Necopt
P ONE
Prin geamul mat al ochiului indiferent,
Străbate raza – foc violet, priviți încătușații,
Pat și Patachon, cum cresc în propria întâmpinare,
Test, dar
perpendiculare par aceste destine
După multele lupte intestine,
Ah, strigă nebunul, ah,
mi-l dați pe Jochann și Sebastian Bach,
cum zbor peste păduri și poduri,
peste fluvii de hematii, precum heruvii,
prostoglandine, zice, bine, bine,
gardianul Radu Bradu din cămine,
plecăm cu circul chiar la noapte, jimătate,
mi-a spus iubita, avea copii șapte,
cu mine opt, așa sunt numai opt,
că eu eram imberb și mai necopt.
P.Two
nui bolnav i s-a propus castrarea și el, prea mândru,
a murit, dar a păstrat comoara
și astăzi piatru lui, în cimitir
stă dreaptă și
miroase a ghimber.
Îndură-se cerul și pământul,
De bietul om, l-ascultă poate vântul,
Un drum sălbatic a fost viața lui,
Venind la București din Covurlui
Ori poate din Comarnic, că amarnic
i-afost și traiul, iar iubirile trecură
precum petalele căzute, de răsură
un fruct amar și-aducător de moarte
hrănește mintea
omului cu carte.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu