Timpul ca un câine

Timpul ca un câine Timpul ca un câine latră uneori, Trăiesc idei, mor cu idei, mai și trăiesc, Dumnezeu a vrut pace, dar tot mai apr răni grave Pe suprafața pământului, este un om mai mare Acest pământ, iar timpul latră la el. În fața cui să-ngenunchiez, poate în fața mea? Poate mi-e sete doar de moarte? Poate vreau să intru în imperiul întunericului? Fără spaimă. Nu este ceva eroic, dar nici să trăiești În nemurire nu e ceva eroic. Mai bine noi vom prinde infinitul chiar de coarne, Așa, să-i rupem dinții, coarnele, să-l dezvățăm De lunga sa domnie peste noi. Eulalie, sunte și lumină, un idol se ridică și-apoi moare. God gave a loaf to every bird, poftim. OK? BMM