Aratul (ciclu one)

　
Nu am arat niciodată, știu că este

Un act sacru, o fecundare a pământului,



Buddha se ocupa cu aratul,

Semințele cerului, apoi aratul,

Apoi iubirea, apoi copiii,

Bărbatul e plugul, femeia e brazda,



Un festin veșnic sacru.

De am păcătuit, voi ara în iad,

Oașele se mută în timp,

Dar morții? Pământul e brăzdat de prăpăstii,



Sufletul de dureri ascunse,

Dar ce este liniștea? Oare există liniște?



BMM

Un semnal, două semnale, apoi stop.

Hip-hop, despre oameni și oi, oi,

gesturi, indigestii, o istorie despre femeia

care nu suporta singurătatea,

nunțile vesele, pe față, pe dos,

o endoscopie a sufletului nu strică,

speculații, zvonuri, nimeni nu dă declarații,

eu declar - nu vreau să fiu muritor,

dau tot pentru o clipă în eternitate.

Nevermore, spuse corbul care avea scorbut.

BMM

Am căzut dincolo de luntre, visul era pe debarcader,

frica de atingere naște vise,  iubirea ca și ura

nu construiesc nimic, atunci inventăm percuția

și persecuția.  Îți plac glaciațiunile. Sunt albastre.

Panica vine din noi și se întoarce la noi.

Ritmul nașterii îl cunoaște femeia.

Dar tu ești invizibilă. Așa vrei? Altfel nu poți.

Centrifugă ești, căprițo. O mână scrie pe alta.

Tu ești măsura mea, tu ești măsura ta, tu, numai tu.

Îmi place vuietul veșniciei, l-am ascultat la spital.

Privirea femeii este mai iute ca gândul.

Nu repara, nu remaia, lasă visul să se scufunde.

Uită cuvântul timp, e peste tot, ca și aerul, uită-l.

Eu iubesc numai greșelile tale. Sunt multe.

Punți către cer nu există, mozaicul pașilor tăi  e peste tot. 

Nu suntem rug, Doamne ferește, doar floare de cactus.

Nici puzzle, asta-i ceva prea nou pentru mine.

Absolutul nu există, ți-am spus, dar degeaba.

Nici moartea nu e absolută, cât despre iubire, nimic mai efemer.

Legea păpădiei  este mult mai aproape de noi.

Sunt sigur că auzi cum cad micile parașute ale păpădiei.

BMM

 

 

Mergeam liniștit pe strada cu benzi,
Când m-am izbit de un domn Common Sense,
Ce faci amice? Întreb uluit.
Domnul a scos un baston de argint
și m-a lovit peste ochi, peste tâmple,
Doamne, ce mai putea să se-ntâmple?
Noroc cu prințesa khazară, mă scoase
Din ghearele domnului, lungi și fioroase.
De atunci port un pistol marca Fire
și trag uneori focuri în aer.
Nu-i place prințesei iubirea mea,
Ba e prea dulce, o baclava,
Ba e amară sau iute ca focul,
Prințesa mea știe care mi-e locul.
Să stau ca o piatră pe-un mal bistrițean
și uneori să amintesc de Canaan.
Aș duce-o la toate mormintele sfinte,
Apoi aș lega-o cu jurăminte.
BMM

 

Într-un poem liber e desenat un taur,

de la Atena la Troia se face tinichea,

un înger fraged  se lipește de noi,

maci negri arată  drumul,  respiri un zâmbet,

omnia fluunt, șoptești, ambulanța aleargă degeaba,

caravanele trec cu morți galbeni ca șofranul,

sub un gard doarme împărăteasa irina,

unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,

unde te voi căuta voi găsi poe altul,

el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,

de ce?  Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.

Nicio lacrimă nu va  mișca pietrele.

Prea mult iubești albul, el te va acoperi.

Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,

căruia vârcolacii  și aurolacii i-au luat totul,

acela va fi Mântuitorul. Iubește-L.

Este  o nouă Biblie, ascunde-o.

BMM

Respingând , teoreticv, orice Dumnezeu,

poetul Calistrat s-a călugărit pe bune,

a vrut să afle taina morții,

a dat peste un copac, chiar cu capul,

întrebându-l , tu ce simți?

S-auzit un geamăt. Din copac a zburat

o acvilă  cenușie,  sunt sufletul,

aha, era sufletul copacului, dar omul

ce suflet are? Depinde de gen -

genul masculin, genul feminin și neutru.

La plural , toți avel sufletele identice.

Calistrat nu a înțeles nimic și s-a apucat

să compună  poeme-simfonii  divine.

Ceea ce l-a supărat cu totul pe bunul Dumnezeu.

Nu i s-a mai publicat nimic.

His shadow lay over the rocks as he bent,

a venit câinele  Roxy și l-a plâns îndelung.

BMM