Der Knecht hat Recht

Der Knecht hat Recht

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr  sculat din morți.

Priveam adeseori întinericul, el mormăia ca ursul,

dar punctele de aur nu dispar,  ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,

femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.

Iar viața seamănă cu iarba, gândește.

***************************************

Se întîmplă  să mai moară unul,

Sufletul se duce parcă tras cu tunul,

Visul  mai păstrează  umbra celui dus,

Dumnezeu privește  curios, de sus.

Astfel mă gândeam, încercând o proză,

Un sonet mă strigă pe un spin de roză,   

Numele străinei, după cum se află

Îl citesc pe buza lovită de aftă,

Marusia, Natașa mă mai vizitează,

Uneori copiii  vin pe-o lungă rază,

Cum ne-ncântă viața uneori, ciudată,

Parcă nu e moarte, nu mai avem soartă.

BMM  

 

 

 

Cavalerii de fier tac mărunt,

Au inima de carborund,

Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,

Bieți cavaleri cu inimi fruste,

Cum să dăm vremea înapoi?

Zidul e-nalt, cazi în noroi.

Rămâne gingaș trupul de floare,

Cavalerii  ce mor atinși de ninsoare.

*********************************

  

Eu sunt acidul, tu ești o bază,

eu caut un astru, tu ești o rază,

ne completăm, raiul și iadul,

exagerăm, iarba și bradul.

Eu retrăiesc poate prin tine,

tu îți urmezi  căi noi, sublime,

eu te privesc ca pe-o minune,

tu ești oriunde ca valu-n lume,

ești melodie și dans și clocot,

eu îți răspund  precum un clopot,

anii zadarnic trec , nu știm,

cum am putea să ne iubim.

********************************

Ea spune ce mirifică e lumea,

vorbește despre melodii astrale,

ea nu glumește, mi se pare-o glumă,

dar nu-ndrăznesc să pun un strop pe coală.

Prea este albă, visătoare-n toate ,

nici Diavolul nu ar putea să-i schimbe felul,

eu am trecut prin Iad și prin jăratec,

cuțitul nu jelește mielul.

Astfel ne-am petrecut prin ani credința,

ea-i fericită, lumea pare bună,

pe mine nu mă-mbată biruința,

știu - dăinuim doar împreună.

BMM

Viața aceasta suplă devine aproape dublă,

m-ai întrebat într-o noapte

ce se-nțelege din moarte.

Am spus, ai plâns, iar am spus.

Ce răsărit, ce apus,

ne-am rugat până-n zori,

apoi am fost scoși  de ninsori,

decapitați de soare, cleptomania de șoarec,

clopote bat încă ritmic, intim și sadic și istmic.

Mă prinse o mare tristețe, ca Marea Neagră pe fețe,

tu ai șoptit overdue, eu sărutând și-am spus tu,

numai tu să trăiești, gemeni vreau și povești,

ciudat că mai trăiesc, murisem de mult , Bucharest,

acum va trebui să întrețin mulți copii,

m-am rugat și am plâns, m-ai mângâiat foarte strâns.

BMM

Lumea s-a născut din haos, nu din ordine,

Halt, Haende hoch, Schnell, ce să mai zic,

În fiecare  judecător  se ascunde un diavol fascist,

Eu respect judecătorii, mi-e teamă de ei,

Halt, spune grefierul, îți dă cu un saun în cap,

Dar ce spune celălalt ochi?  Dar ce  spune o lacrimă

Celui fără ochi? Totul este mov,

doamna în mov ștrangulează un câine.

Ei și? Cocoșul tăiat dansează Wienerwald,

Cadavrele sar în marșul lui Radetzky,

Când eram pe dric, a venit cineva ,

s-a pișat pe mine, apoi cortegiul s-a urnit,

dar eu eram în Rai, jucam  șah cu șahinșahul,

moșteneam  un veceu ecologic de la Pandele,

brândușele nu știu să plângă.

Apropiere

Apropiere

 

În apropierea spitalului  se rotesc cucii,

Din partea rudelor și cunoscuților  urări de bine,

Să uităm exemplul spartan al selecției,

Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver  cel fals,

Să iubești până mori nu este greu,

A fost descoperit campionul fugarilor,

Nici peștii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,

Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,

Fericirea ne îndepărtează de ceilalți,

Uitarea este și pedeapsă și iertare,

Fericit cel ce se iartă pe sine,

Felicitări pentru munca depusă, treceți la dans, obligatoriu,

Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morții cei dragi.

BMM

PS. Se făcea că eram extrem de bătrân, contemporan cu Jean Valjean, prietenul meu din copilărie.Boala schimbărilor, retro și avanti. Trufia, lăcomia se reduc la un paing. Eu stau în colțul meu și scriu. Mă despart de lume, dar nu e bine, vai, nu e bine. Vox populi, veis mir. Da vei fi, vei fi, într-o zi tu vei iubi, cânta Nițescu, ehei , în sec. XIX. Cu timpul vom deveni profeți. Sau confetti. Iubita tace, ta-ta. Dar mă iubește.De ce mă iubește , când toți mă urăsc. Revin... la Nietzsche , ceea ce nu mă ucide, mă face mai puternic. Nu mi-ar strica o vizită la nebuni. Sunt îndopați cu niște calmante care îi fac să se simtă ca după o bătaie zdravănă. A fi absolut singur. Singur și sigur, un lup singuratic. Nimeni nu iubește un lup singuratic. Tu știi ce este un poem? O invenție de moment, pe care apoi nu o mai recunoști. Un oraș în profil. O dansatoare spaniolă, un vapor gigantic, înalt cât muntele. Nu este o mâță.Cu poemul treci marea.Îți bate noaptea-n geam culori neadormite. Să faci din cântec un cireș înflorit. Ai toată viața înainte și cea de-apoi, fără cuvinte, centaurul le știe, toate, e filosof și are carte, piticul roșu umblă-n lume, iubirea n-are nici un nume, dar roșul este ucigaș, omul o știe, e părtaș.Apoi urmează o poveste, Pacientul tace, nu mai este, Cutia neagră din avion,a fost ascunsă de-un poltron.La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin, Ah, ochi albaștri, păr divin,La Tiffany se bea cafea, Mă cheamă iar iubita mea, Nu pot reveni în neiubire, Nu pot reveni la vechi lăcrimări, Nu pot cerși blândețea, otrava ei, Deși ar fi mai bine s-o beau Ca pe un pahar de cristal verzui.Ne privim ca două mări secate, Ca doi ghețari lunecând în neant, Ne vor găsi câte un nume geologii Veniți de pe alt versant.Acum taci. Acum ești dezamăgită, Poate pregătești un nou poem, Eu mă scald undeva-n Pacific, Dansez disperat ca Paul Gauguin.Kalispera, agapi mou! (Bună seara, iubirea mea!)

 

**************************************

În așteptarea verdictului, ixului,

Iarba nu mai crește, ascultă, tremură,

În lipsa iubitei, mieii inimii plâng,

O eră fericită se stinge în cosmos,

Îmi scriu poemele cu laptele mamei,

Apoi îmi calc în picioare cuvintele,

Dați-mi sărutul promis, Doamnă Învățătoare,

O pată pe geam, o pată pe ecografie,

Mergem la plimbare, unii sar gardul la morți,

Alții joacă seara table, vrei un ceaiuț, iubitule?

Mă întreabă străina cea frumoasă.

Adică să facem dragoste. Filmul se termină,

Unii se duc la culcare…să doarmă? Ori ce?

BMM

 

 

 

 

.

 

Spune, cine ești?

Spune, cine ești?




Am calculat distanţa care mă separa

de agresor şi am descoperit

că eu nu mai eram eu,

eu eram agresorul meu.
.

Cineva spune – noaptea

este un lighean plin de sânge.

Altul îşi decapitează  părinţii în somn.

Nu am înţeles bine ştirea,

cine era în somn?



A curăța masa

cu o ramură de liliac.

Oribil.

.



Clădiţi-vă cetate în văzduh,

împrejmuiţi cu zid

văzduhul roşu,

iar mijlocul să-l întăriţi cu propriul trup,

cum n-a mai fost cetate-n lume.




Făptură ieşită din întuneric,

de unde vine oricare turburare,

nu eşti nici pasărea

născută din cenuşă,

nici înger decăzut din drepturi,

dar spune, totuşi, cine eşti?


Murind, Rembrandt picta, deci nu a murit,


cum cresc lăstarele din trunchi tăiat,


cum urcă lacrimile de sânge din brațele amputate,


astfel și noi, bieți culegători de cuvinte și nori,


coborâm în tăcerea pietrelor, ele vorbesc,


urcăm în dorința talazului, el vorbește,


aici este țărmul, este mișcător, o insulă?


O țestoasă uriașă? Aici sunt oameni în căutarea aurului.


Nu este aur, dar ce nu caută omul?


Durerea? Bucuria? Căutarea se simte,


precum gravitația, am dreptate?


DAR CE ESTE DREPTATEA?


Un fel de a muri frumos.


La Ierusalim ninge uneori




cu îngeri și cu profeți.


Știm tot mai puțin despre noi,


așa o fi necesar? Nu mai pune întrebări,


netrebnicule, îmi spun mie însumi.


Înghit în sec până ce îmi dispare înghițitul.


Mugurii dispar, frunzele spun altceva,


neliniștea este viață, bună, rea?


Nu atingeți neliniștea, va zbura în altă parte.


V-ați făcut bagajele? Noi suntem bagajele.


Ai măsurat sentimentele? Unele sunt foarte întinse.


BMM

Prezent  defect

 

Defect , defecți strigă zugravii, zuavii, zuzu,

Ce se întâmplă în tâmplă? Gaură, aoleu, gaură,

Curge zgură din creier, măi Sfinxule, ce făcuși?

Emoția cuprinde promoția  de pușcași marini,

Marinați, frați, iubirea de timp este jalnică,

O injoncțiune și gata, robotul vine la fata cu sâni mari,

Of, inima mea, Roberto Diavolo are un biberon,

l-a născut Roberta Coperta, biberonul este un Bibi dezumanizat,

la cinema, îngerii rod semințe, nu au dinți, dar rod, crapă,

a început jocul arborilor, unii sar la bătaie,

alții violează copaci mai tinerei, aux armes, situaien,

avea dreptate Den zis Siao Pin, fără pin,  

expulzăm bestiile, le ducem pe o insulă,

sunt faluși contra naturii, judecătorul B. Ulisse a semnat,

Coleridge a desemnat un avorton cu un con în pantalon,

Eu propune să ne refugiem în poeme,

Cât mai e vreme.

BMM

Artistul

 

El încerca să între-n ritmul vremii,

Viitorul de abia e-ntrezărit,

departe-s temerile, multe premii

pentru orgolii-fandaxii s-au risipit.

Artistul nu e singur niciodată,

Alături stau genialii morți de mult,

El murmură o Biblie uitată,

Pentru Socrate, ce n-a scris, are un cult.

Mai plânge pe ascuns, surâde-n față,

Amantă este muzice de-un veac,

Doar astfel își păstrează propria viață,

Iar ochiul interior nu e opac.

Nu l-au învins furtunile Saharei,

Nici ghețurile arcticei pustii,

Nici marea criză, hoardele barbare,

Doar murmurele primăverilor târzii.

În nopțile miraculoare vede raiul,

Deopotrivă iadul cel de foc,

Poetul este-n limba sa chiar Craiul,

Să ni-l cinstim, de-ar fi de-acum  olog.

*******************************************

Cal pe șosea, calodramă, calodramă,

Nostalgii nazale, nară calmă,

Defăimarea ca și marea valuri face,

Când Apusul  tot își mână pacea-ncoace,

Soyons juste precum Saint-Juste, ca ghilotina,

Ce gust de sânge-albastru, savarina,

Calul mai spune, nu vorbim, nechez la ordin,

Iar dacă nu, dau cu copita-n Cernomordin.

Să stai pe loc, îți spune glonțul,  e nacialnic,

Se nalță viitorul negru-falnic,

Nici clarinetul nu e clar și net defel,

Bufonul a ajuns profet și miel,

Iar pesimistul jubilează pastoralic,

E paraclinic, paraortic, baltic,

Fă, limbă moartă, mișcă-ți mușchii, toanto,

Mai scrie un poem pentru Orlando.

La Tiergarten se joacă lupii cu purceii,

Iar fericiții se însoară, numai beii

Își încropesc acolo, un harem,

Deci fraților, să bem pentru Maugham.

BMM

 

 

 

 

 

 

 

　


　


　


　


　


　




 

Anti-DADA

Anti-DADA

La chanson d”un dadaiste

Qui avait dada au coeur,

Ce faci tu când te îneci?

Numeri zece, două zeci,

Strigă, băiete, strigă,

Tăcerea ta mă intrigă,

Ferigă. Te invită iar la dans,

Vive le Senegale et France,

Între doi șoimi se-avântă care?

Un șoim cu trei-patru motoare,

Între doi câini mai tare latră

Cel care tremură, că-i javră.

Între fătuci care-i sprințară?

Niciuna. Toate te uitară.

Curtenitor rămâi și prost,

Azi nu mai ești ceea ce ai fost,

Strălucitor ești pentru orbi,

O hrană dulce pentru corbi.

****************************************

Am încercat să vorbesc cu ușa blocului,

Nu mi-a răspuns, nici nu a scârțăit, era bine unsă,

Gâtul nostru poartă un cap, dar capul ?

Pieptul nostru poartă o inimă ?

Dar inima? O piesă de schimb.

La Termopile au murit eroii.

De atunci noblețea a murit definitiv.

Cândva, iubind, voiam să mă dizolv în trupul dragei mele,

Era ca o magmă, era. La Pompei a murit focul.

Am încercat să-ți spun povestea cu Prințul fericit,

Apoi am citat din Rumi, ai tăcut ca o piatră de caldarâm,

Nu poți judeca pe cel care nimic nu aude.

PS. La început nu am observat persoana. Modestia nu este o lipsă, dar aduce mari neajunsuri. Inteligenţa ei nu se observa, pentru că nu spunea la început nimic. Eu am obiceiul extravertitului- spun tot de la început. Nu înainte de a-l întreba pe micul Puck din mine ce părere are. Deci o admir, nu vreau să mă complic, îndrăgostindu-mă, dar o admir. Mi-a atras atenţia cu privire la comentarii. Sunt indivizi care epatează prin expresii fruste, şocante, incorecte gramatical sau logic (formal). După un timp îţi dai seama. La început pare normal, apoi vezi că discursul devine o placă uzată. Eu cred că între a iubi cu adevărat şi a scrie versuri nu este nici o legătură. Poezia este mai parşivă, te dă de gol. A repeta cuvintele iubire, sărut, lumină, moarte, Dumnezeu este echivalent cu încălcarea unei Legi a Decalogului – Nu lua numele Domnului în deşert. Nici aripile nu lipsesc, deşi Icar a căzut de mult.

Urci proaspătă din mine, ca apa din adâncul izvoarelor, tu, fericirea cuprinsă în om. Privirea ta e mai caldă decât sângele, ca razele lumini solare. Aşa spune Sandu David, prin Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin.

Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a fost niciodată căsătorită. Are o pisică, este chiar o pisică. Desface scrisorile şi le rupe începutul. Fragmentul rămas nu este decât un ghemotoc în căuşul palmei. Fotoliu negru, mamrmură neagră, nailon negru, blana neagră a pisicii, pianul negru. Fotografii în alb negru. Cum să nu te gândeşti la moarte.? Dar poemul este bun, nu sunt pufuri, duhuri, aripi, lacrimi, vase, braţe, pisica mârâie de cum aude un poem prost. Aici îmi dau mâna cu persoana pe care nu am numit-o.

Anti-buruieni

Antiaeriana este buruiana,

Grădina plivită de îngeri păzită,

Seamănă cu Bosch, caltabosch,

Ce voiam să spun? Sunt bine și bun.

Mă opun. Pârloaga e numele primarelui Doaga.

Caută-n post-scriptum, postum fără criptă.

Jucăm o friptă? Nu bateți caii, câinii, pisicile,

Lămuriți fricile, dați în voi, nu este bai,

Omul nu este un pai, ci o trestie cu o chestie.

Pasul în diagonală dovedește sfială,

Polclodel și doi verleni bagă spaima-n buruieni.

Masacrul aricilor -bucuria furnicilor,

Descifrarea șarpelui, înaltul Carpatelui,

La apa Villonului șezum și am plâns.

Să-ți fie versul tot mai strâns. Bach.

BMM

Antireceptor



Oamenii –zei stau la coadă la ouă. Stăteau, acum stau și cugetă.
Citeam pe Brodski, mare poet aproape uitat. Sosim întotdeauna prea târziu la locul gloriei. Cartea regilor. Visam să fiu rege și am fost.Tu știi ce-i un poem? Nu, răspunde　 un cerșetor cu vioară. Călcăm.deja.pe un pământ strălucitor. Nu știm de ce. Albinoni, Anonimul.venețian,Chopin, Porumbescu,　 trist, trist, trist. Cred　 că printre.antecesorii.mei au fost și muzicieni, nu numai croitori, bețivi sau.mici.negustori, acolo. De ce?　 Păi mă atrag aceste ocupații. Nu le-am
practicat. De sunt poet,să spună alții mai deștepți. Iar deștepți sunt
mulți, prea mulți pentru un Pământ mic. Când am descoperit eu că sunt
viu? Când am devenit eu independent? Când am iubit prima oară, pe
cine? Nu există eșecuri în dragoste, cum îmi spunea o fostă amică,
nici respingerea, nici trădarea nu sunt eșecuri,　 eșecul este
renunțarea ta, unilaterală la dragoste. În sunet de flaut se anunță ea
sau așa se anunță vânătoarea? Singurătatea absolută este o mare
pedeapsă, uneori meritată, uneori nu, doar omul credincios mai găsește
alinare. Iubirea are adesea gustul pelinului. O suporți? Nu cred că aș
putea fi singur. Fiecare este o lume, de ce nu ne putem alipi, asimila
ca prada în șarpe? Nimeni　 nu este compatibil complet cu nimeni. Sună
ca dracul, dar adevărat. Pe malul Râului Negru să nu plângi. Salonul
de spital. Mai ieși de acolo, nu? Expresia- „să　 nu judeci cu
picioarele”　 　 　 　 　are o bază. De când mă cam lasă picioarele, judec
febril. Deci este invers, nu vai de cap, dacă nu ai picioare. Nu-mi
plac făpturile care nu știu să întrebe, nu știu să răspundă, parcă ar
fi sfincși. Ne place să ne plângem, cu măsură. Cu puțin umor. Dacă am
fi prea sinceri lumea s-ar umple de gemete. Bătrânețea nu mi se
potrivește. Obligațiile ne usucă sufletul. De aceea și eșuăm adeseori.
Nici bătrânețea nu este obligatorie.　 Vorbesc cu durerea
iubirii,chipurile se risipesc, rămân cuvintele, nimic nu rezistă mai
mult decât cuvintele,asta mi-a spus-o　 un mut, el scria, a venit
Marele Orb, a confirmat, A venit surdul, a dat din cap, Vanitas
vanitatum,　 nu te încrede în cuvinte,spun alții, dar inima știe ce
știe, nu poți ucide un sentiment, el se ascunde, aud pașii voștri, aud
sărutările ,memoria nu face zgomot, vine și ziua　 iubirilor
nestăpânite, pumnalele nu ne sperie, o păpușă închisă într-un cub de
sticlă, orașul ca o migrenă,flori împrăștiate,　 aici s-a petrecut
ceva, vorbesc cu durerea iubirii.Nu facem nimic ilegal, ne iubim.

BORIS MARIAN

La început

La început

 

La început, la început,

Cerul era surd și mut,

Iar pământul  gol, pustiu

Nu era deloc hazliu.

Singurică  nu mai sta

și te du la casa mea,

spuse diavolul păros,

mușchiulos, fălcos, noros,

frigu-i mare , noaptea-i lungă,

virușii să nu te-ajungă,

rochii lungi ai, sunt de vază,

o privire ca o rază,

ca și inima să-mi arză,

o , mama mia, zău.

@@@@@@@@@@@@@@

Când năbădaica vine,

Dă boala-n taurine,

Că e frumoasă Zina,

Nepoata lu” vecina.

Cum crinu-ntre scaieți,

Bărbatu-ntre băieți,

Vibră fetia-n tine,

Irine-ntre irine.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Într-o grădină, o mărăcină

Făcu o carieră auriferă,

Singură fuse în catrafuse,

Cine o taie ia  o bătaie.

Ține cununa doar mătrăguna,

Că are dare de mână tare,

Când vine-nghețul, amicul Gretzu

Le pune-n seră, ca într-o sferă,

Amoru-i dulce, duci  și duduce,

Că năbădaica-l cheamă pe taica,

Biciul pe tine te întreține,

Te face bun, negru ceaun.

Bată-te sfântu”, bântuie-l vântul,

Îmi ies din fire, plec  la oștire,

Amar amor fără de spor,

Cine-i jindios are-n gât os,

Vremea te strică și te ridică

Cum o ridiche și o bădică,

Ochiului nu prea mai arată

Ce e sub haine și în ogradă,

Că cine arde prea luminos

Devine scrum și praf pe gios.

BORIS MARIAN

La început Dumnezeu a făcut poezia

La început Dumnezeu a făcut poezia
Și a văzut că ea este bună,
A împărțit lumea în poeți și nepoeți,
Ceea ce se vede și astăzi,
Indiferent de sex și naționalitate,
Gândul celui nebun nu este un păcat,
Domnul și-a deschis casa de arme,
Zice Ieremia,
S-au luptat oamenii între ei,
Până a căzut Palatul de Iarnă,

Libertatea se plimba în pielea goală
Ca o femeie uitată de Dumnezeu,
Au privit-o bărbații, așa, simplu, cu sufletul,
Don Quijote chicotea, știa că el va veni
Sau va reveni, ca Messia,
Călare pe un tun gigantic,
Din tun vor ieși marile poeme,
Dar nu va mai fi cine să le citească.
Poate mătușile desfrânate ale poeților.

*************************************8

Sfere

 

Sfere-stere    se-ntâlni cu Dara,

Terezan veni din Indii,

Ieduii trăiesc în Tara,

Dar ce este mu-mi-i?

Semeoni vin departe,

Ave, Mada-s izgoniți,

Marva primi doar o carte,

Mai târziu Levap, trăiți?

De aici încep noi ere,

Recitind  de sus în jos,

De la dreapta, de la stânga,

Ah , Ierusalim frumos.

Dora Pan are-o cutie,

Obsesiv karapanou,

Bucra, bucra, mayenburgic,

Ba-i Ana Poda, tu, tu.

Schneider, Schuster și Culiță

În pădure se scufiță.

BMM  

   

 

 

 

Antagonice

Antagonice

 

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,

Se pierd tăceri asurzitoare,

Ideile ca iezii mor de sărbători,

O lacrimă să-mi dărui, Mirador.

Virgine trec, în urmă cavaleri,

În pulbere se nasc puberi,

Sunt legendarii noștri străbunici,

Ce-mi pasă mie de călăi pitici?

Au o mustață sus și una jos,

Au creier jos și-n craniu sos,

Sunt holograme, umbre de copaci,

Din cauza lor n-ai timp să taci.

Desfac petala florii fără vini,

Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?

Un ocean fără rechini

E mort și pentru albastrul cristalin.

Știau  și anticii, nu-i bine fără rău,

Fu…l    dracii fără Dumnezeu.

 

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,

Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,

Într-o noapte am visat că am ucis un om,

Dimineața, în curte, murise un pom,

Dar m-am dus la poliție să întreb ce și cum,

În noaptea aceea murise-un nebun,

mi-au spus, tu ești  acela, viu sau mort,

nu mai știam, kein einziges Wort.

*****************************************

Mergeam spre locul de execuție,

Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,

m-au întâmpinat lilieci înfloriți,

apoi m-am dus după rezultatele analizelor,

lună de lună m-am dus,

mi s-a spus să mai aștept,

am așteptat până m-au îngropat.

Provizoriu.

Am primit o veste proastă,

Am luat bicicleta și am pornit în viteză,

Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,

Vestea cea rea s-a luat după alții.

Irina X nu mai e la nici un etaj,

O fi sub scoarța pământului,

Sub aripa vântului?

No,no, no, este-n familie și croletează versuri.

BMM