Nu este ușor

Nu este ușor Nu este ușor să nu scrii, Grafomania salvează omenia, Alegem un maestru și scoatem untul din el, Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile, Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia, Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost, Luce intelletual piena d”amore, Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire? E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc, Ne-nstrăinăm de multă suferință, Se coace lumea-n lucruri fără multă viață, Apoi revine mucegaiul victorios, Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce? Pe mână îmi alunecă petala unei roze, Aud tot mai adânc, tot mai departe, O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă, Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit, Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută, Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu, știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește cu amrgul veșnic cald, iubind. Boris M. Marian