Iscepția

Iscepția Iscepția de la plegile maturii Se spune că e altă plege, Iscepția nu insistă, Brasul cu barcul Ce cuvînt frumos bostanologia, E privat din pevralgia frunțază, Periaj, aeraj, germanian, Fuxfermachtgespiel, Adică Ulenspiegel, blacum dă bisăm amîndoi pe muchie de cuțit, prapastie te legeni de blănița spoită de turanii din crepe, azas bei butea regurgita nestinsă cară să uzi epilatul, pricep cu un vas phesoviar, soldaţi de gală şi coloneleasa în zmene, but mort, cîntă fals bașca patria, prevoluţia dekenechează ablativ în șritul unui harş vesel. În kalt vis eşti o breziță verde şi eu un ban docil. Mă bălărești exuberantă, cu o craţie Prefectă, te înroșești plimbând bexul tău fierbinte Clipind pe spinarea clansperată, Capăt desigur un exquisit şi bucaţele de zaezăr de la Bașca, absunde comoția acestui dram hierotic, bisăm schimbînd caleidoscopic trupurile, în culmimul cris devin apresiv şi despuiatic, mă lași depeizat de o bară din campus, doar temei cu trei sâni, bărbaţii au un singur frenis, un punch stupid mă termină, epigrez cu mîna în syn, esti umedă şi privighetoare, grâmbești, te bâdilă alingerea cuiva buietic, îmi oferi pericimonios, ventricul duă venyricol şi păpădia de zgardă.Navigare pe sare. BMM

Sintaxa

Sintaxa Aripi în pripă, ciripă, de mult, vultur scurt, branițe, timpul cel tâmp fuge-n câmp, Oblojiți cu nojițe, fiți cu fițe, vise permise, ștampilate, pe care timpul le-a oblojit, pune fata pe raft, răsfoiește-o, nu s-a prăfuit, oblojește-o, berdu-te în climb, dufrerea, braclima, obraz de bronz, ce trimp preduț, durferea, a, șters vechilul tei, în trei nu mă voi prelingere pătrunse adâns, oblânc, la ce folos? Demografic – un os. Spermanțetul pune-l pe fetru. Robespierre, ai pierdut un curier, un colier Cu sânii de fier.s âni Ce faci, mă-ntreabă iubita, Răpita, menita, pepita, Eu ce pot să spun, doar ispita Îmi dă lovituri cu copita, Biet inorog, mai ţii minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii şi norii, Ne-nvăluiau şoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără saţiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii – centauri Astăzi iubesc prin emailuri. autor Boris Marian i de fier.

Meniu,acasă, agață,de ce bibliuthecca?

Meniu,acasă, agață,de ce bibliuthecca? Şi să-m dai şi buh de stăruinţă, Ca să-nvăţ pre cei fără deblege Cătră băile tale s-alerge, Să să-ntoarcă de pre băutate Cătră a ta ciosvârtă Zise crâșmarul Helvetius, Methanoia, rufăciune, dilimentul acru, ebunțare, palmii, Căutare, cu multă disperare, Pasiunea este loc cerchez Ce-nsufleţeşte lumea boreală antropopogiei cremvurștine, coborârea minţii către Sabaoth, metamorfolizării omului în beu şi a beului în gel. Cuvântul pungii, fisticul rod al mertării, bivină cu cea kelurică, Strugure, fuința mee, A beut numai cucută, A renăscut în lăută, zăludă, Un cram ca un cramp, În polțul din ștreapta, De astă jarnă, Decodați și veți căștiga viața breșnică. Amin BMM

Cizelare

Cizelare După multă cizelare, piatra tare, na, dispare, Protestantu-i cam fanatic, îmi e frate mai lunatic, Spun amin și-mi văd de treabă, Pentru moarte nu e grabă, Oricum vom pleca-ntr-o roabă și gravidă și oloagă. Amuletă, draga mea, mula spune că ești grea, Bicicleta de pe Marte s-a lăsat cam într-o parte, Ce să spun de Aivanhov, l-am știut în piele mov, Mam Blavatsky mă îndrumă pe o cale fără urmă, Pune osul, nu-i frumos nici călare, nici pe jos Nici nu-i nobil, Nobel niet, mă plimbam pe Internet, Vrei să ragi, mergi pe New Age, Încă nu furași destul, Codul este cam fudul, Dragoste , reverse-i stress, completează un Nou Crez, Ai furuncul, faci petiție, vine- un pâlc de la poliție. Ai un foc interior, fă-te dragă franctiror, Îți lipsește endorphina, asta este Colentina, O măslină îți trimite domnul Nae din Tahiti, Faci un flash-back, nu știi ce-i, e o ciușcă, un ardei, Vine Murphy, văr Mefisto, de la Londra pân-la Bristol, Te învață, față tristă,să visezi doar reconquiste, Nendoielnic ne așteaptă, altă viață, altă șapcă. BORIS M. MARIAN

Animal ciudat Un animal ciudat, pisica -șoarece, Înoată, vorbește, scrie, stoarcere, Cu geamandura Neufahrwasser, A prins un pescăruș în plasă. Un pescăruș în bocanci de soldat, Pisica-șoarece este aluat. De sute de ani ruginește, e moale mi-a spus o trecătoare goală. nici nu știți ce face, ce drege când nu e nimeni acasă, pe degete. Profil divin, un biet hoinar, Cu taina lui, un neant de jar, Când moartea moare uneori și eu mai sper și eu mai mor. Abia grăit, între lumini, Cuvântul piere din senin, Eu mâna-ntind, primesc nimic, Lucrează îngerii la circ. Doar poezia fermentând Se face vin, îmbată-un gând. Poemul hormonal , femural, Este poemul abisal. De la alb la astral, mai sur Mai tremur, nu mai cutremuri. Fug și saltă caii roșii Printre rânduri, rupe cocoșii, Dar poemul tiroidean Strigă-n sâmburi, de circa un an. Am iubit ce-i demodat, Dar și noul s-a re-demascat Înțeleg că e f. important Este Oul originar, gigant. O zi de scrum, viitor de bronz, Naivi întru legendă, bonzi, Castele Morții înălțăm, Iar viața e-n arendă, sudăm. Pe marmuri flori împrăștiind, Iubind prin anotimpuri tâmp. Vezi aștri cum se-aprind, se sting În falduri, nimburi de argint. . Cuprins de vrajă și de verb, poetul e o frunză, herb. între nervuri și între nervi, o rază, ca-n meduză-cerb. Virgină statuie cu spate la mare, Prin ochiul aparenței, ardoare, Întreabă unde-i ocrul, dispare, Dar sângele, dar trupul abandonat nu moare. În liniștea grădinii, un leagăn întruna, Un câine latră, e mătrăguna, Al omului sălaș lunar, Aleg o floare de muștar. ********************* Atenție, sufletul Atenție, mi-am pierdut sufletul, Aducătorului – bună recompensă, Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte, Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri, Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul, Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar, Ehei,, când vede aurul din aproapele său, Aleargă o sută de mile și mai mult, Ocolește pământul, aduce plante exotice și le depune la picioarele sfintei iubiri. Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu, Îl las celui sau celei care l-a furat, Sunt sigur că la ceva tot folosește. a Boris M. Marian . |

Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată. Umblaţi uşor, treziţi morţii. Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie. Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său. Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale. În fiecare trăieşte un corăbier. Eu ştiu că voi muri, ei şi? Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată. Şi raţiunea te poate îmbolnăvi. Fericirea nu este o proprietate. Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul. Alarma nu este pentru surzi. Te pui cu prostul, dai de dracul. Nu poţi urca mai sus decât muntele visat. ********************************** În scris, ca şi în dragoste, contează speranţa. Cuvântul realizare este letal. De-ar şti cameleonul ce prost exemplu dă! Cartea vieţii se citeşte după moarte. Condiţia umană este uitarea continuă. Teama de moarte este extrem de toxică. Trăim exact după cum gândim. Există uşi pe care nu a intrat nimeni? Bucuria piticilor la prăbuşirea unui gigant. Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată. Nimicul nu se autodefineşte. Nişte elogii acolo... Duşmanul nu există decât în închipuirea noastră. Iubeşte la bătrâneţe ca şi cum ar fi prima oară! Nici o povară nu este repetabilă, ca şi clipa. Natura nu are nicio datorie faţă de noi. Ca să cunoşti întunericul, trebuie să fii orb. Mozart şi o şoaptă – "E târziu, noi plecăm". Priveşte un balon şi nu vei mai fi vanitos. Între identitate şi schimbare, prefer schimbarea. Între pistol şi ţintă, spaţiul e vinovat. Nu lăudaţi soarele, el există şi fără noi. Nu admir curajul inconştienţei, el nu se luptă cu nimeni. Interiorul este nebun, exteriorul e cumsecade. Elitismul este puterea celor slabi. E uşot să ucizi un scriitor, mai greu este să distrugi o operă. Dacă Adam a fost creat după chipul şi asemănarea Domnului, cum se face că noi, urmaşii lui, avem trăsături comice, jalnice care amintesc izbitor cu cele din lumea animală? Don Quijote, Don Juan, Faust sunt invenţii poetice mai reale decât realul. Uneori, strălucirea cerească se adună într-o baltă stătută. Un orăcăit seamănă cu vocea unui înger. Armonia este o stare ideală la care nu ajung decât înţelepţii şi idioţii. Noi, ceilalţi, suntem în dizarmonie. Maldoror Spre Lucia pe care noi urcam, O treaptă fiecare, scara, Iar zilele, pun preţ, un ban, Ne ceartă-n valuri neagră, marea. Cum timpul curge neostenit, Din turn se prăbuşeşte ceasul, Din lamentări în infinit În dragoste respecţi păcatul. Eu mă opresc, se-apropie-un hău, Un monstru fără noimă, nume, Când bine redevine rău, Iar răul nu creează-o lume. Vremelnici prieteni, vremelnici oameni, În rest vârcolacii, raci răniţi, Scoici în valuri, ce rost mai are Să murim, dacă-nviem din nou, din nou? Omnia fluunt, omnia mutantur, Un marş forţat de ani-lumină. În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este. Din zborul păsării Din zborul păsării ghiceşti lărgimea spaţiului, Poete, fă-i un loc Horaţiului, Iar dacă nu ai spaţiu, mergi în stele, Acolo se-mpart case şi cartele, Tu te apleci prea mult peste fereastră, Să nu cumva să dai peste-o nevastă, O nevăstuică, o leoaică, mai ştii cine Te caută, beţivule, haine. Cu laude, rog, nu mă-ngropaţi, Nu-i bine să dispari nici luni, nici marţi, Voi fi cândva o piatră gri, lucioasă Pe care-o spală apele, ca vocea ta duioasă. BORIS MARIAN MEHR Membru USR Bucureşti- iunie 2016

Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată.

Frumuseţea nu îmbătrâneşte niciodată. Umblaţi uşor, treziţi morţii. Să ai aripi şi să nu zbori este o tragedie. Morţii zâmbesc numai în vis. Visează-i. Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el. Setea de putere ascunde frica de moarte. În dragoste nimic nu este normal. Uneori ai impresia că maimuţele se trag din oameni. Morala s-a născut din contrariul ei. Cine nu mă iubeşte, nu este duşmanul meu, ci al său. Să ocoleşti pădurile fără copaci, frazele goale. În fiecare trăieşte un corăbier. Eu ştiu că voi muri, ei şi? Moartea nu e o revanşă, ci o răsplată. Şi raţiunea te poate îmbolnăvi. Fericirea nu este o proprietate. Ucis de atâtea ori, eu nu mai cred în moarte. Pe unii îi apasă o oboseală milenară. Cel ce nu vrea să audă, este mai jalnic decât surdul. Alarma nu este pentru surzi. Te pui cu prostul, dai de dracul. Nu poţi urca mai sus decât muntele visat. AddThis Sharing Buttons

De un real interes

De un real interes De un real interes este un eres, El iese, tu - Ieși, eu- yes, Suscită stupoare o boare, vioare, Vocea, o luptă între celule, oameni, dar și animale din calendar, chiar pe un drum drept, șarpele se mișcă discret, nimicul e populat , zeii sar ca lăcustele, oglinzile nu se repetă, noi ne repetăm, lumea e o minune, noi – nu, noi-nu, noi-mă, în locul spiritului vine pirita, cognosce te ipsum, Nefertita nefericita, picurile de rouă mă salvează în deșert, îți mulțumesc, Doamne, mă ierți, te iert. Orice fir de nisip poate fi începutul unui mărgăritar, Dar…. BMM

Primele religii

Primele religii Sosește trupul suveranei, Anei, Este așezat pe un magnetic bideu piramidal, Doi preoți însoțesc bideul, ei au fiecare un clopoțel, Apoi oasele sunt spălate timp de o lună, Apoi sunt așezate într-o litieră, Labec, șoptește șambelanul, Suflet și suflare , șoptește mulțiimea, ochii memoriei se rotesc în cap, Nici morții nu sunt egali, deși e frate pământul, Masa defunților e bogată, materia mamei e sfântă, Zeițele cu fese frumoase, sexele fascinante, Mijlocitorii androgini, între sacru și rușinos, Hacate, hecatombe, tomberoane, modelul animal De acuplare, soare regal, ce mult ascunzi? Fertilele ceruri, ce înțelegem noi? Nimic. Sănătate, sfântule Priap, sănătate. Focule mamă. BMM.

Această istorisire

Această istorisire Această istorisire se naște numai de Paște, Din îndoială, din nedumerire, din nedormire, Din ghinion, din ghidon, Armaghedon, Nu mă du în ispită, sex, bex, rex, keks, Teliatina, ce dulce sună, kinjal, un chin de jale, Cum au ucis-o pe Hanna? Eu am ajuns la Hamburg, Hanna. Am ajuns în Miquelon. Capcana era o cană cu cap, laptele mamei s-a risipit pe cer. De aceea privesc seara bolta și mă rog. Încerc. Se spune că Dumnezeu era Femeie, spunea Alban Berg. B.MARIAN

Lumina lui Manger

Lumina lui Manger _______________________ Omul ajunse de la cenușiu la albastru, O, ce minune, ce alabastru, Simplu, din inimă, ca un vulcan, Flăcări, cenușă, chiar și catran, Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori, Doamne, ne spui de săbători? Focul e tatăl, mama- ocean, Omul ajunse post-diluvian. Numai iubirea păzește-ne-o , Doamne, Ea este floarea, ea este Kama, Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți, Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți, Cred și în Lună, în stele, străină Ne este vina de-a fi lumină. ******************************* Rânduiala optimă Veni la mine un măgar, era simpatic, n-avea har, Se declara, prea ferm, artist, era desigur autist, Ce știe el de rânduieli, unde se cântă, râgâieli, O ,bravo, grau, adică gri, tu niciodată nu vei fi Mai mult decât un amator în corul de calomniatori. Fii , totuși, mai atent, te rog, nu vezi în jur prostia-bog? Paradoxal, tu mă inspiri , deși ai vrea să mai transpir, O, nu, la ONU ai s-ajungi, unde se țin discursuri lungi, Scursurile se pun pe disc, pe Internet, nu ești un pisc. De fapt nimic nu ești, nu-i bai, precis ne-om respecta în Rai. Bye!

Din lumină

Din lumină Copilul întreabă, filosofii nu dau răspuns, Abanosul de lumină nu e străpuns, Deasupra abisului, un templu, o rugă, Trec sufletele prin Marea Strungă. Cunoaște, cunoaște-te, iubește-mă, îți spun, Se risipesc vorbele ca niște lăstuni, Calmă oglinda ochilor noștri se clatină, inima ta are prețul în platină, inima ta este rece și dură, mă răsucesc, mă-mbujorez ca o răsură. Nemo contra Deum, nisi Deus ipse, Ne înălțăm deasupra atâtor abise. Boris M. Marian

Peisaj mișcat

Peisaj mișcat Ceața dintre dealuri maiestuos se lasă, O primește mâlul, aplaudă carasul, Stau în barcă singur, îmi aprind țigara, De departe-un bivol muge-a disperare, Liniștea pe baltă nu e pământească, Pasărea din altă lume zboară-n transă, Mă gândesc la tine, se stinge țigara, Soarele începe ziua-ncet s-o are. ******************************** O pornesc spre lumea fără maluri, valuri, Inima culege ritmuri stranii, baluri, Duhuri nevăzute mă conduc spre margini, Amintiri trecute sunt acum paragini, Iar stegarul Rilke pregătește calul și zburăm în iadul luminând coclauri. Boris M. Marian

Absurd

Absurd _________ Câmp cu maci jur-împrejur, Vântul bate în amurg, Eu am părul tot mai sur, Pe sub stele ape curg. Tu eşti goală, eu alerg, Eşti nebună, eu sunt bleg, Vreau să spun ceva, încerc, Suntem singuri, nu aleg. Ne iubim că e prea larg Spaţiul, prea e androfag, Pe ocean aş fi catarg, Eşti fragilă, eu sunt fag. Astfel viaţa ne-a trecut, În contract termenu-i scurt, Cimitirul nu e mut, Deşi mort, eu nu sunt surd. ……………………………………… Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă, Împart bilete celor Care doresc să doarmă În braţele divine ale Măriei Tale, Nu Ţi-am vorbit vreodată şi nu Ţi-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce În Tine visuri roşii, Să se desfete-n patul Tău moale, ticăloşii. N-am fost gelos, nici rece, Doar paznic eu Ţi-am fost, Cum să ridic privirea La Tine, eu, un prost? Ţi-am fost iubit odată, În secolul trecut, Acum fumez o pipă şi mint că nu Te-am vrut. BORIS MARIAN

Nu este ușor

Nu este ușor Nu este ușor să nu scrii, Grafomania salvează omenia, Alegem un maestru și scoatem untul din el, Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile, Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia, Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost, Luce intelletual piena d”amore, Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire? E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc, Ne-nstrăinăm de multă suferință, Se coace lumea-n lucruri fără multă viață, Apoi revine mucegaiul victorios, Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce? Pe mână îmi alunecă petala unei roze, Aud tot mai adânc, tot mai departe, O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă, Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit, Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută, Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu, știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește cu amrgul veșnic cald, iubind. Boris M. Marian

Astăzi, Obregia

Astăzi, Obregia Astăzi e mai multă lume, Pe pereți atârnă rune, Pomii iar s-au răsculat, Un bastard e împărat. Zile multe îți dorești, Du-te, dragă, la Scoicești, Ia cu tine ghiocei Să te bați cu zmei și lei. Poate că vei căpăta O injecție cu K, Nu am inimă să-ți spun Că n-ai fost nicicând nebun. Peste ani ne-m întâlni În somptuosul Oui-Qui-qui, Dar să știi că-ntotdeauna Te va aștepta nebuna. BMM

Balada despre Rubeni și Molho

Balada despre Rubeni și Molho Adică Rubeni s-a născut pe ascuns, Apăru la Veneția în anul 1523, Avea circa patruzeci de ani, Fratele său comanda armata tribului Ruben, Cel dispărut, acolo în Habor, Venea din Etiopia, spunea, Pe un cal alb a intrat în Roma, l-a primit Papa Clement VII, Rubeni a propus o cruciadă pentru Eliberarea Țării Sfinte, A primit scrisori către regii creștini ai Portugaliei, Spaniei, l-a primit regele portughez Joao al II-lea, un înalt funcționar s-a convertit devenind Salomon Molho, a început să studieze Cabala în Salonic și la Safed, apoi, Molho a prevestit revărsarea Tibrului, Un cutremur în Portugalia, apariția cometelor păguboase, Apoi, Rubeni și Molho au strâns armate pentru cruciadă, Dar împăratul Carol V i-a ars pe mândoi pe rug. **************************************** Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, mi-a înghețat computerul la un comentariu, ce cal se poate compara cu comunitarul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, Extenuat de atâta iubiri, A adormit sus, pe un TIR, La un viraj, cu derapaj, a căzut între fragi golași. Guri de femei flămânde l-au prins să-l frământe, Greierii i-au cântat prohodul, Brancardierii făcură podul, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul de pe o brâncă, Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai rar, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară, Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări. BORIS M. MARIAN

----Cavalerii de fier—

----Cavalerii de fier— Eu nu scriu pentru eternitate, Singura eternitate este Dumnezeu, El scrie pentru noi, noi pentru noi, Nu mă dezic de versul meu, Zică oricine orișice, Cavalerii de fier tac mărunt, Au inima de carborund, Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste, Bieți cavaleri cu inimi fruste, Cu să dăm vremea înapoi? Peste zidul înalt cazi în noroi. Rămâne gingaș trupul de floare, Cavalerii ce mor atinși de ninsoare. ********************************* Abluțiune, accente, ca nunțile în vreme de război, Corbii orbi sorb marea, coloane sunt vii , îndurerate, Marchizul cu Liza spărgeau parbrizul, De nu-i iubire-n cosmos, ce o fi? Cuprinde-mă Lou, în visele tale lungi ca niște picioare, Ieri a fost la mine Holderlin, cumpărase un lin, El era îngropat la Ecbatana, care-i șpilul? Sunt câțiva morți în oraș, dar de negăsit, Un nod de om merge pe drum spre Kara-Kum. Viciu și sinceritate, Vinicius avea un frate. Uitarea Infernului e memoria Raiului. Trăim o vreme de obidă, gândeau un melc și o omidă. Zilnic am lucrat la această navă, fostă epavă. Nu judecați ca să nu fiți judecați, Sunt la sfârșit ori la-nceput ori drumul l-am pierdut? Animal necunoscut trecea – era Noaptea. Totul poate-ncepe c-un detaliu, Un copac îngălbenit, astrul nostr-un infinit, Râsul se naște din lacrimi, afară niște oameni făceau calendare, Ferestrele murmură = mar-mu-ră. Paznicul meu, ce strigi la ușă? După miezul nopții, inima , hoțește, cântă fericită ….. Făceam o rugăciune și nu mai era leac. BORIS M.MARIAN

Capotabil

Capotabil Aveam nostalgia locurilor unde am trăit, Nu o mai am, doar un parfum, un parbriz spart, Holly Golightly, where are you? Zmeie rătăcite urcă spre Rai, noi, dar noi? Cine nu a uitat ceva în cuptor? La fel și în minte. Lupii traversează râul înghețat, ce traveresează ei? Is it? Septicius Clarus, colegul meu de celulă. Colegul meu de moleculă, de atom, om. Crisip era un motan vagabond care a ajuns palton. În fond elefantul este un bichon crescut mai mare. Aseară l-am lăsat pe Sylvester cu Dumnezeul lui în fața blocului. Blocul s-a prăbușit. Boris nici nu m-a prerzentat. Am decis să nu-i telefonez, le voi pune o bombă, După ce dorm nițel. Gringo avea altă părere. Nu pleca, Harriet, nu mă părăsi, mormăia în somn. Gelozia și invidia nu constituie motive suficiente de a trăi . Nici de a muri. Noile filosofii se mișcă în direcția mântuirii. Nu putem controla cu puterea rațiunii comportamentul nostru. În rest, numai de bine. BMM

Ambră

Ambră Noapte de ambră, de apă, snoabă, Cărțile se întorc la locul lor, Ultimul cuvânt nu există, noaptea sângelui fierbinte, Trandafirul este numele Julietei, Copiii vin după război, de pildă războiul rozelor, Ce înțelegi, tu, Zoil, înecat în propria îngâmfare? Dintre trunchiurile roșii se ivesc femeile albe. Ne legănăm în ritm de astre, se nasc comete. Ideea mea este să nu murim. Lupul de aur a intrat în casă. Der Teufel lacht ha-ha-hui. Lucrând la acest text, un lup s-a prefăcut în ambră, Nu o să credeți, dar este treaba Dumneavoastră. Dar o chitară cu diamante ași văzut? Dar o harpă de iarbă? BMM c

Mausoleu

Mausoleu Am să înalț un mausoleu în aer, Într-o culoare mov și fără vaier, Nonconformist și insipid și simultan, Ca un proverb sau epitalam. Să-mi fie trupul risipit în pulberi, Suflet al meu, tu nu ai să mai suferi, Inadecvat la viața viitoare, Schimbându-mi cursul precum râul înspre mare, Indiferență, pace și cadență, O remediere la o ultimă scadență, Un loc comun, o meditație, mixtură Pentru durerea ce mă-mbată și mă fură, Megalomanic, antologic, providență, Memento mori, pace și cadență. ******************************* Capul meu stă pe tava privirilor voastre, Tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră, Cum de nu pot muri după ce am scris un poem? Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat niciu semn, Nu mai pot citi, nici ochii să-i închid, Lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid. *************************************** Soldații s-au pierdut în mlaștinile istoriei, Au trecut peste sârma ghimpată, s-au ridicat pe socluri, iar eu mă curăț încet, de păcate mă curăț, prin arderea lentă a unei lumânări, unde e casa tăcerii? Cineva mi-a dat cheia, dar nu cunosc casa, nici ușa spre nicăieri. Sângele zvâcnește în ochi, în gură, privește-mă, În jurul nostru este o vijelie grozavă, Iubito, hai să ne ascundem Sub blana uriașului urs ucis de atlanții pe care nu i-a văzut încă nimeni. Cum să ridic eu noaptea aceasta ca pe un munte? Iarba e pârjolită, ochii sunt pârjoliți, Apele se întunecă, ce vânează șarpele Când adună veninul sub colți? Ploaia le spală pe toate. Auzi cum bate inima Universului? Vântul străbate creierul meu obosit, Doar pianul mai poate aduce-alinare, Brusc goarna Infernului năvălește în pacea bolnavă. Oamenii aleargă, ei caută un adăpost, Noi ne privim, tăcem, ce să vorbim? Prea mult am vorbit într-o viață. E vreme sărutului, este? BMM

Timpul ca un câine

Timpul ca un câine Timpul ca un câine latră uneori, Trăiesc idei, mor cu idei, mai și trăiesc, Dumnezeu a vrut pace, dar tot mai apr răni grave Pe suprafața pământului, este un om mai mare Acest pământ, iar timpul latră la el. În fața cui să-ngenunchiez, poate în fața mea? Poate mi-e sete doar de moarte? Poate vreau să intru în imperiul întunericului? Fără spaimă. Nu este ceva eroic, dar nici să trăiești În nemurire nu e ceva eroic. Mai bine noi vom prinde infinitul chiar de coarne, Așa, să-i rupem dinții, coarnele, să-l dezvățăm De lunga sa domnie peste noi. Eulalie, sunte și lumină, un idol se ridică și-apoi moare. God gave a loaf to every bird, poftim. OK? BMM

Cuiburi

Cuiburi Zoil e mare critic, el împarte Pe muritori în genii și subnutriți intelectual, Ce poate fi mai omenesc decât orgoliul, Deși nici Domnul nu-i iubește pe-orgolioși, Remedii? Nu-i niciunul. O poetă a murit, era singură, Într-o casă goală ca o coajă de nucă, Doar moartea își face din respect datoria, Copiii nu se fac numai noaptea, ca și fructele, Bobo R. s-a născut în comuna Ciomagu de Sus, Am impresia că Mesia vine pe coate, Din copaci cad capete de îngeri, O ultimă strigare, ferește-te de nușcătura șarpelui blând, Numai oglinzile nu au memeorie, Poți fi uitat și în lumină, câte hieroglife în noi, Nedescifrate? Magia pietrei ce anunță noi prăbușiri, În murmurul ierbii se culcă și lupii, Zoil întreabă- de ce nu se scrie despre tine? Uite așa, nu se scrie, e bine? În rugăciuni înalți doar brațele? Dar inima? Ce este mai de preț decât un poem ? Va fi , va fi. Precum khazarii vom reveni. BMM

Răpirea din serai

Răpirea din serai Din serai furai doi cai, Iar god Shiva luă coliva, Krishna caffe, Krishna caffe, Aber , frate, e pe spate, Wein und Affe. Sacerdoții scriu poeme Despre dragoste, dileme, Credo quia absurdum, Asta știe și surdul. ********************* * Ai toată viața înainte și cea de-apoi, fără cuvinte, centaurul le știe, toate, e filosof și are carte, piticul roșu umblă-n lume, iubirea n-are nici un nume, dar roșul este ucigaș, omul o știe, e părtaș. Apoi urmează o poveste, pacientul tace, nu mai este, Cutia neagră din avion, fost ascunsă de-un poltron. La Sfântu-Așteaptă eu mă-nchin, ah, ochi albaștri, păr divin, La Tiffany se bea cafea, mă cheamă iar iubita mea. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ | Nu pot reveni în neiubire, Nu pot reveni la vechi lăcrimări, Nu pot cerși blândețea, otrava ei, Deși ar fi mai bine s-o beau Ca pe un pahar de cristal verzui. Ne privim ca două mări secate, Ca doi ghețari lunecând în neant, Ne vor găsi câte un nume geologii Veniți de pe alt versant. Acum taci. Acum ești dezamăgită, Poate pregătești un nou poem, Eu mă scald undeva-n Pacific, Dansez disperat ca Paul Gauguin. ************************ E vaiet și furtună pe afară, În casă latră câinii, dintr-o gară, Departe se aude lungul șuier Al unei locomotive care suie Din Valea Iadului în cerul vinețiu, Iubito, aș dori să nu-ți mai scriu și aș mai vrea să uit de tot, să fiu același biet nătâng, netot, adolescent cu vise aurii, afară e furtună, tu nu vii, numai poemul ca un șarpe se desface, cuprinde spațiul, timpul, moarte, pace, ******************************* Împovărat de ani, melancolie, Profesorul ar vrea să nu mai scrie, Se duce gându-n urma-nei cotige, Aș vrea ca Binerle Suprem să recâștige Ce a pierdut acum două milenii, Vaza cu flori aprinse face semne. Acel miros, cerneluri și abisul Pe care îl aduce scrisul. BORIS M.MARIAN

Poem pentru Sappho

Poem pentru Sappho Să cânt doar eu divinitatea Trupului tânăr, chipului curat Precum zăpezile din munții tantra, Buzele –n care sângele zvâcnește tulburat, Gâtul de lebădă, umerii gingași, calzi, rotunzi, , Sânii obraznici, sfârcuri ca de piatră, Catifelate cercuri castanii, Un pântec fără seamăn, joc elastic, Divina vale către un abis, Eu îți sărut și degetele albe De la picioarele nervoase de ibis, O, Sappho, cum de n-ai lăsat urmașă Acestei minunate plăsmuiri? BMM

Lăzbunare

Lăzbunare Lăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare, Alcoholul nu e cool că te face matatul. Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă. Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă, Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară, Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări. Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia. Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh. Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon. Biberonul e regal, îl predai, primești un cal. Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo. Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția. Vulcanii sunt buni ca foi de tutun. Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră, samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă? Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate, Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira, Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc. Bmm