.
Ocolul lui Fogg
Ocolul creierului uman
Într-un singur an,
Casa de la numărul șapte,
Plină de șoapte,
Aparținea unui oarecare Fogg,
Un misterios lord-milog.
Nu căuta banca, bursa, tranca,
Nu flecări cu golanca
Din colțul străzii Wellington,
Cu care se saluta a bon-ton.
Stimată Renee, ce avem a ne spune,
Când soarele nu poate apune?
Nimic mai fragil decât sentimentul
că toți au dreptate, iar tu ești dementul.
Iubirea ca pasăre a furtunii,
la primul fulger se-nrudește genunii,
spre-a reapare pe un cer strălucind
precum neonul într-un vas de argint.
Corăbiile s-a risipit toate,
cârmaciul își doarme somnul pe coate,
cârma
s-a sfărâmat ca de cretă,
moartea iubirii, atât de discretă.
Un cuirasat de război – alte vremi,
Nu te mai teme , iubito, te temi?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu