Din cronici
Că-mi trec
nopțile ca fumul,
Dar și
visele știu drumul,
Mă cunoaște
iarba mută,
Gropile mă împrumută,
mi-am lipit
urechea , na-te,
de tine,
singurătate,
tu, femeie
goală-ntreagă,
ne iubim
fără de șagă,
precum
păsările-n aer,
precum fiarele
în vaier,
iar apoi
pustiu, pustiu,
mai iubesc,
o spun oricui,
iar oricine
nu e nimeni,
fiecare face
filme,
zilele se duc
, ne scapă,
iarba a
căzut tăiată,
morții se
ridică-n coate
și ne strigă
– apă, apă!
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu