sâmbătă, 22 martie 2014

.Fogg


.


Ocolul lui Fogg

 

Ocolul creierului uman

Într-un singur an,

Casa de la numărul șapte,

Plină de șoapte,

Aparținea unui oarecare Fogg,

Un misterios lord-milog.

Nu căuta banca, bursa, tranca,

Nu flecări cu golanca

Din colțul străzii Wellington,

Cu care se saluta a bon-ton.

Stimată Renee, ce avem a ne spune,


 


Când soarele nu poate apune?


 


Nimic mai fragil decât  sentimentul


 


că toți au dreptate, iar tu ești dementul.


 


Iubirea ca pasăre a furtunii,


 


la primul fulger se-nrudește genunii,


 


spre-a reapare  pe un cer strălucind


 

precum neonul într-un vas de argint.


 


Corăbiile s-a risipit toate,


 


cârmaciul își doarme somnul pe coate,


 


 cârma s-a sfărâmat ca de cretă,


 


moartea iubirii, atât de discretă.


 


Un cuirasat de război – alte vremi,


 


Nu te mai teme , iubito, te temi?


 


BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu