Der Knecht hat Recht

Der Knecht hat Recht

 

Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,

de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,

un trandafir , acolo, un trubadur ucis,

imaginea trezirii amintește de Lazăr  sculat din morți.

Priveam adeseori întinericul, el mormăia ca ursul,

dar punctele de aur nu dispar,  ele sunt fericirea.

Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,

acum simplu poet, inventez ce vreau eu,

prietenii se cam feresc de mine,

poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,

femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.

Iar viața seamănă cu iarba, gândește.

***************************************

Se întîmplă  să mai moară unul,

Sufletul se duce parcă tras cu tunul,

Visul  mai păstrează  umbra celui dus,

Dumnezeu privește  curios, de sus.

Astfel mă gândeam, încercând o proză,

Un sonet mă strigă pe un spin de roză,   

Numele străinei, după cum se află

Îl citesc pe buza lovită de aftă,

Marusia, Natașa mă mai vizitează,

Uneori copiii  vin pe-o lungă rază,

Cum ne-ncântă viața uneori, ciudată,

Parcă nu e moarte, nu mai avem soartă.

BMM