Ermitaj

Ermitaj

　

Dimineața ne doare capul, că este dimineața,

Demimondenele au fost ghilotinate cu grijă,

În Angola se doarme bine pe bani,

Orele și surorile, egal dragoste, egal incest,

Inexact, erau vitrege, viforoase,

Schisma s-a rezolvat cu cuțitul de la bucătărie,

Ne-am îmbrățișat ca două lalele căzute în labele leului britanic,

Pendula se agață de centrul universului detronîndu-L pe Demiurg,

Gata cu Apocalipsa din vremea portocalelor lipsă,

Căzut în genunchi, număram secolele în care te-am iubit

Fără să suflu. Ca un scafandru-robot. Dar,

Dama de la etaj și-a făcut tatuaj,

Canibalii la bal au răpit-o virtual.

Granitul nu moare de foame,

fugi de aici, Charlesmagne,

pompierul Allegro integrul salvează Corbul cel negru,

ah, Cavaler Nevermore, scoate masca, eu mor,

un vârf din Sinai arde, vai, Violeta-n lumină tresare

de multe iubiri precare, totul se stinge în Ermitaj,

hoțul plânge.

BMM

Vei intra în istorie, îmi spuse grămăticul Ling,

eu ning, am intderat în istorie ca în casa mea,

ce treabă au alții, eu ascult de litera A,

litera B zice Bre, litera D, de ce,

astfel o simfonie de leagă fără șpagă,

primăvara, în lenjerie intimă,

nu cunoaște istorie, ea știe să dăruie, iar eu, din întâmpare,

sunt primul favorit, na-te-vă- sic!

BMM

Rosa și Poza în Saragosa, poate invers,

„trecură anii ca norii lungi pe șesuri”,

non dimenticare, dar care pe care,

et tu n”est plus revenue,

dar eu scriam, cui, pentru cine?

De ce suntem uneori atât de singuri?

Uneori,  am spus, nu mă mustrați.

Și sfinții mor tot uneori,

tu ne verras plus mes yeux,

deseori revin acolo unde am fost,

întotdeauna altul.

 

 

 

 

Zece negri albi și gri

 

Limitrof  existăm,  invizibile granițe,

Neînvinși aparent, focul tot se întinde,

Numai cenușa mai poate opri  un mare incendiu

De pălării. Apele repezi și bălțile  gri,

Peștii de aur de mult se topiră,

Uit de seriale, de știri cu  copii

Ba mult bătuți, ba părăsiți.

Lasă femeia, cleios să nu fii,

Urcă în trenul ce duce la Thule,

E noapte, dormim inutil, sunt destule

Păcate ce tulbură somul de veci.

Strânge-le mâinile foștilor țari,

țările  au în păstrare nebuni,

unii mai ies și se urcă prea sus,

oile negre, albe și gri.

BMM