Despărțire în doi
Despărțirea de noi, în doi,
Părinte-mi ești ori doar mormânt?
Întreb o umbră, nor
mai blând.
Afară cad de la etaj
Perechi – perechi ca-ntr-un miraj,
Prea moi sunt ceasurile-n gol,
Pe colțul mesei,monopol,
șeile cailor defuncți
parcă sunt trupuri fără frunți,
tu ești o șa, amice, dar
te știe lumea
lampadar.
Cade lumina, un cuțit,
Ce taie capul cel turtit,
Eu mușc din măr, un măr de om,
Gândind la învățatul
Ohm.
E prea târziu, să ne
culcăm,
Apoi o noapte ne chemăm,
Îți mângâi părul iar
și iar,
Cerul se umple de pojar.
Vrăjeli, poemele-s vrăjeli,
Tu mă citești, eu te înșel.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu