Paradisul cuvintelor

Paradisul cuvintelor

 

 

P.1.

Din paradisul cuvintelor a pătruns o veste,

Firească este sus, pe creste,

Plecată deasupra grimoarului silnic,  

L-ați cunoscut pe Vasile Stâlpnic?

Xilolatria ne este străină,

Cu spaimă vedem o xantostamină,

Moare pistilul, rodnicul țel,

Vasile este eunuc mărunțel.

Periculoasă e numai dorința,

Faci șapte ani, scrii cu penița,

Ia-l pe Wedekind drept maestru,

Ai să ajungi călărind în buiestru.

Aquarium de priviri stătătoare,

Tu, poete, albastră ninsoare,

sunete urcă, mărgele de rouă,

roua e roșie, sângele plouă.

Viața ne doare, moartea ne doare,

Pentru Vasile totu-i o floare

La urechea Domnului, somnului.

 P.2.

Amanții fac gesturi ciudate,

 unii se-aruncă de pe pod,

alții fac salturi doar pe spate,

amorul este doar un nod.

Odăile au uși deschide,

Prin ele circulă ciumați,

Tablourile din culise

Sunt luminate cu doi wați.

Poetul moare pentru o rimă,

Iubita-și dă cu mult rimel,

Eu pentru Jennifer fac crimă,

Precum bietul J. Sorel.

Lautreamont nu mai există,

Turbăm cu toții în paradis,

Diavolii în noi persistă,

Plâng amintirile în vis.

Dar ce spun eu?  E marte-afară,

Mor ghioceii nevânduți,

Suntem cu toții de ocară,

Neiubitori, pragmatici, cruzi.

BORIS MARIAN