Animal ciudat Un animal ciudat, pisica -șoarece, Înoată, vorbește, scrie, stoarcere, Cu geamandura Neufahrwasser, A prins un pescăruș în plasă. Un pescăruș în bocanci de soldat, Pisica-șoarece este aluat. De sute de ani ruginește, e moale mi-a spus o trecătoare goală. nici nu știți ce face, ce drege când nu e nimeni acasă, pe degete. Profil divin, un biet hoinar, Cu taina lui, un neant de jar, Când moartea moare uneori și eu mai sper și eu mai mor. Abia grăit, între lumini, Cuvântul piere din senin, Eu mâna-ntind, primesc nimic, Lucrează îngerii la circ. Doar poezia fermentând Se face vin, îmbată-un gând. Poemul hormonal , femural, Este poemul abisal. De la alb la astral, mai sur Mai tremur, nu mai cutremuri. Fug și saltă caii roșii Printre rânduri, rupe cocoșii, Dar poemul tiroidean Strigă-n sâmburi, de circa un an. Am iubit ce-i demodat, Dar și noul s-a re-demascat Înțeleg că e f. important Este Oul originar, gigant. O zi de scrum, viitor de bronz, Naivi întru legendă, bonzi, Castele Morții înălțăm, Iar viața e-n arendă, sudăm. Pe marmuri flori împrăștiind, Iubind prin anotimpuri tâmp. Vezi aștri cum se-aprind, se sting În falduri, nimburi de argint. . Cuprins de vrajă și de verb, poetul e o frunză, herb. între nervuri și între nervi, o rază, ca-n meduză-cerb. Virgină statuie cu spate la mare, Prin ochiul aparenței, ardoare, Întreabă unde-i ocrul, dispare, Dar sângele, dar trupul abandonat nu moare. În liniștea grădinii, un leagăn întruna, Un câine latră, e mătrăguna, Al omului sălaș lunar, Aleg o floare de muștar. ********************* Atenție, sufletul Atenție, mi-am pierdut sufletul, Aducătorului – bună recompensă, Dacă este o domnișoară, un pupic pe frunte, Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri, Unele sunt extraordinare, chiar așa, necitite, ele strălucesc Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea își ascultă stăpânul, Nu se lasă dresat, nu crede ușor pe oricine, dar, Ehei,, când vede aurul din aproapele său, Aleargă o sută de mile și mai mult, Ocolește pământul, aduce plante exotice și le depune la picioarele sfintei iubiri. Dacă nici acum nu se găsește sufletul meu, Îl las celui sau celei care l-a furat, Sunt sigur că la ceva tot folosește. a Boris M. Marian . |