Apropiere

Apropiere

 

În apropierea spitalului  se rotesc cucii,

Din partea rudelor și cunoscuților  urări de bine,

Să uităm exemplul spartan al selecției,

Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver  cel fals,

Să iubești până mori nu este greu,

A fost descoperit campionul fugarilor,

Nici peștii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,

Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,

Fericirea ne îndepărtează de ceilalți,

Uitarea este și pedeapsă și iertare,

Fericit cel ce se iartă pe sine,

Felicitări pentru munca depusă, treceți la dans, obligatoriu,

Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morții cei dragi.

BMM

PS. Se făcea că eram extrem de bătrân, contemporan cu Jean Valjean, prietenul meu din copilărie.Boala schimbărilor, retro și avanti. Trufia, lăcomia se reduc la un paing. Eu stau în colțul meu și scriu. Mă despart de lume, dar nu e bine, vai, nu e bine. Vox populi, veis mir. Da vei fi, vei fi, într-o zi tu vei iubi, cânta Nițescu, ehei , în sec. XIX. Cu timpul vom deveni profeți. Sau confetti. Iubita tace, ta-ta. Dar mă iubește.De ce mă iubește , când toți mă urăsc. Revin... la Nietzsche , ceea ce nu mă ucide, mă face mai puternic. Nu mi-ar strica o vizită la nebuni. Sunt îndopați cu niște calmante care îi fac să se simtă ca după o bătaie zdravănă. A fi absolut singur. Singur și sigur, un lup singuratic. Nimeni nu iubește un lup singuratic. Tu știi ce este un poem? O invenție de moment, pe care apoi nu o mai recunoști. Un oraș în profil. O dansatoare spaniolă, un vapor gigantic, înalt cât muntele. Nu este o mâță.Cu poemul treci marea.Îți bate noaptea-n geam culori neadormite. Să faci din cântec un cireș înflorit. Ai toată viața înainte și cea de-apoi, fără cuvinte, centaurul le știe, toate, e filosof și are carte, piticul roșu umblă-n lume, iubirea n-are nici un nume, dar roșul este ucigaș, omul o știe, e părtaș.Apoi urmează o poveste, Pacientul tace, nu mai este, Cutia neagră din avion,a fost ascunsă de-un poltron.La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin, Ah, ochi albaștri, păr divin,La Tiffany se bea cafea, Mă cheamă iar iubita mea, Nu pot reveni în neiubire, Nu pot reveni la vechi lăcrimări, Nu pot cerși blândețea, otrava ei, Deși ar fi mai bine s-o beau Ca pe un pahar de cristal verzui.Ne privim ca două mări secate, Ca doi ghețari lunecând în neant, Ne vor găsi câte un nume geologii Veniți de pe alt versant.Acum taci. Acum ești dezamăgită, Poate pregătești un nou poem, Eu mă scald undeva-n Pacific, Dansez disperat ca Paul Gauguin.Kalispera, agapi mou! (Bună seara, iubirea mea!)

 

**************************************

În așteptarea verdictului, ixului,

Iarba nu mai crește, ascultă, tremură,

În lipsa iubitei, mieii inimii plâng,

O eră fericită se stinge în cosmos,

Îmi scriu poemele cu laptele mamei,

Apoi îmi calc în picioare cuvintele,

Dați-mi sărutul promis, Doamnă Învățătoare,

O pată pe geam, o pată pe ecografie,

Mergem la plimbare, unii sar gardul la morți,

Alții joacă seara table, vrei un ceaiuț, iubitule?

Mă întreabă străina cea frumoasă.

Adică să facem dragoste. Filmul se termină,

Unii se duc la culcare…să doarmă? Ori ce?

BMM

 

 

 

 

.