paris, ca reacţie critică la adresa dadaismului, suprarealismului și a celui de-al Doilea Război Mondial. Artistul s-a născut pe 29 ianuarie 1925 la Botoşani. La începutul anilor ’40, Isidore Isou și-a petrecut o scurtă perioadă la Bucureşti, ca jurnalist de avangardă. Aici a publicat revista Da, în colaborare cu Serge Moscovici. Publicaţia a fost interzisă chiar de la apariţie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, artistul s-a refugiat în Franța. Puţin cunoscută în România, activitatea artistică şi teoretică desfăşurată de Isidore Isou până în 2007, la moartea sa, acoperă aproape toate domeniile creaţiei şi gândirii umane: literatură, film, arte vizuale şi performative, filozofie, economie politică, ştiinţe. Teoriile lui Isou au determinat către finele anilor ’60 apariţia altor curente radicale, precum Situaţionismul internaţional, prin influenţa exercitată asupra unor autori precum Guy Debord sau Gil J. Wolman.

Lettrismul este un curent artistic, ideologic şi filozofic lansat de Isidore Isou la finele anilor ’40 la Paris. Lettrismul continuă și critică dadaismul și suprarealismul și își ia ca unitate de bază litera, eliberată de constrângerile cuvântului și sensului. Inițial curentul și-a propus o poezie fonetică, ulterior s-a radicalizat pornind de la poezia afonistă, mentală, mută, infinitezimală, imaginară, inimaginabilă, până la o poezie supratemporală, scrisă de toţi.