Despărțire în doi

Despărțire în doi

 

Despărțirea de noi, în doi,

Părinte-mi  ești  ori doar mormânt?

Întreb o umbră,  nor mai blând.

Afară cad de la etaj

Perechi – perechi ca-ntr-un miraj,

Prea moi sunt ceasurile-n gol,

Pe colțul mesei,monopol,

șeile cailor defuncți

parcă sunt trupuri fără frunți,

tu ești o șa, amice, dar

te știe  lumea lampadar.

Cade lumina, un cuțit,

Ce taie capul cel turtit,

Eu mușc din măr, un măr de om,

Gândind  la învățatul Ohm.

 E prea târziu, să ne culcăm,

Apoi o noapte ne chemăm,

Îți mângâi  părul iar și iar,

Cerul se umple de pojar.

Vrăjeli, poemele-s vrăjeli,

Tu mă citești, eu te înșel.

 

BORIS MARIAN     

O tristețe luată în serios

O tristețe luată în serios

 

O tristețe luată în serios,

Ca o creștere la prețul de cost,

Prost, foarte prost, zise șeful,

Bluff precum breful.

Despărțirea din noi, dintre noi,

Eroi inutili și goi,

Ca o sufragerie,

Sufragete și fudulie,

Privighetoarea amenință copiii

Cu sunetul ei li-li-liii.

Răstigniții cântă în cor

La Teatrul Excelsior,

Domnul și doamna Andrews

Fac și ei copii  ca pe news, news,

Într-o plimbare-n pădure,

Pe un pat de mure.

Ne schimbăm fața, agentule,

Tarantulă, calendulă.

Tavernă e lumea, dezmățul

Aduce cu sine dezgățul.

Ce-am merge noi în grădina

Desfătărilor,  ne crește splina,

Hai la Marsilia, Maria

De Medici, de Cara Mia.

Păstorii adoră  ce-i pur,

Odaliscă din Singapur.

Ura-ți dă putere, steaguri și galere,

Galerii de ură, mierlă în răsură,

Iad în loc de rai, strigă lumea VAI,

i-a răspuns Vaillant  gol pe Mont Alban,

avantaj pe loc, răsari busuioc,

ura nu te lasă, e ca o melasă,

visezi herghelii, stele mii și mii,

un bănuț în palmă, fie-mi moartea calmă,

iaca leopardul, ochii ca smaragdul,

eu încet să cad peste Galaad.

BORIS MARIAN

Din zborul păsării

Din zborul păsării

 

 

Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,

Poete, fă-i un loc Horațiului,

Iar dacă nu ai spațiu, mergi în stele,

Acolo se-mpart case și cartele,

Tu te apleci prea mult peste fereastră,

Să nu cumva să dai peste-o nevastă,

O nevăstuică,  o leoaică,  mai știi cine

Te caută, bețivule, haine.

Cu laude, rog, nu mă-ngropați,

Nu-i bine să dispari nici luni, nici marți,

Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă

Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă.

 

Boris Marian.

 

 

Preclasice

Preclasice

1.

O turmă inumană prin timp mergea încet,

Sălbaticele coame, ca flamuri în deșert,

Cerșea lumină turma, copte-n glod lovind,

s-a prăbușit asupra  fulgerător bolid.

S-au ridicat strămoșii, a fost întâia zi,

Cum farul într-o noapte din valuri s-ar ivi,

Apoi un altul, sute , milioane, eu credeam

Că omenirea poartă lumina ca pe-un hram.

De-aceea mi se pare ciudat să văd, s-aud

Un bocănit de ură din glod și din  străfund.

 

2.

Voi , ce turnați în slove

Frumoase simțăminte,

Nu vă uitați în urmă,

Ci mergeți înainte.

Cuvintele trădează,

Se pot citi oricum,

din stânga și din dreapta,

se năruie în scrum.

Nu încercați a crede

Că deveniți stăpâni

Misterelor  ce scapă

Ca șerpii printre mâini.

Cuvintele-s ca norii,

 ca stelele căzând

în miezul verii calde,

redevenind pământ.

Niciunul nu-i maestru,

Iar fala n-are loc,

Voi scrieți înainte,

Cum arde jertfa-n foc.

 

BORIS   M. MARIAN   

 

Copiii altora

 

Copiii altora sunt copiii noștri. Ce ușor se intră în rai, ce greu se naște un copil. În ziua a șaptea , Maria își târî  trupul slab la biserică. De o lună îi murise mama. Vântul bătea ușor. Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar Igoriuncik? Aista, da, nume.  Un copil. Luna e și ea un copil. Întors din război cauți femeia. Călătorii imaginare pentru copii. O adevărată nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din tine se nasc copiii. Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut – un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas.  Femeia curge-n alb , gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce spunea el? Azi noapte el s-a dus să se plimbe prin Calea Lactee, ești prea tânăr, i-am spus, el a murmurat  ceva, o formulă, nu știam că era cabalist, e drept că ultimul timp purta pe cap mereu o pălărie și repeta că ziua morții este și ea o zi. Dar ziua nașterii?  Nu  mi-a răspuns, a fugit de la locul faptei,pentru prima oară l-am zărit zâmbind, un zâmbet frumos, luminos, apoi  m-am trezit cu o hârtie mototolită în mână, era tot ce rămăsese din el, a râs, dar eu nu-l mai auzeam, mă acoperise o lacrimă.

 

 

Boris Marian

 

 

Nimicul este o spumă

Nimicul este o spumă

 

Nimicul este o spumă

Ca rânjetul de pumă,

Sirene cu sirene,

Corăbiile alene

s-or scufunda-n adânc,

te plâng, te râd, te plâng.

În mers spre univers,

Vom întâlni un pers,

Ne-o dărui un fruct,

Determinantul punct.

Tangaj, beție albă,

Mărgele pe o salbă,

Pe gâtul tău, iubito,

Mă-ntunec doar, privind-o.

 

BORIS MARIAN

 

 

Ciudățenii

Ciudățenii

 

Marți. Cinci fete. Negrul este jos, albul este sus. Orice lipsă este serioasă.  Șeful este antipatic. Nu se vede. O fată – toboșar. Așa este. Cineva chinuie o trompetă. Reciproc. Două vulpi s-au suit în spinarea directoarei. Uneori leii arată ca niște lupi. Și invers. Jură solemn că iubești patria. Stalin este peste tot. Cineva i-a făcut portretul cu pensula ținută în gură, altul cu cele două degete  mari de la picior. Stalin trebuie stimat. Cineva a scris istoria partidului pe un bob de orez. Altcineva a țesut un covor din propriul păr. Grajdurile lui Hitler au ars până la temelii. Povestea o soră, de fapt o mătușă. De curiozitate te poți îmbolnăvi. Cineva m-a întrebat dacă Armenia nu este în Africa. Grea  chestie. Mie îmi plac cocoșii. Au dinți. Nu au dinți. Gayaneh a fost prima fată. A urmat Haciaturian. Gemetele sunt univiteline. Malul întunecat al leșinului. Copilul se numea Victoria, dar nu știa. Plângea și era imposibil de oprit. Apleacă urechea la superstițiile din popor. Merită. Sergo a fost trimis în insulele Kurile. I s-a pierdut urma. Ce pistol frumos avea. Din trupul femeii s-au născut trei tripleți. Se numeau Unu, Doi, ș.a.m.d. Tatăl copiilor nu a murit niciodată, doar a dispărut în ziua nașterii. Himera   spune – Iubeşte.  Dar, un mare dar. Poţi fi  fericit  ca un pește pus la prăjit. De ești misogin, Doamne, iartă, nu au femeile-un simț? Te sfâşie, legumă fiartă, tot  rămâne un zimț. Bărbatul este un cuc, poate face un truc, că nu e turc. Iubesc chipul Junonei,  Simbol-căsnicie model,dar ce crudă-i Junona? Jupiter  e mai mișel. Beethoven  este  un câine,Brahms, Chopin vin ei mâine.

 

      Boris Marian

 hitler au ars până la temelii.

Succesul

Succesul

 

Succesul vine tiptil

Ca un mic crocodil,

Înghite și el ce poate,

Resturi dulci de bucate.

Victoria are un steag,

Tobe, ecouri în larg,

Triumfuri, statui ecvestre,

Veste, poveste, Oreste.

Doar sufletul știe hazardul,

Întunecimea, brocartul,

Înfrângere, moarte, nu-i bai,

ții minte cum colorai?

Moartea cu purpură vie,

Viața albastră să fie,

 unii-și pierd sufletul, dar

nu mor, trăiesc la hotar.

**********************

Trimiți scrisori către lume,

Iar lumea e doar un tăciune,

Aduci poeme cu roaba,

Totul se știe, degeaba.

Mesajele tale sublime

Se pierd în adâncime,

De dragoste scriu toți poeții,

Desene umplu pereții.

Succesul e dulce ca mierea,

Înăbuși în tine durerea,

Caută nectarul în floare, ,

Există nectaruri amare.

Și sufletul este , nu este,

Se duseră-n sfere celeste

Milioane de suflete. Care

ți-e locul? Trimite scrisoare.

 

BORIS MARIAN

.Fogg

.

Ocolul lui Fogg

 

Ocolul creierului uman

Într-un singur an,

Casa de la numărul șapte,

Plină de șoapte,

Aparținea unui oarecare Fogg,

Un misterios lord-milog.

Nu căuta banca, bursa, tranca,

Nu flecări cu golanca

Din colțul străzii Wellington,

Cu care se saluta a bon-ton.

Stimată Renee, ce avem a ne spune,

 

Când soarele nu poate apune?

 

Nimic mai fragil decât  sentimentul

 

că toți au dreptate, iar tu ești dementul.

 

Iubirea ca pasăre a furtunii,

 

la primul fulger se-nrudește genunii,

 

spre-a reapare  pe un cer strălucind

 

precum neonul într-un vas de argint.

 

Corăbiile s-a risipit toate,

 

cârmaciul își doarme somnul pe coate,

 

 cârma s-a sfărâmat ca de cretă,

 

moartea iubirii, atât de discretă.

 

Un cuirasat de război – alte vremi,

 

Nu te mai teme , iubito, te temi?

 

BORIS MARIAN

Perfecțiune

  

  

Perfecțiune?

   Unui prieten-magistru

 

Moartea nu-i ca soarele la miazăzi,

Moartea este do,re, mi, fa sol, la , si,

Asta este rima, cu ea debutez,

Hai să punem vieții, totuși, un diez.

Messer Sadoveanu, cât de răspicat

Spune cum   se-nscrie  versul în pătrat,

În orice poem, dar eu că mă fac?

Inima mea bate ceak și poate pak.

Bate cam aritmic, rima eu o las

Celor  cu putere multă doar în glas,

Uneori se uită, ne-așteaptă-n  Holmstock

Premiul ce îmbată pe scriitori în bloc.

Nu cred că sunt demn nici de laude, aplauze,

Între două vieți scriu  mereu cu pauze.

 

BORIS MARIAN

Ps. Zilnic am lucrat la această navă,

 a fost cândva o epavă

 căzută din Cosmos,

 din Calea Lactee,

 cum decad îngerii într- femeie,

 astfel tinerețea mea s-a dus,

 ”Se spune că ai construit

 ceva mai redus, ceva mai simplu,

 dar va zbura?”,

 mă întrebau cei din urma mea.

 Când a fost gata,

 s-au mirat toți,

nava mea nu avea roți,

 nici aripi și nici nu avea motor,

 nava mea pentru zbor interior.

 

     

 Omul Negru

 

Despre tine am citit prima oară în Esenin.

 Primul poem care m-a făcut să am insomnie.

 Mult aş vrea să fiu iubit, dar nu sunt,

 spune Omul Negru. Este el un om? Nu este.

 A făcut totul să fie urât, adică un frumos urât.

 Mama sa îl considera frumos,

ştia că nu este, ea îl considera nu prea deştept,

 dar el este. Totul este pe dos.

 Asta spune Omul Negru,

Iar odioasa ce spune?

 Odioasa nu spune nimic.

 Eu nu sufăr niciodată din cauza cuiva,

 eu sunt cauza şi efectul.

 Eu vreau să comunic cu oricine,

dar oricine nu vrea să comunice.

 Este  un slogan, l-am  mai auzit   şi în parc.

 Nimeni nu vrea pe nimeni.

Suntem cretini? Mă refer la ultimii şapte mii de ani.

 Cred că înainte oamenii erau mai fericiţi.

 Vorbeau, surâdeau, se sărutau,

 dar nu precum libidinoşii pe stradă,

 care se clatină ameţiţi .

 O dragoste puternică, de zei.

 De fapt odinioară este un fetiş,

 eu nu de ea am nevoie,

ea este trecătoare , nu ea este steaua,

 în mine trăieşte ideea de dragoste,

 precum o trăiesc adolescenţii,

schizofrenia mea,

 pentru că eu cred că am o leacă de aşa ceva,

 se exprimă prin acest dor necontenit

de ceva absolut, iar realitatea

 este alunecoasă, schimbătoare,

 ca norii, ca apele,

în mine este acelaşi copac al vieţii

ca în paradis.

 

BORIS MARIAN

dominique iordache: dimineți de zurbagie

dominique iordach

Mesaje și amenințări

 

Mult l-am iubit, eu, Vasile, pe Tache   Stancagri. Nu știu de unde avea acest nume.
Îmi era drag. A apărut Albă ca Zăpada, ne-a stricat ploile. Apoi   domnișoara Cuțit  din Opera de trei parale  a mai pus gaz pe foc, de s-a încins Tache  peste poate. A trimis gealații și mi-a scos
toți dinții. De atunci nu mai pot face RMN, că am metal în gură. Ba m-a numit
în public ațâțâtor la război, ceea ce în vremuri de pace este foarte periculos.
Mie îmi plăcea doar o parte din cuvântul ațâțâtor, dar el, musai  voia numai cuvântul întreg. Mi-a dat în cap
cu Carta Drepturilor Omului și m-a trimis pe gratis la Haga. Frumos oraș. Am
stat închis circa două luni, nu am văzut nimic. Am scris. Ce? O să vedeți. Afară
erau două grade. Înainte erau gradații. Eu băteau doi infractori.  Era două noaptea. Ce căutam eu între doi
infractori? Pe două cărări ajungeam la două sfere.  Două crispări de inimă  în plin infarct. Două by-passuri. Orice
simbol are două linii. Numai cercul are una. Eram pe nicăieri, ca infinitul. Un
singur pescar poate prinde doi pești. Așa scria pe două panouri. Unul dintre
pescari era chiar Domnul. Credința este una, ca și moartea. Dar nu este sigur.
De ce avem două buze? Două mâini? Femeile au doi sâni?  Iubirea este una. Soseam înecați ca frații.  Noi, Tache și Vasile. Zorile ne prindeau în
chingi, fără două gânduri identice. Aripile erau din scânduri. Calul se curăță
cu o perie. Vaporul înaintează cu două viteze. O pată de sânge este suficvientă
pentru o anchetă. Uneori se fac două. Și plopii sunt doi. Cu soț. Asta în
secolul nostru, impar. Umerii – doi, dorm. Mă ridic dintr-un singur somn. Dar tu,
Tache ești  unul sau doi? Vor fi două
dimineți în aceeași zi. Atunci Tache se va îmbrățișa cu Vasile și îi va spune –
iartă-mă. Și va fi ziua a doua. Așa este în Scriptură.

BORIS MARIAN

e: dimineți de zurbagie

Mesaje și amenințări

 

Mult l-am iubit, eu, Vasile, pe Tache   Stancagri. Nu știu de unde avea acest nume. Îmi era drag. A apărut Albă ca Zăpada, ne-a stricat ploile. Apoi   domnișoara Cuțit  din Opera de trei parale  a mai pus gaz pe foc, de s-a încins Tache  peste poate. A trimis gealații și mi-a scos toți dinții. De atunci nu mai pot face RMN, că am metal în gură. Ba m-a numit în public ațâțâtor la război, ceea ce în vremuri de pace este foarte periculos. Mie îmi plăcea doar o parte din cuvântul ațâțâtor, dar el, musai  voia numai cuvântul întreg. Mi-a dat în cap cu Carta Drepturilor Omului și m-a trimis pe gratis la Haga. Frumos oraș. Am stat închis circa două luni, nu am văzut nimic. Am scris. Ce? O să vedeți. Afară erau două grade. Înainte erau gradații. Eu băteau doi infractori.  Era două noaptea. Ce căutam eu între doi infractori? Pe două cărări ajungeam la două sfere.  Două crispări de inimă  în plin infarct. Două by-passuri. Orice simbol are două linii. Numai cercul are una. Eram pe nicăieri, ca infinitul. Un singur pescar poate prinde doi pești. Așa scria pe două panouri. Unul dintre pescari era chiar Domnul. Credința este una, ca și moartea. Dar nu este sigur. De ce avem două buze? Două mâini? Femeile au doi sâni?  Iubirea este una. Soseam înecați ca frații.  Noi, Tache și Vasile. Zorile ne prindeau în chingi, fără două gânduri identice. Aripile erau din scânduri. Calul se curăță cu o perie. Vaporul înaintează cu două viteze. O pată de sânge este suficvientă pentru o anchetă. Uneori se fac două. Și plopii sunt doi. Cu soț. Asta în secolul nostru, impar. Umerii – doi, dorm. Mă ridic dintr-un singur somn. Dar tu, Tache ești  unul sau doi? Vor fi două dimineți în aceeași zi. Atunci Tache se va îmbrățișa cu Vasile și îi va spune – iartă-mă. Și va fi ziua a doua. Așa este în Scriptură.

BORIS MARIAN

dominique iordache: dimineți de zurbagie

dominique iordache: dimineți de zurbag

Mesaje și amenințări

 

Mult l-am iubit, eu, Vasile, pe Tache   Stancagri. Nu știu de unde avea acest nume. Îmi era drag. A apărut Albă ca Zăpada, ne-a stricat ploile. Apoi   domnișoara Cuțit  din Opera de trei parale  a mai pus gaz pe foc, de s-a încins Tache  peste poate. A trimis gealații și mi-a scos toți dinții. De atunci nu mai pot face RMN, că am metal în gură. Ba m-a numit în public ațâțâtor la război, ceea ce în vremuri de pace este foarte periculos. Mie îmi plăcea doar o parte din cuvântul ațâțâtor, dar el, musai  voia numai cuvântul întreg. Mi-a dat în cap cu Carta Drepturilor Omului și m-a trimis pe gratis la Haga. Frumos oraș. Am stat închis circa două luni, nu am văzut nimic. Am scris. Ce? O să vedeți. Afară erau două grade. Înainte erau gradații. Eu băteau doi infractori.  Era două noaptea. Ce căutam eu între doi infractori? Pe două cărări ajungeam la două sfere.  Două crispări de inimă  în plin infarct. Două by-passuri. Orice simbol are două linii. Numai cercul are una. Eram pe nicăieri, ca infinitul. Un singur pescar poate prinde doi pești. Așa scria pe două panouri. Unul dintre pescari era chiar Domnul. Credința este una, ca și moartea. Dar nu este sigur. De ce avem două buze? Două mâini? Femeile au doi sâni?  Iubirea este una. Soseam înecați ca frații.  Noi, Tache și Vasile. Zorile ne prindeau în chingi, fără două gânduri identice. Aripile erau din scânduri. Calul se curăță cu o perie. Vaporul înaintează cu două viteze. O pată de sânge este suficvientă pentru o anchetă. Uneori se fac două. Și plopii sunt doi. Cu soț. Asta în secolul nostru, impar. Umerii – doi, dorm. Mă ridic dintr-un singur somn. Dar tu, Tache ești  unul sau doi? Vor fi două dimineți în aceeași zi. Atunci Tache se va îmbrățișa cu Vasile și îi va spune – iartă-mă. Și va fi ziua a doua. Așa este în Scriptură.

BORIS MARIAN

ie

Ersatz

Ersatz

Moto – Cine nu mă iubește nu iubește poezia

 

Sleiți  de sevă, sclerozați,

Noi înflorim ca un Ersatz,

Față de girafă, girofar de casă,

și sufocați și entuziaști

și , în special, prea caști.

Mai cască , Ioane, drag Vasile,

La două zeci de mii de mile,

Te-mping din urmă cașaloții,

 șoseaua geme, sanschiuloții

trec în coloane, e război

între eroi, purcei, purcoi.

Ca apa unui  fluviu, poate,

Mă veți citi pe jumătate,

Bravi înțelepți, critici și briți,

Citiți.

Ți-aduci aminte, Iuliană,

De acel august în poiană,

Ascunși în ierburi,  ne iubeam

Cu disperări de Bereclean.

Pe cer – o sticlă albăstrie.

îmi dăruiai copilul mie,

copiii la copii tot trag,

mein sonder, braver Kammerad.

Pe tavă, în iarbă, o iei sub barbă,

E gravă, măi, Tavi Ababii,

Mergi  numai trei pași, dai de apași,

Apeși, dai de leși, un cap bălai,

Cum numai în rai zărești, cu mustață

și cu albeață. Râde lumina, diamantina.

Cadavre de idei, nu le luați în seamă,

Poeme de cheamă.  Dar eu am văzut idei vii,

Alergau bidivii, să fim serioși, soioși, scorțoși.

Premii, lume, lume, răsună valea de glume,

O navă bolnavă, gravă

Plutește în apele mele,

Eu nu sunt în ele.

*******************************************

Les  dames galantes, dans la ville, Vasile,

Monseigneur le duc de Surtuc,

De Brabant, în flenduri de Flandra,

Vasile și Sandra. Nu e locul aici

Să vă laud,  licuricii mei dragi.

Ciuma bântuie ca și prostia.

Lasă bucătăria, mâncătorul de oameni ,

Vasile –golanul. Copil al secolului,

Lasă sfecla și dăruie  inima, intima.

Vasile continua să vorbească,

Voce cecececerească.

BORIS MARIAN

 

 

Abaddon

Abaddon

Motto – Vă-ncoronați unii pe alții și eu râs

 

Abaddon, Abaddon,

Câine vesel și poltron,

Îngropat și dezgropat,

Phoenix, un model ratat,

Îngerul adâncului,

Cum e zarea vântului,

Mâine, poate om muri,

mâine , poate om iubi,

genele, sprincenele,

sânurile, grelele,

unii spun că sunt om bun,

alții, că-s canalie,

revoluțiile-s pe drum,

trăim într-o falie,

ah, limpiditatea mea,

Abaddon, ce zici de ea?

Soare nins de lacrimi reci,

Un liturgic somn de veci,

Abaddon, Abaddon,

Câine vesel și poltron.

******************************

 

 

 

Aud clipocitul mediocrității,

Aurea mediocritas, aiurea,

Bălți, nuferi ofiliți de complimente

și vomismente,  colțunași, prăjiturele,

puah, eulalie, eufonie, eufemism,

cine citește, un ochi mort de pește,

puneți toate poeme într-o roabă,

le duceți cu grijă la groapa orașului,

știu  ce să facă ei cu ele.  Dans în extaz

violet, dram de suflet, un dram  ori la kilogram.

Voiam o nocturnă de Chopin,

O Sonată a Lunii, o simfonie,

Ce aud, un scâncet de șoarece.

Totul este clasat, se merge în coloană,

Mediocritatea iubește clasamentele.

Unu, doi, trei, patru, îmi vine să latru,

Ca la cimitir, alei numerotate, drumuri mediane,

Laude monotone, lirice oenone,

Albe, ovale, chimvale, o, turmă sublimă,

Savantă și unanimă. Clară ca ziua, care tumult?

Este prea mult. Este deloc, diplodoc.

Palid, anemic, endemic, molipsitoare sterilitate,

Cară-te, mă, karate.

A-nceput din noi să cadă

Elegia-n acoladă

Dintr-o ladă unde

A murit Kunigunde.

Nedreaptă genune, nedreaptă.

 

BORIS MARIAN