Țeste moi

Țeste moi Țestele noastre devin tot mai rare, La fel conștiințele, tarde, tardare, Unde-s grădinile lui lui Jean Policarp ? Caii-s albaștri, câinii prea slabi. Trebuie, trebuie să explicăm, Astăzi mai știm, mâine uităm, Protocubismul pătrunde-n odăi, Lae cu Nae-s oamenii tăi. Braque are-un crac scurt și sucit, Insă mai are succes neștirbit, Plânge cu lacrimi violent- viorii, Cântă mânia aprinsă în fii. Cârtița, Ciulnița de catifea, Veselă-i moartea ? Noi vom afla. BMM Aseaza-te pe burta, intinde mainile pe langa corp si sprijina fruntea de saltea. Ridica usor picioare, capul, pieptul si abdomenul, in timp ce mainile sunt paralele cu solul. Inhaleaza si stai in aceasta pozitie un minut. Exercitiul se repeta de 10 ori. Salutam Salutam din bloc Ca un buldog, salutam, Pălăria scoteam, capul cădea, Cravata scoteam, gâtul rupeam, Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam, Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei, Pantalonii mei, panta rei, Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream, Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei Mă citesc plângând, pe rând. Prea multe taine lăsam, spoream misterul Dâmbovițean, morminte pupam, La lumiere que je sens, insondabil păream. Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre, Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os, Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț, Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah, Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte, Nu-i păcat, Ullikumi este un dar, Un Pokemon fără radar. BMM Arhitecţi, constructori şi ctitori din Bucureştiul de altădată Bucureştiul, “Micul Paris”, cum i se spunea, în interbelic, capitalei României, păstrează, încă, o mulţime de clădiri remarcabile, opere ale unor arhitecţi de marcă, printre care şi arhitecţi evrei celebri, precum Harry Stern, Leon Strulovici, Jean Monda, Gustav Gusti, Leon Garcia, Horia Maicu, Solon Grunberg, Marcel Iancu. În cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea, comunitatea evreiască din România, formată după imigrația masivă din Imperiul țarist și a ajuns la un grad de prosperitate apreciabil şi, unele familii, dintre cele mai înstărite, şi-au putut permite să le plătească copiilor lor studii în strîinătate, pe diverse domenii, printre care și arhitectură. Şi, cum evreul era firesc au început să se ridice sinagogi şi temple, aşa cum au făcut în toate locurile unde au poposit de-a lungul istoriei. Dintre cele peste 68 de locuri de închinare evreieşti care au existat, la un moment dat în Bucureşti, astăzi, mai supravieţuiesc doar cinci. Cea mai cunoscută este Sinagoga Mare, denumită şi Sinagoga Adamache. Construită între anii 1845-1846, în condiţiile în care comunitatea evreiască devenise stabilă, Sinagoga Adamache, ridicată de evreii aşkenazi, caracterizată de o bogată ornamentaţie rococo, este de tip neolog, la slujbe participând, pe lângă cor şi orgă şi instrumente de coarde, astfel încât, muzica capătă amploarea unui concert, consonant cu rugăciunea şi credinţa. Remarcabilă, din punct de vedere arhitectonic, aceasta sinagogă a fost restaurată de arhitecţi importanţi, precum românul Petre Antonescu, la începutul secolului XX şi, după 1915, de evreul Jean Locar, cu prilejul introducerii apei curente şi a curentului electric. Pictura rococo aparţine unui pictor evreu, celebru în epocă, Gershwin Horovitz.Altă bijuterie arhitectonică de cult mozaic din Bucureşti, în stil maur, este Templul Coral. Aceast edificiu unicat, ridicat între 1864-1866, este comparabil cu marile sinagogi din Viena, Dresda sau Paris, fiind construit după planurile arhitectului austriac Ludwig Forster, ca replică a capodoperei sale vieneze, celebra Sinagogă Tempelgasse din Viena. Cel care a avut iniţiativa construirii Templului Coral a fost un evreu polonez din Bucureşti, Issac Leib Weinberg, unul dintre liderii organizaţiei “Comunitatea Cultului Israel Modern” din Bucureşti. Lucrările de extindere din 1932 le-au fost încredinţate arhitecţilor Iuliu Leoveanu şi Grigore Hirs, alături de care au lucrat inginerii C.I.Flachs şi Maximilian Marcus, toţi profesionişti evrei de elită.O altă sinagogă din Bucureşti, remarcabilă, prin frumuseţea şi bogăţia ornamentaţiei sale interioare, este cea cunoscută ca Sinagoga Credinţa. Spre deosebire de alte sinagogi, construite de comunităti evreieşti, aceasta a fost construită în anul 1933 de o societate privată, intitulată Societatea Credinţa, alcătuită din 10 familii din caritierul Dudeşti, printre care şi familia arhitectului Mihai Moliner care o va ridica în stilul art deco al anilor ‘20-‘23 din secolul trecut. Scopul pentru care a fost ridicată Sinagoga Credinţa a fost acela de a ajuta familiile sărace din zonă să-şi îmbunătăţească nivelul cultural şi de ajutorare a persoanelor nevoiaşe şi a elevilor săraci, pe lângă sinagogă funcţionând un azil şi o cantină. Interiorul acestei sinagogi, care nu mai funcţionează din lipsă de enoriaşi, din 2007, are o pictură interioară încântătoare care atrage vizitatorii, de Ziua Porţilor Deschise.Multe lucrări remarcabile, de care se leagă numele oraşului Bucureşti, li se datorează unor personaliţăti evreieşti, uneori, chiar, unor familii întregi. Un exemplu de notorietate este, printre altele, Centrul Vechi al Capitalei, un punct « hot » pe harta turistică de astăzi, a Bucureştiului. De la începutul secolului XX şi până la cel de al doilea război mondial, binecunoscuta stradă Lipscani abunda de magazine ale elitei negustorilor evrei, şi nu doar Lipscanii. Dintre magazinele renumite, din epocă, aparţinând unor negustori evrei, amintim : « La bunul gust », de pe Lipscani 18, unde proprietarul era dl. Asher ; prăvălia lui Ignat Haberfer din Mahalaua Sf. Nicolae nr. 16 ; Magazinul de postavuri al lui Breier etc. O familie de mare renume era cea a lui Sigmund Prager, unul dintre cei mai mari negustori din Bucureşti, care, la 1887, avea în zonă, un mare magazin de blănuri de lux. În anul 1907, Sigmund Prager, împreună cu Gheorghe Asan, mare industriaş în domeniul morăritului, şi el, cândva negustor de articole de bacănie, de lux, de pe Lipscani, a făcut parte din comisia municipală care a ales proiectul după care s-a construit Palatul Bursei şi al Camerei de Comerţ şi Industrie, clădire monumentală, care, în timpul comuniştilor, a găzduit sediul Bibliotecii Naţionale de Stat. Fiul lui Sigmund Prager, Emil Prager, a fost unul dintre cei mai mari constructori şi arhitecţi din România, ale cărui construcţii au reputaţia că sunt garantate chiar şi la mari cutremure. Printre edificiile de marcă de care se leagă, din punct de vedere constructiv, numele inginerului Emil Prager, se află Palatul Regal, Muzeul Naţional de Artă, Ateneul Român, căruia i-a refăcut cupola, Hotel Union, Muzeul Ţăranului Român, Spitalul Elias etc.Alt edificiu emblematic bucureştean, cum este Hotelul Bulevard, de la intersecţia Căii Victoria cu Bd-ul Elisabeta, este tot o realizare evreiască. Construit între anii 1865-1871 de renumita familie evreiască Herdan, cunoscută în domeniul morăritului, Hotel Bulevard a fost prima clădire din Bucureşti în care s-a amenajat o instalaţie de apă curentă. Librăria Alcalay, de la parterul hotelului, care a funcţionat între anii 1897-1937, aparţinea tot unui evreu, editorul şi librarul Leon Alcalay. Acesta a inaugurat în anul 1899 celebra Colecţie Biblioteca Pentru Toti (BPT), prima carte fiind volumul « Poveşti alese », de scriitorul danez Hans Christian Andersen. Chiar şi iluminatul Capitalei, capitol la care Bucureştiul ocupă locul l în Europa, s-a datorat tot unei familii de evrei, Heler, negustori de obiecte de iluminat. Doi bancheri evrei asociaţi, Iakob Marmorosch şi Mauriciu Blank au finanţat Guvernul României pentru a susţine Războiul de Independenţă, au contribuit, printre altele, la construcţia unor căi ferate din ţară, la canalizarea Bucureştiului şi la modernizarea portului Constanţa, iar în 1920, banca acestora cea mai importantă din România. Clădirea de pe strada Doamnei, unde a funcţionat, este un veritabil palat, construit de celebrul Angel Saligny. Cât priveşte gestul bancherului Jack Elias, (fiul bancherului Menahem Elias, care a înfiinţat Banca Generală a României), de a dona Academiei Române, pentru scopuri caritabile şi pentru încurajarea ştiinţei, un legat considerabil, constând în sume de bani, clădiri şi terenuri, este de notorietate. Boris Marian Poezieromaneasca's Blog • About • Top Posts o Într-o joi cu dragoste de Nichita Stănescu o Actorul şi marea linişte de Ion Popescu Bradoschi o Grup de Discuţii o Prietenii mei o Alexandru Jula - Soția prietenului meu • Recent Posts o Totul e să mergi până la capăt – de Ottilia Ardeleanu o panou luminos la starea de lehamite o Mărțișor cu :) o oraşul meu aproape furnal o Mărturisire de plăcere • Recent Comments deja- Vu on Totul e să mergi până la capăt… poetatapreferata on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on Mărțișor cu :) poetatapreferata on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on panou luminos la starea de… poezieromaneasca on Mărțișor cu :) Gina Rizea on panou luminos la starea de… Gina Rizea on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on Mărturisire de plăcere poezieromaneasca on oraşul meu aproape furnal poetatapreferata on Mărturisire de plăcere poetatapreferata on oraşul meu aproape furnal poezieromaneasca on oraşul meu aproape furnal wtfactor on oraşul meu aproape furnal poezieromaneasca on nu e o haină de ocazie • Blog Stats o 58,933 hits • Top Rated Posts | Pages | Comments All | Today | This Week | This Month o Concurs de poezie noiembrie 2010: POEZIE ŞI SUFLET 5/5 (10 votes) o Uşierul de Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (8 votes) o Femeia care nu s-a mai întors de Maria Postu 5/5 (3 votes) o Muse de Narcisse par Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (3 votes) o Câştigătorii concursului de Poezie şi Proză – preluat din revista Noi, NU! 5/5 (3 votes) o fericirea / Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o Pentru cine a postat în altă parte decât la ETAPA I 5/5 (2 votes) o Avem un sponsor! Maria Postu, redactor al revistei “Faleze de piatră”. 5/5 (2 votes) o în eter de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o astăzi… de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o lucrurile iau o întorsătură de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o la mort comme une amante par Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (2 votes) o vreme ca şi când ai nimeri într-o rază de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o Amintiri… din copilărie… de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o cu zâmbetul spre apus 5/5 (2 votes) • Top Clicks o gravatar.com/poezieromane… Totul e să mergi până la capăt – de Ottilia Ardeleanu May 7, 2016 — poezieromaneasca Am plăcerea să vă invit la lansarea cărții mele, Totul e să mergi până la capăt (Colecția qPOEM), pe data de 5 iunie 2016, ora 14.00, la Bookfest, București, Romexpo, Pavilion C2 (la standul editurii PARALELA 45) Invitaţi: Felix Nicolau, Ioan Es. Pop, Călin Vlasie Mulțumesc pe această cale domnilor Călin Vlasie, Felix Nicolau, Ioan Es. Pop pentru că-mi sunt alături! Mi-ar face mare plăcere să veniți. Puteți confirma aici. Vă mulțumesc! Iată întregul program al lansării: https://www.facebook.com/groups/1546923565598799/permalink/1606064346351387/ Posted in Uncategorized. 1 Comment » panou luminos la starea de lehamite March 21, 2016 — poezieromaneasca luați-vă dracu de mână voi ăștia care vă credeți buricu pământului și faceți un cordon de apărare mă tem că n-o să mai aibă loc meridianele și paralelele pământului de voi așa sunteți de mulți măcar dacă ați putea să împiedicați căderile de teren și nervoase măcar dacă tot vă puneți contra curentului să nu se mai înece nimeni în viiturile politice și dezastrele declanșate de vorbele oamenilor dar nu faceți decât să amețiți planetele ca la 6 din 49 și nici măcar poeții nu mai știu dacă sunt cu capul într-o gaură neagră ori au nimerit în vreo groapă de gunoi de la marginea lumii versurile arată ca niște cârpe agățate pe dârele avioanelor cu reacție prin care soarele încearcă să ponteze obrajii fini și dacă nu-i reușește se ia de mână cu ăștia de cred că sunt un fel de răsărit Posted in Ottilia Ardeleanu, poeme, Poezie, Uncategorized. 2 Comments » Mărțișor cu :) March 21, 2016 — poezieromaneasca Devenim mentolați pe zi ce trece. Care mai de care freacă menta! – Ottilia Ardeleanu Posted in Maxime, Uncategorized. 5 Comments » oraşul meu aproape furnal March 17, 2016 — poezieromaneasca supapele s-au deschis din arderi lumea trăieşte cenuşiu străpuns cerul acneiform încearcă să-şi adune măruntaiele dintre blocuri nocturne explozii de cuvinte în cădere se sting maşini îngrijorate cu un fel de cruci colindă Posted in Uncategorized. 4 Comments » Mărturisire de plăcere March 17, 2016 — poezieromaneasca Îmi place să dau întâietate celor foarte tineri pentru că atunci mă simt și mai tânără! – Ottilia Ardeleanu Posted in Maxime, Ottilia Ardeleanu, Uncategorized. 2 Comments » Violonistul diavolului March 13, 2016 — poezieromaneasca http://literaturitate.ro/violonistul-diavolului/ Posted in Uncategorized. 2 Comments » wind of change… February 23, 2016 — poezieromaneasca Posted in Uncategorized. Leave a Comment » « Older posts mici clopote cireşe de iunie October 9, 2015 — poezieromaneasca moarte şterge-te la gură când mănânci la masa asta lungă unde doar lingurile se supun farfuriilor care le hrănesc din trupul Domnului se aud clopote ca şi când fiecare celulă fiecare bloc de aer te-ar vesti în dreapta şi în stânga stai în capul mesei lângă acela care pomeneşte amintirile noastre sunt de mult oale şi ulcele tăcerea ne ţine o predică abstractă mă-nstrăinez de tine moarte plec în partea aia a sufletului unde e încă primăvară şi toţi copiii din mine ies chiar şi aceia pe care îi ţii de mână plâng vor să se joace dar nu le mai dai drumul şi cum stai aşa ca o văduvă de noroc şi cum priveşti chipurile absente de parcă ai căuta un urmaş se adună norii sparg toate fericirile de porţelan din inima mea moarte du-te odată unde-oi vedea cu ochii Posted in moarte, Ottilia Ardeleanu, poeme, Poezie. 2 Comments » îmbibate cu tăcere September 13, 2015 — poezieromaneasca luminile oraşului ne prind în plase de fluturi ne zbatem în ele şi nu putem ieşi avem viaţă scurtă un fel de carpe diem străzile merg din una în alta ca un zid care se vede de pe lună suntem infraroşii ne iubim pe o anume frecvenţă de mână clădirile se fac mici în umbrele noastre sunt lucruri nespuse muzica se lasă în flaute de nori strânşi în palme întocmai unui nod în care păstrăm iubirea o mică rezervă pentru zile aprige alergăm prin hexagoane viaţa curge miere şi lapte se lasă dimineaţa în ochii lumii care încă mai crede în filozofi noi avem nălucile noastre ne ţin de urât aceleaşi gânduri fac zmeie cuvintele să nu se prăbuşească Ottilia Ardeleanu (14 august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: îmbibate, cuvinte, flaute, hexagoane, miere, nori, năluci, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, tăcere, viaţa, zmeie. 2 Comments » când ziua nu poate ieşi din noapte September 13, 2015 — poezieromaneasca ca nişte păsări venite să-mi facă rău gânduri negre se năpustesc din toate părţile înfometate şi aşa de multe ciocuri deschise aripi sufocă singurătatea mea devorată de la piele începând îmi simt măruntaiele plutind ca nişte fumuri lumea dispare după acest nor de forma trupului fără formă ciugulit cu iubire cu tot sunt purtată ca pe un roi deasupra florilor de muselină miroase a miere vântul de tei taie în două neliniştea mea fraternă se avântă cu anvergura dorului mă abandonează celui pregătit să ţină piept gândurilor astea dese forfotitoare cu gheare să lase urme în sufletul tău nu se poate lipsi de mine Ottilia Ardeleanu (august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: forfotitoare, gânduri, gheare, iubire, lume, me, muselină, Ottilia Ardeleanu, poezii, păsări, singurătate. Leave a Comment » „melancolia este fericirea de a fi trist” September 13, 2015 — poezieromaneasca nu mai este nimic de făcut nimic de aşezat la locul lui orice mă atinge mă doare clipa în care mi-ai mărturisit că totul în artă este autoportret şi că arta este drumul cel mai scurt între doi oameni ca noi pedepsindu-se asemenea lui midas cu dragostea pentru a transforma totul în poezie am respectat regulile priorităţii am stat în spatele tău ca un personaj secundar cum nici pictorul nu se zăreşte dintre protagoniştii pânzelor fresce ale sinelui pus pe seama altor chipuri dacă am depăşi reprezentarea noastră şi am pune totul pe seama inspiraţiei pure îngerii din noi ar fi ca iernile lui bruegel dar mi se pare că nu datorăm nimic nimănui şi că singurul lucru de care depindem este iubirea Ottilia Ardeleanu (5 august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: îngeri, bruegel, fresce, inspiraţie, melancolie, midas, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, sine. Leave a Comment » stele numai cerul are August 2, 2015 — poezieromaneasca m-am pornit cu steaua am luat-o din timp sunt mulţi care aşteaptă o urare mi-am zis şi făcut primul mi-a răspuns de sus din balcon ce vrei mă e iulie adevărat dar eu nu vreau să întârzii că nu ştiu câte zile de apoi Dumnezeu se naşte în fiecare zi pentru mine mai departe nu mă aştepta nimeni dar eu am bătut am bătut până când toate clopotele din oraş s-au pornit ca şi când cineva a plecat în steaua lui am văzut că şi alţii după mine cu steaua treceau pe la aceleaşi porţi închise ca intrarea în rai una câte una stelele au dispărut doamne ce mă fac eu cu atâta întuneric Ottilia Ardeleanu (14 iulie 2015) Posted in Uncategorized. Tags: întuneric, clopote, Doamne, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, stele. Leave a Comment » fata asta August 2, 2015 — poezieromaneasca (Corei) de la suflet bun a trecut la suflet voievodal cred că totul ţine de chimie elementele ei naturale au dezvoltat o reacţie de optimizare să nu mai spună cineva că omul nu e schimbător de valoare Ottilia Ardeleanu (20 iulie 2015) Posted in Uncategorized. Tags: bun, chimie, me, Ottilia Ardeleanu, poezii, valoare, voievodal. Leave a Comment » efect August 2, 2015 — poezieromaneasca mi-ar fi plăcut să mă iubeşti într-atât să nu-mi fie teamă că altcineva ar putea să mă iubească mai mult ai lăsat îmbrăţişarea în vânt ca pe o barcă luată de curent până dispare într-o gură mare de apă soarelui aprins la faţă singurătatea mea nu-şi găseşte locul cum niciun sfânt în piele de păcătos zilele sunt ploi de vară prea repezi nu curăţă şi nu răcoresc atât mi-ar fi plăcut încălzirea ta globală pe trupul moale să simt degetele lăsând gropi fericirea din tine Ottilia Ardeleanu (29 iulie 2015) Note rămase-n partitură Alâcâsişhi tini calea… ama apa tutu aclo agiundzi ( poem regăsit ) În palmă păstrez nufărul – efigie cândva dăruită – ce-şi deschide, rând pe rând, petalele – lumina iubirii, flacăra şi taina ei! Să te gândeşti la mine, de nu voi veni vei primi un mesaj din alt univers! Sunt în inima ta! Mărgăritare, boabe de rouă îmi picură verde-şuvoi. Flori albastre vor creşte din lacrimile tale, Pe-o rază-n zori tristeţea ţi-o agaţă! Ai schimbat tu cursul… dar apa tot acolo ajunge. Amândoi, deodată, înlăturăm barajele, M-am cam îndrăgostit de tine – iată secunda de sinceritate! Cred c-am atins locul acela ce lipseşte din cercul tău. M-ai răsfirat printre petale, uşor mi-ai suflat adieri de gânduri, dulci emoţii. Fugi, aici nu-i vremea destulă, Este târziu, foarte târziu! Târziu peste tot! Prin culoarul visului, viaţa trece prin moarte, lumina prin durere, speranţa prin pustiu, ca raza de soare ce sparge întunericul, iar inimile noastre îşi vor trece una prin alta bătăile şi-al lor destin. Să revii să-ţi atingi steaua, să-mi dai un semn, orice semn! Da, în câmpul petalelor! Mă voi uita într-un punct, vreau să găsesc întoarcerea, felia ta lipsă! “Întoarce-te!”- te va chema ea, Să nu rătăceşti pe acolo, nu e încă timpul, Nu uita iubirea, e tot ce contează în balada noastră! Ce simţi, acum, tu? Că îmi lipseşti mereu! Suntem vii, suntem noi, tu şi eu, aceeaşi vibraţie, ţi-am auzit chemarea – “vino” – lotusul ni s-a activat deschizându-se! Ne continuăm drumul… miroase-a muguri şi-a primăvară. IRINA Lucia Mihalca s-a născut la 5 mai 1967 la Piatra Neamț. A absolvit Facultatea de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Iaşi. A publicat poezii și povestiri în diverse publicații și pe site-uri culturale. A obținut diverse premii la concursuri de gen, între care amintim Marele premiu - secţiunea poezie - The International Contest `Art&Life” Japan (2014) și Premiul I la Concursul naţional literar, poezie, proză şi scenarii „Incubatorul de condeie” (2010). Creații ale sale sunt prezente în antologia de poezie `Arta sfâşiată”; antologia de versuri „Lanţul prieteniei”; antologia de literatură pentru copii „Covorul zburător”- colecţia online Cititor de proză; antologia de poezii `Însemne”; antologia tipărită de poezie a câştigătorilor concursului naţional literar „Incubatorul de condeie” IDC2010. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă ţi tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge uşor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce şi poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniştea rotundă a nopţii, cântecul roşu al păsării captive între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deşertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăişul pumnalelor, Cântă vioară, cântă ţi tânguirea inimii! CÂT STRIGĂTUL LUCEAFĂRULUI CE SE STINGE ÎN MARE Propagăm aceeaşi emoţie! - îmi spui. Prin simple bătăi de aripi, un fluture ne călăuzeşte drumul, apărându ne inima mai puternic decât orice alt scut. Prin puntea dintre maluri, în trecerea de dincolo de cuvânt, prin umbrele oculte ce şi caută lumina, printre lianele sufletului ce par să respire aceleaşi miresme ale paradisului sau infernului, cine o înţelege înţelege tot! La baza tuturor stă străfulgerarea. Iubirea durează cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare, acel punct de topire a luminii, atingerea stelelor cu mâna în completarea întregului! Un vis! Taci. Păşeşte, păşeşte uşor, în zbor prinzi amintirile presărate de cântecul privighetorii. Păşeşte, păşeşte uşor! Taci şi priveşte o piatră, o piatră netedă atingi, luminată de stele prin timpuri, în cântecul serii... La ceas de seară luminiţa ta pâlpâie încă! Am gura plină cu litere sângerânde, O baladă a durerilor negre sunt, dulcea ei asperitate pentru a i simţi atingerile de catifea! Dincolo de sfârşitul timpului, mergând pe verticala eternității, vom respira nemărginirea universului. A rezona înseamnă să poţi, dincolo de trup este adevărul! Prin lumina difuză din adâncuri, taina inimii se va risipi, deschizându se. O primăvară este gândul tău, între uitare şi taină alerg spre tine! Eternitatea clipei, în veşnicia rece doar piatra zâmbeşte! Suntem piatra dintre izvor şi cer, în adâncul amintirilor, doar copacii mai ştiu frunzele scuturate în liniştea absentă. Mâine e doar inscripţia pietrei din deşertul tăcerii: BANA IASTI ICI TIVA, CA BRUMA DI TAHINA... CANDA CHIARI VREAREA! * ( O, privighetoare a inimii şi sângelui lui!) Sunt încă departe, abia mâine vor sosi la răscrucea cărărilor... ________________________________ * Viața este chiar nimic, Este ca bruma dimineților... când dragostea moare! (traducere din armână) CELĂLALT TRUP, O NOUĂ VIAŢĂ Vuietul veşniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, coborât din cer pe pământ, împungându l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii, un sunet subţire Ploua şi erai îndrăgostit în toamna care arăta mereu aceeaşi, toamna în care mereu vă întâlniţi. Timpul vă visează fericiţi, păziţi de îngeri şi unicorni, primind darul iubirii şi-al vieţii un sentiment de pace totală vă cucerește. Am văzut cu ochii tăi, am simţit cu inima ta, ceea ce căutam era, acolo, în mine, voiam să le-ntâlnesc şi uite aşa ai apărut - de unde nu ştiu -, şi pentru că ai în tine ceva ce nu te lasă să fii liniştită sau care caută acel liman al liniştii depline. Alerga năucită prin tine, prin provocările visurilor tale, trecutul şi viitorul curg circular, se interpun, intersectându-se, uneori schimbându-şi sensurile. Există o lume reală şi inconsistentă, dar şi una imaginară şi adevărată, cunoaşterea are falii întinse. Tot ceea ce cauţi e în tine. Suntem în acelaşi vis, mereu mă aduci acolo unde sunt eu, ai ceva de la mine, când te privesc mă pierd în tine, în mine însumi şi nu mai ştiu decât că te vreau, în tine l-am simţit pe Dumnezeu. Absenţa ei o resimţi acut, cu trecerea timpului tot mai puternic o percepi a ta, în minte-ţi vin fragmente din chipul ei transformat, te miri când le rememorezi, uneori avea până la identitate chipul tău, ţi-ai adus aminte de-o zi superbă, aţi mâncat la un restaurant (astăzi închis, ca multe alte locuri pe unde-aţi trecut), o rază de lumină i-a traversat faţa, nu i-ai spus nimic, a zâmbit trist, visător. Avea faţa ta din lumea feminină, fragilă şi vulnerabilă ai simţit-o atunci, se rupea de realitatea imediată, era Ea din străfunduri, o frumuseţe aparte, fata pe care ai cunoscut-o cândva, fata de care eşti iremediabil legat! Fluxul timpului se împleteşte cu paşii lăsaţi pe străzi, pe alei, ţi-a plăcut glasul ei infantil, melodios, te pierdeai cu privirea-n ochii ei, erai fericit şi, culmea, ţi-era dor de ea şi când îi ţineai mâna-n mâna ta. - Să nu mai uiţi, te iubesc, jur pe buzele tale! - i-ai spus. Ti-a placut articolul?

Trigonocefalul

Trigonocefalul Trigonocefalul ciupea de genunchi, Din fericire avea și un unchi, Rana pe loc s-a deschis ca un crin, Moartea veni oarecum din senin. Vaporul pornise, caimanii plângeau, l-ar fi mâncat, rude n-aveau, hrană- orez, sare, piper, doi bucătari, un rinocer. Care-i mesajul? Întreabă un urs, Fu împușcat înainte de curs, Lasă Pop” artul , Toulouse și Lautrec Au revenit din canoanele vechi. Plimb-o pe Merilyn, dă-i un pahar, Whisky-i bun, Warhol e la bar, Numai cu DADA nu faci nimic, Tristan, Isolada, iubire? Un pic. BMM

Nave fantomă Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre, Uneori nici nu le vedem, Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanța, Alții cu un Boeing păgubos. Ca zăpada de primăvară ne topim, Vom lăsa ghioceii în urmă? Fotografiile se-ngălbenesc, unele Se regăsesc la gunoi. Îți vorbesc, micul cenotaf din lemn brun, Emoția se desprinde din umbre, există? Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină. Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei, La fel, unele poeme, ascund o mare durere. Admir pe cei ce tăinuiesc teama de moarte. Ne temem, deși repetăm că nimic nu e veșnic, Ba totul e veșnic, doar se transformă și cuvintele Fac la fel, te iubesc, spun, apoi, mai știi? ……………………………………………………………………. Dragostea este a celui ce pierde, Plângi în zadar, copile, sunt certe Stigmatul iubirii ascuns sub cămașă, Sărutul din miezul de noapte malgașă. Prea multe mizerii se plimbă pe Net, Dar cine respinge un gest, un buchet? Cum o mai duci, prietene? Bine. Sub bine se poate ascunde o rușine Ori o durere, morți aparente, timide ființe,mereu alergente, iubesc, cine știe, iubesc cu ardoare, dar mă ascund, labirinturi,culoare, mă pierd peste tot, dar cel care pierde iubește mai mult, are semnele certe. ………………………………………………………….. O piatră palidă vorbește în versuri, Sunt dealuri ce ne spun doar poeme, Pereții mint, sunt trufași, ca șefii, Lăuntric cerul se deschide devreme. Există vieți fumegătoare, fiori, Poți să te pierzi în ele ca-n haos, Există călători mai morți decât morții, Iubito, hai s-alergăm pe lângă tren. Trăit-am multe vieți, dar am mințit Prea des, am mituit și moartea și viața, Cineva face focul în locul meu, În urma noastră ard luceferi. Curge aurul din ghitare, chiar pianul Este mai nobil, în el ne vom iubi. ……………………………………………………… Be lăudăm că o ducem bine, Ok, foarte bine, ok, ok, Nu ne dor capul, nici fundul, burta, Nu tușim, nu avem chestiuni de familie, ok! Iar valurile mării cresc, suntem corăbioare, E bine, strigă unul și dispare, ce mai faci? Cine răspunde? Albatroșii plutesc calmi, Anunță furtuni, în ce să credem? Fie, Dumnezeu, dar calea e lungă. Se-aude muzica lui Chopin. E mută mătușa? Ține cârma și creierul Să-ți fie treze, zâmbește cu dispreț, Dincolo te așteaptă fecioare. BORIS MARIAN

Romanț- baladă

Romanț- baladă Psihu-hu, vecinul Brie aruncă o farfurie, Cai, berbeci, cămile nalte și plăcinte grase, calde. Sta lungit lângă șosea, scoase Brie o narghilea, Funde mari de fum pe nas, ”nainte de parastas, Iar nepotul Brieșor tot ascute un mosor, Făceau găuri pretenarii pe motive foarte varii. Cândva în copilărie avusese o scrântire, Că fugea el nu de pace, de cătușe și capace, Pretenarul Girodoux nu sunt eu și nu ești tu, Nici aproape, nici departe, că iubim fetele foarte, Multe case, multe străzi pline de birganzi, brigăzi, Numai veșnicul nea Brie scrie fratelui Ilie, Mare-n spate, mic la față, gândul morții îl înhață, Pilangiu nevoie mare pe uscat și-ntre fecioare, Inimă din piatră gri, te omoară, nici nu știi, Taie tot ce-ai scris, nepoate, nu fi neam cu Nefârtate, Că și vita nostra e ploi de aur,Danae. BMM

Zet

Zet Zvonire din fire, zevzecul mai rar, Zvârluga și zarul, zvârlet și samsar. Zvâcnire, albire, supt sângele, har, Zvelt trece Caesar, cândva doar zvonar. Un zumzet, o rimă, o crimă pe-ascuns, Zurliul o spune, iar eu zac străpuns. Zaharicale servim noi în cală, Păcală devine pe loc negustor. O zugrăveală, pereții-s din smoală, Norodul de artă e doritor. Zoralie, azi dansăm cu finețe, Zoolatrie în loc de tristețe. Ah, abanosul și cabanosul, Ce vis adânc, fără de fund, Dinți ascuțiți, sfarmă-se osul, Îngerul morții e negru și scund. Atrocitate, raporturi, oameni, Helga, fecioara repetă doar game, cămila să ragă, se roagă, o bragă, cu un pistol cerșetorul să tragă. Londra e mare, marea e neagră, sufletu-mi vesel spre tine aleargă. BMM

De ce scrii?

De ce scrii? De ce scrii? Mă-ntreabă o cucuvaie Din Parcul Socola, eram la armată, aia populară, În dealul Copoului, barba ca și arta maschează Imperfecțiunile chipului, pentru a scrie nu este suficient Să ai ouă mari și tari, spune Danilo Kish, are dreptate, Dar de ce nu scriu și câinii o carte, două? De ce nu intrăm în cercul magic al cărților, Să nu mai ieșim din el? Să nu mai ieșim din el? Ah, leii mecanici, metalici. Ghici. Dacă starea de rău este o stare normală, Atunci prefer răul, unii îl evită citind, scriind, Fumând, tușind, mâncând, etc. , dar ce este mai frumos Decât un tril în mijlocul orașului, venit pe scară? ********************************************** Totul crește Coarnele ochelarilor cresc, numărul iubitelor uitate și ele cresc, versurile cresc precum în cimitire viermii se lungesc și se bucură, că-mi trec zilele ca fumul de țigară, deși m-am lăsat, oasele cresc într-o parte, în inimă simt iarbă, nu vii să ne întindem nițel? De ce semănăm cu pelicanii de la o vreme? Visele s-au înrăit, corbii vin și ne oferă arsenic, Vrăbiile din copilărie se fugăresc și nu vor să vină la geamul meu, Zidul de pace s-a dărâmat, turnurile frăției au devenit obiective turistice, Cititorii sunt martori la un duel mortal, Mă deștept în zori și mă-ntreb ce naiba scriu azi? E jale în lume, librăriile s-ai închis, în închisori se scriu cărți, Iubita de vizavi nici bună ziua, nici bună noapte, nimic, Se aud râsete, praf și pulbere, turcea, virgil, michaux, Mâinile tremură, ia uite, zice un amic, îi tremură mâinile, Nu, este tremurul inimii. Încerc să mă număr, tot timpul Sar peste mine. ***************************************** Atât de evident Este evident că paznicul Stă în fața porții închise, În spatele ușii este o clădire Cu toate ușile închise, La fiecare etaj, zac mumiile Unor prinți, duci, regi, papi, sultani, faraoni, Am bătut timid la poartă, paznicul a dispărut, s-a evaporat ca spirtul pe o rană, ușile toate s-au deschis, din toate camerele se auzeau râsete de copii care jucau de-a baba-oarba. ************************** La fel de evident este că iubita contelui Nu avea mai mult de optsprezece primăveri, Contele nu avea mai mult de optzeci de ani, Prietenul contelui era adoratul tuturor femeilor din ținut, Dar nimeni nu știa că inima iubitei contelui Aparținea acestui prieten misterios. Contele a decis s-o mărite pe iubita sa Cu notarul din sat, au dansat până în zori , La un moment dat s-a auzit o împușcătură. Eroina noastră era moartă, era moartă, era moartă. Cine a ucis-o? Contele – nu. Notarul nu . Autorul crimei era și autorul poivestirii. BORIS MARIAN

Tunurile toamnei

Tunurile toamnei Toamna s-au unventat tunurile, au reculul în inima mea în care nimeni nu crede, cică am inima rece ca o ghiulea, dar, de ce cad frunzele tremurând? De ce mor unii toamna, iubito? Nu știi. Leii de piatră, de bronz, de lut prin aripi și pleacă spre un sud roșiatic și hemoragic. Toamna tu ai tăcut. Definitiv? Spune-mi - definitiv? De zece toamne taci, ești un muzeu închis? Oare mai știi cine ești? Nu crezi că un tun te poate iubi. Un șoarece s-a strecurat în inima mea, blestematul, un fel de disperare perversă, tu nu erai acolo, nici aici, mai greu o să treacă timpul, dar în fiece toamnă tunurile vor vesti sosirea toamnei, a disperării parșive, frunza va tremura, căzând ușor în acest pământ primitor. Tu nu ai venit, nu vei veni, nu ai să crezi că un poet în armură caraghioasă, cu un lighean de bărbier pe cap poate iubi. Dar ce frumoasă e bluza ta roție. BMM

Încep să cred că sunt un sfânt,

Încep să cred că sunt un sfânt, Crede , îmi spune un hârciog din pământ, mi-au pus pe cap o aură galbenă, sub tălpi o perină reavănă-reavănă, pășesc pe un cer de iasomie, mântui fecioarele de abulie, să ne iubească și ele, și ele, ne-mpreunăm în sfere-inele. ************************* S-a strâns și drumul ca o funie În jurul gâtului meu, peste tot văd Falși sinucigași zbenguindu-se, În hambar se adună capete pierdute, Noaptea se încuie porțile, hoții rămân afară. Ehei, afară e trai , nenică, fură cine poate, nepoate, Unii zac legați de rădăcini, alții sunt delegați pentru mărăcini. Pribeagă umblă o candelă, un suflet de parafină, Zadarnic lovești pământul cu călcâiul drept, Visele ne viclenesc, ne jupoaie, Să-nceapă al lumii vechi, ce? A pus cine trebuie mâna. Un giuvaer de fată se-nclină spre tine. Trăiești, ai murit, nu contează. Visezi. **************************** Trăiești ori nu trăiești - e tainică povestea, De multe ori căutată nu ți-am zărit nici pașii, Mai lași un semn, ici, acolo, tu nu știi ce-i eresul, Spectacolul se-amână, la joc pierdurăm așii. Eu te zăream pe-o stâncă, erai Calypso poate, Îți simt căldura, oare? Mirosul Mării Moarte. Cică există-n mintea nebunului speranță, Actorul pierde-n urmă trompetele – emoții, Se umple marea toată doar de tăceri cernite, Dacă exiști, revino, dacă mai dormi trezește Din nou acele clipe când mai credeam în tine, Cum mai trăiești? Să nu-mi spui că este foarte bine. BMM

Camelia Pantazi Tudor a adăugat 149 de fotografii noi în albumul EDITURA ASTRALIS-lansare de carte la libraria `Mihail Sadoveanu`. 22 octombrie la 00:14 · .. In data de 21 oct.2016 a avut loc o dubla lansare de carte- CA O RUGACIUNE de Boris Marian Mehr si TAINE IN VIS de Camelia Pantazi Tudor. Despre cele doua volume au vorbit Luminita Zaharia , Magda Labis, Lucian Gruia, Iustin Moraru, Constantin Kapitza,Victor Atanasiu, Nicolae Rosu{in numele Elizei Roha} .Au recitat- Doina Ghitescu, Stefan Apostol si Marcel Manea. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. Fotografia postată de Camelia Pantazi Tudor. „MAGDA LABIS” +145 Îmi placeVezi mai multe reacţii Comentează Distribuie. 34 Tu, Tudor Gheorghe Calotescu, Ileana Popescu Bâldea şi alţi 31 . 3 distribuiri 13 comentarii Comentarii Marcel Manea Marcel Manea Un eveniment extraordinar de bine organizat și unul așa cum rar mi-a fost dat să văd în București! Felicitări, Astralis! emoticon like(Y) Îmi place · Răspunde · 1 · 22 octombrie la 00:41 .. Boris Mehr a răspuns · 2 răspunsuri . Ella Blue Ella Blue Felicitari! A fost minunat!!! Îmi place · Răspunde · 1 · 22 octombrie la 09:41 .. Dianu Viorel Dianu Viorel Felicitări ! Îmi place · Răspunde · 1 · 22 octombrie la 10:23 .. Boris Mehr Boris Mehr MULȚUMESC Îmi place · Răspunde · 22 octombrie la 17:18 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/ztiHtjPGwLs Antoaneta Radoi si Camelia Pantazi Tudor -scriitore/editor youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 2 · 22 octombrie la 21:46 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/7_7ZqX0543o Iustin Moraru despre scriitoarea Camelia Pantazi Tudor youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 1 · 23 octombrie la 16:19 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/yeKRW8-eMRA Victor Atanasiu-critic literar, despre scriitura Cameliei… youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 1 · 23 octombrie la 16:33 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/O7UWWyKro4w Boris Marian Mehr, discurs la finaul lansarii Cartii sale :"Ca o… youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 2 · 23 octombrie la 16:43 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi http://cafeneauainterviurilor.info/cu-bulina-sau-fara.../ Cu Bulină sau fără BULINĂ ROŞIE, cu RATB, Cultură, Frumos, Artă, Librării,… cafeneauainterviurilor.info .. Îmi place · Răspunde · 2 · 23 octombrie la 17:56 .. Luminita Zaharia Luminita Zaharia Îmi place · Răspunde · 23 octombrie la 18:03 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/AS0tqZDaRwg Constantin Kapitza despre Boris Marian Mehr youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 3 · 23 octombrie la 18:04 .. Antoaneta Radoi Antoaneta Radoi https://youtu.be/6WIFNqJ4Vts Margareta Labis despre poemele lui Boris Marian Mehr youtube.com .. Îmi place · Răspunde · 2 · Ieri la 15:25 .. Boris Mehr Boris Mehr mulțumesc din toată inima Îmi place · Răspunde · 18 minute .. Boris Mehr

Pe stânci

Pe stânci Rostogolit pe stânci, ca pe colții unui lup magnetic, Mă cred pe piscuri, ce departe este… La ceas de cumpănă, cu câte pete nu ne naștem, Aducătoare de speranțe și de moarte, poate pustiul nu există, Nu se cumpără, se umple cu toate resturile menajere de pe lume, Eroii doar se umflă cu amine, sulfuri și CO doi, nimic mai mult, Cum crește grâul nalt, hrănit de lacrimi, Stafii aurifere se preumblă, iar leii mor de sete și de foame, Sosesc pe-adrese diferite plicuri și uneori sicrie de hârtie. Că pentru altă fericire se adună oasele celor plecați, Bolborosind, Homer învață să și scrie, Noi aplaudăm aproape nebunește, Ce bună-i mierea sângelui la urmă. Carmen saeculare ( continuare) Pe pernă trec valuri, tot valuri, coşmaruri, în aer grifonii fac tumbe, tulumbe, iar timpul petrece la alte petreceri, tu nu poţi fi sigur c-ajungi pân-la zece, prietenii-s umbrele altor prieteni, iubitele-s multe, trăiesc doar din rente, scrii versuri, un prinţ- cerşetor de atenţii , în mers te lovesc beţivanii, demenţii, manechini, manechine, dricuri şi jeep-uri, viaţa şi moartea – în videoclipuri. Vecia abreviată se clatină ca barca, Se vede cum o vrabie de pene se dezbracă, În fața mea e cartea de rugăciuni și versuri, În scrinul negru zace cadavrul cu șireturi, Mâine, la șapte seara vin cardinali și prinți, Eu, hoțul de briliante nicicum nu mă las prins. Rejudecăm eretici de ce și cum și când, De mâine vor fi îngeri în cer și pe pământ, Se gudură dreptatea, precum o cățelușă, Discretă, calomnia bate frecvent la ușă, O funie-mpletită se leagănă în vânt, Cadavrul aparține, se pare, unui sfânt. Cer alb și suprafețe mari, alburii și moi, Plutim ca două pene spre Kara Bogaz Ghioi , Pocalul pare gol, seraiul e la fel, Dar Soliman își soarbe vin- sânge tulburel, Mâine e patru, vineri, iar poimâini, douăzeci, Ne înălțăm pe scara amanților perfecți, Episcopatul știe, adăpostim ocnași, Că omul e o trestie, iar uneori e laș. Epilog Suflet pervers și posedat, De ce mai umbli în păcat? De unde vii, unde te duci? Ai ocolit atâtea cruci, Pe cine tu jelești acum? Ecoul – eu gândesc postum. BORIS MARIAN Această postare nu va apărea în secţiunea BMM

https://youtu.be/ha3-3UPLo2U

https://youtu.be/ha3-3UPLo2U

Artistul ca enigmă Artistul ca enigmă, emblemă, siglă, Delicat, natură la miez de noapte, Un bâtlan a zburat înspre sud, ceva trist, Ceva mortal, ca o durere suspectă. Cine spunea că numai Dumnezeu Are dreptul la existență? Are dreptate? Și este trist acest Dumnezeu? Suntem noi doar stații facultative în trecerea timpului? Un obelisc negru a fost așezat în centrul Paradisului. Fratele meu este strigătul, scria Din adâncul cenușii fratele Benjamin, l-a auzit cineva? Probabil. Dar va veni ora când noi vom vedea De undeva, de sus, cum ne vor privi alții. Boris Marian

Am văzut…ce?

Am văzut…ce? Am văzut o valiză goală și grea, În ea era duhul lui Hamlet senior, Brusc, o ghiulea mi-a străpuns genunchiul,, Nu mai aveam genunchi, precum invalizii din Primul Război, Ehei, se auzi vocea lui Wilhelm al Doilea, Rătăcea bietul de el pe culoarele Versaillului, Ce bal, ce Baal, un balamuc, nu, noi vom ieși Din sanctuarul acestei nebunii străvezii, Mulți pești au murit din cauza acidului și a bazei de lansare, Așa că Vladimir avea dreptate când râdea pe ascuns, Gândindu-se la dinții cariați ai rechinilor. E atât de înalt visul, că treptele sale au putrezit. BMM

Zoo

Zoo Zoo-o, ce este cu lumea animală? Vai, ce iubesc animalele, spuse o cucoană Consumată în urmă cu un an de un somn uriaș Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste, La fel cum ai scrie o mie de poeme și nimeni Nu le citește. Mai scrii o mie, la fel. Te împuști, glonțul trece pe lângă tine, Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine În țeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului. Așa ne învăța profa de biologie. Doamne, Ce piept avea femeia aceea, ce piept și ce voce. Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni. Soare și Oțel,lumină și tărie. O vrabie s-a așezat pe grilaj. E jalnică. Noi suntem acea vrabie. Lumea se schimbă și fără noi. Artistul este un papagal al propriilor îndoieli. Ce va fi mâine? Who knows? Sunt locuri unde suntem obligați să ne reîntâlnim, aici ori dincolo. Interesant este la ce nu te gândești aproape niciodată. Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte. Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o altă armă. Să nu confundăm profunzimea și înțelepciunea cu lașitatea. Ultima dorință a celui care moare ar fi viața. Bătrânețea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poți dărui un imperiu, ar fi o minciună. Vopsitul țesăturilor era o ocupație umilă și utilă. Înțelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alții. Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, ești ori nu ești. Observația incoruptibilă este crudă. De ce orbii știu mai multe decât noi? Cum treci tăcut-o prin mine, pisică-femeie, sâni de crizanteme, Mușchi crescuți la subțiori, ce sunt fărâmele de cer, se surpă cerul? Rădăcinile șuieră în vânt, pomană odioasă, apoi vii și trecem împreună Peste podul tenebrelor. BMM

poem plus proza

Cognosce Domnește și nu există, în noi există, Persită, noi suntem unu, doi, trei, punct. Holistica nu-i tristă, dar nici nu este o pistă, Eu cred ce spune-un prunc. Operat pe cord deschis de tine, iubită Grite, Îl chem pe Swedenborg să-mi facă un by-pass, Cer tragic, cere, zice cu voce de artistă Extravertitul munte Barabas. Prieteni dragi, mănuși cu lac, vă chem la un duel, Eu trag de timp, el dă cu poc, viața – simplu joc. Cruel, cruel, plânge un cățel, fă loc, Mefistofel. Toedium vitae, ce naiba-i aia? Un psi cum zice gaia. Mais ou sont le neiges, mais ou ? La tine-n curte, Kakadou. Egalitatea nedreptăților este un cașcaval perforat. Ce spune domn Marat? BMM Jacob Adler - o istorie ciudată Jacob Adler este un personaj real. Se regăsește în unele enciclopedii. Pe scurt , a trăit între anii 1855-1926, la Odessa, era actor mediocru, a intrat în afaceri. Fără a avea educație școlară, deprindea și reținea orice i se părea interesant, memoria lui fiind fabuloasă. Iubește teatrul, se întâlnește cu părintele teatrului idiș, Avram Goldfaden, își face propriul teatru, este izgonit din ordinul țarului, pleacă la Londra, apoi în America. La Londra devenise deja vestit pentru chefurile cu diverși prieteni, scandal, striga pe străzi la trecători în limbile rusă și idiș. Primește bani din New York pentru a veni să joace la un teatru evreiesc, dar cheltuiește toți banii pe chefuri. Umbla prin Londra ,într-o pelerină neagră, dându-se drept prinț oriental, a avut numeroase aventuri amoroase, s-a căsătorit de câteva ori, a ales-o în final pe Sara Heine - Hamovitz( nu se știe dacă era rudă cu poetul H. Heine), din numeroșii săi copii, cinci au devenit actori și au întemeiat familii de actori - Celia, Stella, Jack, Luther, Frances. A mai avut copii din flori. Ajunge la New York , după aventurile din Londra. refuză roluri serioase, precum Uriel da Costa, preferând comediile. A fost huiduit de public, care aștepta de la el riluri de compoziție, este dat afară din două teatre, dar , atunci când a devenit bogat, s-a răzbunat desființând aceste teatru. Deși nu avea nici voce, nici talent de dansator, se face cunoscut în melodrame, chiar opere, alături de actori mai dotați - Boris Thomashevski, David Kessler. Cel care i-a dat „aripi” a fost Jacob Gordin, autor de prestigiu, cu o tematică bazată pe realitățile evreiești, probleme de familie, sociale, psihologice. A jucat în piesa „ Un rege Lear evreu” , alte piexse, apoi a tradus din Shakespeare, în idiș, pentru scenele teatrelor evreiești, a jucat rolul lui Shylock, etc. Pe scenele de pe Broadway, el juca în idiș, cu actori ce vorbeau engleza. Pentru statura sa înaltă era poreclit „marele vultur”( după numele tradus din germană). Shalom Ash spunea că pare un lord, iar Isadora Duncan îl considera „o reîncarnare a frumuseții antice grecești”. În 1902 cade la pat, își anunță moartea și se laudă că teatrele s-au golit pentru el. A mai trăit 24 de ani, iar la înmormântarea care a fost un prilej de mare emoție pentru mii de admiratori sd-a spus - „A murit regele”. O biografie stranie, ce amintește cumva și de Don Quijote. BMM

Sub scoarța pământului

Sub scoarța pământului Sub scoarța pământului, sub aripa vântului Bate o inimă mare, poate fi inima ta, a mea, Fiecare poate să aibă o inimă supradimensionată În închipuire, cum alții avea cai cândva, Nu cred în cei ce vor să uite, furați de orga de lumini, Cândva am văzut un monstru, în vis, avea o limbă ca o cazma , Voia să lovească, să mă îngroape, am strigat, a venit lume, m-am liniștit. Dar se întâmplă des asemenea chestii. Pereții încă mai tremurau. Câinele se ascunsese sub pat. M-au apărat zeițele cu sâni și fese frumoase. Am renăscut. Nu eram o jertfă, nu voiam să fiu. Câte hecatombe sunt necesare pentru eliberarea de vis? Mă aflu pe o stâncă, în mijlocul mării, sar, înot încotro? Tinerii mei nu vor mai muri niciodată. BMM [.

Pierdute Curând mi-am dast seama că problema, dilema, Nu era limitată la greci, geci, deci, Tuși oratorul, căzu semaforul, critică de patrician Bine prăjit, undeva apăru un om, poate un melanom Oarecum melancolic, alcoolic, triabolic, Nu avea brațe, picioare, doar gura era lucrătoare, Să li se usce lacrimile tuturor copiilor, Asta vreau, viața – un șir de năluci, Gura ta ca o rodie, drumul crucii Din copilărie în adolescență, Eu nu scriu pentru eternitate, Singura eternitate este Dumnezeu, El scrie pentru noi, noi pentru noi, Nu mă dezic de versul meu, Zică oricine orișice, Cavalerii de fier tac mărunt, Au inima de carborund, Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste, Bieți cavaleri cu inimi fruste, Cum să dăm vremea înapoi? Peste zidul înalt cazi în noroi. Rămâne gingaș trupul de floare, Cavalerii ce mor atinși de ninsoare. ********************************* Abluțiune, accente, ca nunțile în vreme de război, Corbii orbi sorb marea, coloane sunt vii , îndurerate, Marchizul cu Liza spărgeau parbrizul, De nu-i iubire-n cosmos, ce o fi? Cuprinde-mă Lou, în visele tale lungi ca niște picioare, Ieri a fost la mine Holderlin, cumpărase un lin, El era îngropat la Ecbatana, care-i șpilul? Sunt câțiva morți în oraș, dar de negăsit, Un nod de om merge pe drum spre Kara-Kum. Viciu și sinceritate, Vinicius avea un frate. Uitarea Infernului e memoria Raiului. Trăim o vreme de obidă, gândeau un melc și o omidă. Zilnic am lucrat la această navă, fostă epavă. Nu judecați ca să nu fiți judecați, Sunt la sfârșit ori la-nceput ori drumul l-am pierdut? Animal necunoscut trecea – era Noaptea. Totul poate-ncepe c-un detaliu, Un copac îngălbenit, astrul nostr-un infinit, Râsul se naște din lacrimi, afară niște oameni făceau calendare, Ferestrele murmură = mar-mu-ră. Paznicul meu, ce strigi la ușă? După miezul nopții, inima , hoțește, cântă fericită ….. Făceam o rugăciune și nu mai era leac. BORIS M.MARIAN

Răscruce

Răscruce Eram la răscruce, un aligator Scoate doar flăcări și rănile dor, Hiena transpiră, hiena- călău, Ea nu are mamă, nici Dumnezeu, Veselă-i lumea , râd și morminte, Lumea dansează pe oseminte, Cel fără cap taie, ucide, Asta o știm de la Tu-tucidide, Oameni din piese metalice cresc, Tehnica are ceva cam grotesc, Îndrăgostiții memorie n-au, Ei se sărută, o, Morgentau , Viermele răului urcă spre cer, Seamănă cerul c-un rinocer. Fraternitate, egalite, Lasă-le, nabii, vrem doar UE, Cântă cocoșul, spitalele gem, Îngerii zbiară Lili Marlen. BMM

Să nu plângi ruinele

Să nu plângi ruinele Să nu plângi ruinele, Privește berzele cum mândre Se duc înaripând văzduhul, Orhideele ce amintesc de femeie, Dudele, sfârcuri materne, Cucii numărând anii rămași, ruinele au poveștile lor, nu ai ce plânge, miere și fum, nectar și scrum, precum viețile noastre ce se strecoară printre aștri, gata să explodeze aici ori departe. Ruinele noastre albastre. BMM

Brișca Pe poarta hanului din orașul N. intră o brișcă pe arcuri, așa cum au burlacii. Eu eram înăuntru și lumea mă confunda cu Cicikov. Am adunat suflete moarte cât mi-a fost pofta. Am vorbit cu ele, am râs cu lacrimi, apoi ele s-au dus în cercurile iadului să-și ispășească pedepsele scrise în catastiful unui sfânt cu funcție. Singurul care lipsea era Gogol, nu l-am zărit nici în Purgatoriu, că acolo merg doar catolicii, iar în rai este puțin probabil, dacă nici Pușkin, Dostoievski nu au avut viză de trecere. Poate o pilă de la UE i-ar fi ajutat, dar am mari îndoieli. Brișca asta circulă de mult prin Europa și toți se feresc de ea. Un trup se topește, se duce pe copcă, scoposul lucră, sorcovă veselă. Prea e limfatic sistemul acesta, prea diplomatic se-ascund unii-n budă. Îmi ascult ceasul, pare o inimă, suflete multe se-ascund în pantofi, de când Agamemnon și dumnezeiescul Ahile se dovediră doi cartofori. „Așa vrea Giovanni să mă sărute”, cârâie un papagal regal la Versaille, profesorul de yoga făcuse o școală de pitici în subsolul Reichstagului, în zadar îl căuta Dolphi, era noaptea ultimei zile. Flamura lui Genghis Han flutura de mult pe turnul central. Ce să mai spun de Heidegger. Ciuruit de viermi, el zace de mult într-o adâncă tăcere. Dar cuvintele sunt flăcări nestinse, indiferent de temperatura de afară. Rolul lor este să aprindă totul. Nu te supune mâniei și mândriei, repetă Confucius aflat în Salonul nr. 6 Doar între oameni găsești răi și prostovani, că așa a vrut Domnul, animalele sunt nevinovate. Chiar dacă hiena își mănâncă puii de foame. Demon șifonat, nasul coroiat, bucle înfoiate, genial în toate, bietul Phileas Fogg a ajuns milog. Cât l-am iubit în școală. În șase zile, poți să fii Dumnezeu nu poți face o lume perfectă.. Dacă și Luna există datorită Soarelui, noi ce mai căutăm? Poate poezia. Hemopoezia? Cândva un om din Basra a vrut să vadă unde e capătul lumii. Nu a ajuns, timpul este mai al dracului decât spațiul. Ab ovo, strigă mulțimea, abyssus abyssum invocat,dar calendarele, frate, Ghinea, valorează cât o cafea Moca. Horribile dictu, asta nu-i e joacă, comunicarea cu Tao s-a deteriorat, sună la 1930, rațiunea devine un surogat,arc, coardă, săgeată,act sexual pe dată. Orice acțiune este de prisos. Unii cred, alții spun, mai în șoaptă, pe-ascuns, alții strigă și mint, te lovesc, te străpung cu săgeți otrăvite, te ucid uneori, dar poetul mereu va renaște-n cocori,va renaște în frunze, în vântul fugar,în râsul copilului, fraged sugar, nu mă tem de minciuni, de sperietori, dacă Domnul e veșnic, nici poeții nu mor. Mi-aș dori o ghilotină de uz personal, să-mi pun capul sub mașină pentr-un zbor final, n-am iubit judecătorii ce nu știu nimic, îmi sunt dragi doar jucătorii, orice joc e-un risc. Uite că brișca a ajuns la han. Coborârea, dragii mei. Infernal. BORIS MARIAN

Rateu plus…

Rateu plus… Străzi pustii se împreună, Ca-ntr-un vodevil, sub lună, Ne iubim în vechiul parc, Crapă buzele și ard, Frunzele sunt suflete, Frunzele sunt scutece, Sfinți suntem fără sfințire, Ești mirare, eu sunt mire, Astragal și hyacint, Antracit preafericit, Trap mărunt, un trip secund, Zborul meu căzu-n ocean, Eu eram în Astrahan, Salt în timp , în spațiul rar, Din Chicago-n Krasnodar, Erai crimă, eu sunt Grimm, Vin la tine mai intim, Mai tomnatic, suferind, După o noapte, mă alint. Woman, recognizes voice? See my girls and see my boys. PS. Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere. Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele. Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. ... Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc. Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât. Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi. Oricine se consideră nevinovat, dar nu este. Când cauți adevărul, leagă-te la ochi. În libertate nu există autoritate. Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine. Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină? Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi. Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva. Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă. Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea. Puterea este mereu împotriva omeniei. Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd. Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă. Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează? Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura. Sinceritatea absolută poate duce la crimă. Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic. Și altele. BMM Nu știi , nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Unei luni, alt an. Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri, Cât de simplu este, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN Fericirea în exces poate ucide, Ființa mea ignoră, desfide, Râd saltimbancii pe funii și cad, Lumea respiră intens, sacadat. Caut rețetele nemuririi, Ele-s ascuns sub trandafirii Din Grădina paradisiacă, Vino, iubito, vezi, moartea pleacă. ********************************** Din aripi se fac garduri, din garduri – iară aripi, Ne sprijinim de farduri, prieteni fiind cu Harry. În baniță pui stele, din stele verzi faci versuri, Ce poți să faci cu ele? Pruncul se naște-n dresuri. Nu lopăta cu linguri, dă furculițe celor Ce mâncă oameni singuri, pirați, bătrânii sailors. Țoiul e bun la Belu, când sapă unii groapa, Cine-i Isaac sau mielul? Ne-aleargă focul, apa. Ceaunul este unul, tigaia, puia-gaia, Dă-mi luna jos cu tunul și anul cu potaia. BMM

Voiai să uiți

Voiai să uiți Voiai să uiți, să piui poate, O mierlă printre strănepoate, Să fie leac, or doar dovleac? Că morțile veni-vor, drac. O, vai, aici să nu rostești Numele dracului, tu ești? Se strânse drumul ca un ghem, Ne bem și vinul, sânge bem, Nici vârcolacii virtuali Nu sunt de mult originali. De rădăcină sunt legat, Strămoș mi-a fost un nefârtat, Am fost și candelă și stea, Acum mă-ntorc la casa mea, Adică în pământul greu și zbor să-L văd pe Dumnezeu. BMM

Nu vând metafore, nici traume,

Nu vând metafore, nici traume, Nu cânt doar psalmi, trăiesc și scriu Precum respir, oameni, game, Fete morgane în pustiu. Within my reach, o, Emily, Mă porți prin noapte, vrăji obscure, Aud prin ziduri voci, copii, Vin ielele, o să ne fure. De-am fi vulcani, ne-am pârjoli, Ghețari de-am fi, topiți de soare, Călătorim spre nu mai fi, „amorul e lucru foarte mare” și iscălește Gutza Popandau, Wow! BMM

Pilotul

Pilotul Pilotul conducea avionul deasupra unor păduri tropicale de mare frunusețe. ”Să mori aici ar fi o fericire”, își spuse și se apropie , cu avionul . de marginile copacilor, de stâncile golașe. La un moment dat se hotărî și coborî avionul sub plafonul admis. Avionul explodă cu zgomot. Rămășițele s-au risipit la zeci , sute de metri, dar printr-o minune el, pilotul rămase întreg, nevătămnat. Moartea îl ocolea. Avea să povestească ani de zile această minune și nimeni nu-l credea. Ba chiar, în scriptele aviației era considerat dispărut definitiv. Soția s-a recăsătorit, noul soț i-a adoptat pe copii, iar el, pilotul umbla prin pădurea tropicală , o pădure nesfârșită și nu putea ieși din ea. Oare aceasta este moartea? Nu găsea răspuns, auzea totul, tălpile îl dureau de atâta mers, dar trăia. Când a ieșit din pădure, totul era schimbat, în fața sa se deschidea un câmp larg, roșiatic, vehicule ciudate, galben-verzui circulau pe drumuri de culoare albastră. Auzea voci într-o limbă necunoscută. Se ascunse sub o carcasă veche de aluminiu. Lângă el se așeză o gâză obișnuită, o „văcuță a Domnului”. Ba i se așeză și pe nas. Atunci și-a dat seama că este un cadavru. Sufletul zbura în voie. Timpul avea deja alte coordonate. *********************** Emily O pasăre plutea sub nori, murise de mult, era pasărea Emily. Șarmul ei era necunoscut societății. Un clopot veni la ea s-o ceară de nevastă. Viața era un balon din vecini. Cădeau picături la concurență cu merele. Nebunia se numea Primăvară. Râul Iordan se zărea prin telescop. Emily părea că doarme. I-am sărutat buzele, a mumurat niște versuri. Copaci de chihlimbari creșteau pe marginea continentelor. Evanescență, surâse piticul din Twin Peaks. Păianjenul nopții ducea cu el o Biblie. Trenul trecu ca un fulger pe lângă un canton părăsit. Din el sări o scânteie care aprinse pădurea. A fost o mare panică, chiar și orașele din jur s-au pustiit. Emily dormea. Visa că vorbea cu Dumnezeu, îi spunea – nu mă lăsa să dispar. Dumnezeu a ascultat-o. A trăit peste două sute de ani, dormind. Ieri, azi și mâine deveniseră o zi. Moartea are și ea o funcție, se gândea Emily. Un fruct pervers o adormise, iar Prințul nu venea. BORIS MARIAN

Nu știi , nu te miri

Nu știi , nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Unei luni, alt an. Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri, Cât de simplu este, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN

Rateu Străzi pustii se împreună, Ca-ntr-un vodevil, sub lună, Ne iubim în vechiul parc, Crapă buzele și ard, Frunzele sunt suflete, Frunzele sunt scutece, Sfinți suntem fără sfințire, Ești mirare, eu sunt mire, Astragal și hyacint, Antracit preafericit, Trap mărunt, un trip secund, Zborul meu căzu-n ocean, Eu eram în Astrahan, Salt în timp , în spațiul rar, Din Chicago-n Krasnodar, Erai crimă, eu sunt Grimm, Vin la tine mai intim, Mai tomnatic, suferind, După o noapte, mă alint. Woman, recognizes voice? See my girls and see my boys. PS. Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere. Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele. Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. ... Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc. Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât. Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi. Oricine se consideră nevinovat, dar nu este. Când cauți adevărul, leagă-te la ochi. În libertate nu există autoritate. Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine. Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină? Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi. Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva. Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă. Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea. Puterea este mereu împotriva omeniei. Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd. Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă. Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează? Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura. Sinceritatea absolută poate duce la crimă. Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic. Și altele. BMM Nu știi , nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Unei luni, alt an. Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri, Cât de simplu este, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN Osmoză Polimorfe sunt versurile, ca verucile, Stânci marine de râd curcile, Brize și crize în sufletul Lizei, Dur și spongios pare acum, țipăt muzical , suflet-scrum. Limbajul, ambreiajul dictează curajul, Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta, Espace traversee en tous sens, Promite-mi buzele tale, Helene, Răul doarme sub masă, ne mușcă, Ia o sabie ori o pușcă, Trage, trage în orice direcție, Osmoza este singura lecție, Osmotic apărem, dispărem, Ochii noștri se făcură de lemn, Ard ca niște petarde, ca smoala, Întoarce , bunicule, coala, Spune nepotul de trei anișori, Bunicul adoarme definitiv și ușor. Nu știi, nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o altă lume, Plină de lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Altei luni, alt an , Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri. Cât este de simplu, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN

Tânguirea lui Orfeu

Tânguirea lui Orfeu Repet un nume, ce este un nume, Când moarte-n timpul vieții? Alte nume vin să-l plângă, Nu te-nțeleg, de ce-mi respingi Iubirea fără nume? De ce te temi? De cine și de când? Pot crede-n nemurire, poate vei răspunde, De unde ai răbdarea veșniciei? Cândva noi ne iubeam, de mult? Cândva. Nicicând. A fost un vis Precum oglinzile de apă, Căzu din cer o piatră, spartă fu oglinda, În mine sângerez, nu poți vedea, A bloodstain that speaks now, Neomenește te-am iubit, neomenește, n-am imitat pe nimeni, tu nu ai cum să știi, parc-am murit de mult și tot iubesc. BMM Suferința este o rãsplatã, cine n-are va sã dea o ratã, apoi încã una, mult mai pipãratã, pânã ce ajunge sufletul o patã. Pete de culoare, sus, pe firmament, stele și oameni, emergent Universul tinde cãtre infinit, precum totul trece în Nimic. ................................................... Sunt evenimente care ne marcheazã, spune și iubita care se rujeazã, am rãmas doar doi, eu și cititoriul, ne plimbãm agale, Belu-Crematoriu, e ceva ce-mpinge misterios-nainte, o cimiliturã, seamã de cuvinte. -================================ . Voi spune DA în ultima clipã, umil treci doar de o milã. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos, os. Printr-un culoar se strecoarã și poeții mari. Not yet, niet. Avem și cuburi blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don,

Tânguirea lui Orfeu

Tânguirea lui Orfeu Repet un nume, ce este un nume, Când moarte-n timpul vieții? Alte nume vin să-l plângă, Nu te-nțeleg, de ce-mi respingi Iubirea fără nume? De ce te temi? De cine și de când? Pot crede-n nemurire, poate vei răspunde, De unde ai răbdarea veșniciei? Cândva noi ne iubeam, de mult? Cândva. Nicicând. A fost un vis Precum oglinzile de apă, Căzu din cer o piatră, spartă fu oglinda, În mine sângerez, nu poți vedea, A bloodstain that speaks now, Neomenește te-am iubit, neomenește, n-am imitat pe nimeni, tu nu ai cum să știi, parc-am murit de mult și tot iubesc. BMM

Am simțit căldura trupului tău

Am simțit căldura trupului tău Sâmbătă o femeie își ducea câinele la doctor, Luni era ziua de naștere a câinelui, Un buldozer i-a lovit, câinele a intrat în comă,... Nu are nimic a zis doctorul, Câinele a murit după trei zile. I-au făcut un tort de pomenire. Au scris numele câinelui – AHILE. Femeia a început o afacere cu vitamine. Nu mergea. Pe femeie a părăsit-o soțul. A încercat să se sinucidă cu pastile. Nu a reușit. A devenit alcoolică. Și-a pierdut casa. Au început să-i tremure mâinile. Am întâlnit-o în parc. Nu știu ce a făcut-o Să se apropie de mine și să mă îmbrățișeze. I-am simțit căldura corpului. Grijile mele au dispărut ca păsările nopții în zori. I-am propus un voiaj în jurul lumii. Mallorca, Madeira, America, Galapagos, Philipine. Femeia a născut un copil, l-a numit Ahile. Totul a intrat în normal. Noaptea o aud cum suspină în somn. Îmi vin lacrimile, dar adorm.

BM- Cu veșnicia mă împac

BM- Cu veșnicia mă împac Cu veșnicia mă împac, că mor morminte știu de mult, cei pașnici dorm, zburdalnici morți ne vizitează-n mod ocult. Chiar sentimentele plutesc sau se prefac în mari stejari, Cresc catedralele din cărți,din zbor de pasăre hoinar, Înger să fii nu-i prea târziu, târziu e să fii solitar. Mi-e sete de prietenii, de vorbe înțelepte-n miez, Nu-mi pasă când mă duc, când pier, perpetuu sunt- un titirez. Ce-i veșnic nu e de prisos, dar nici nu pot îngenunchia, Cât scriu, mă-nchin unui cuvânt ce-mi spune - ține-o tot așa. TE NAȘTI ȘI MORI DORMIND TE NAȘTI ȘI MORI DORMIND, O SINGURĂ VIAȚĂ DE TREZIE, DE DRAGOSTE, DE SETE ȘI DE FOAME, NUMAI CUVINTELE NE POT TREZI, SUNT HRANA TREZIEI NOASTRE, CA ȘI PRIVIREA, CE MULT GRĂIEȘTE PRIVIREA, DAR NU DORMI. POT FI UN OM, UN POM SAU O PĂDURE, DE-AM FI CA NORII IUȚI LUNECĂTORI, NICI GRAIUL N-AR MAI FI POVARĂ, DAR AM PUTEA ATUNCI IUBI? ȘI PIETRE DE AM FI, LA CE FOLOS? CÂND EU SUNT VIU ȘI TU EȘTI VIE, E SEARĂ, CINEVA NE CHEAMĂ, NU VOM PLECA, MAI SUNT FLORI DE CULES, TU, SINGURĂ N-AI SĂ ALERGI ÎN NOAPTE, ȘTIM DRUMUL, NOI NE SĂRUTĂM ȘI IAR NE SĂRUTĂM O VEȘNICIE. BORI S MARIAN

Salutam

Salutam Salutam din bloc Ca un buldog, salutam, Pălăria scoteam, capul cădea, Cravata scoteam, gâtul rupeam, Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam, Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei, Pantalonii mei, panta rei, Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream, Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei Mă citesc plângând, pe rând. Prea multe taine lăsam, spoream misterul Dâmbovițean, morminte pupam, La lumiere que je sens, insondabil păream. Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre, Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os, Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț, Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah, Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte, Nu-i păcat, Ullikumi este un dar, Un Pokemon fără radar. BMM Arhitecţi, constructori şi ctitori

Aici este un mic cosmos,

Aici este un mic cosmos, fiecare este o stea, mai mare, mai mică, mai strălucitoare, mai întunecată, se aud și tunete bruiate de blândețea îngerilor, murmurul apelor, ritmurile sapelor, roșeața amurgului, ihohoul murgului, unii de departe, alții de sub carte, capete-nflorite, păsări trilurite, zidurile, vidurile stau jur împrejur, umbre pline de mâhnire, cristale în risipire, cine dar le va culege, nu e timp, nu este lege, fratele străinului, amețeala vinului, norii parcă-s trandafiri, duhuri, păsări în efir, sus pe deal un leopard, versuri trec, făclii cum ard. Un talaz de cântece, nenăscuții, scâncete. BMM

Câinele este prietenul omului, pisica nu. La fel și femeia.

Câinele este prietenul omului, pisica nu. La fel și femeia. O dovadă că Darwin avea dreptate este că fiecare om are un corespondent în fauna animală. Cine nu scrie o poezie sau nu compune, pictează ceva zilnic nu este artist.Dar poarte că este mai fericit. Eu nu scriu din inspirație, ci din transpirație plus un titirez care se rotește singur. Nu cred în prietenie pură, dar ura poate fi pură ca metalul topit. Confuziile ne exprimă mai bine decât orice altă afirmație. ȘAMD.

Murmură apele

Murmură apele Murmură apele, ritmează sapele, Îngerii-ngheață în ger și ceață, Suntem cristale în lutul moale, Părul ei blond, ultimul rond, Amurgul roșu, murgul, cocoșul, Câmp nepăzit, strâmb s-au urzit Alte destine, albe suspine, Urmează vântul, umblă cuvântul, Inima bate și se împarte, Verde e creierul, cântă-ne greierul, Ziduri puternice, pietre cucernice Peste morminte, mormăi cuvinte Fără de miez, cu do diez, Fără durere nu este plăcere. Murmură apele, șuieră șarpele. BMM În fiecare ochi În fiecare ochi moare ceva, Un tigru, un înger, o frunză, Se închid porțile subțiri, trandafirii,... Ironia a fost izgonită, Se spune că sufletele se adună În Atlantida, dar ce faci dacă ea nu există? Dumnezeu mai stă pe mal și așteaptă. Uneori merg cu El la cimitir să-mi vizitez Morții dragi, aud numai șoapta copacilor. O umbră palidă se apleacă deasupra, Peste cinci minute va trece un automobil, De ce urcă scările blocului? Într-o zi nu vor mai fi aceste scări. Pe malul mării un aparat de filmat Își înfășoară banda sensibilă, Ce să mai faci cu ochii? Scoate-i ca Oedip.

Do you like it?

Do you like it? Duios mă adresam mulțimii De brotăcei în Cișmigiu, Ei mulțumeau c-un mac, arinii Se scuturau cărămiziu. Voi nu veți ști ce boli ne plimbă De la un țărm spre celălalt, Dar lumea râde, nu se schimbă Simțirea stâncii de bazalt. Se tânguie o mierlâ-n ceruri, Pe sub pământ diavolii plâng, Noi ne jucăm cu adevăruri, În necredință mai adânc. Pe umilințe plătim taxe, Pentru iubire n-avem timp, Principiile sunt tot mai laxe, Tu nu te schimbi, eu nu mă schimb. Iar soarele devine rece, Ne vom trezi în miezu-i alb, schimb inima pe-un as și-un zece, un cec semnat de mine-i calp. *********************************** Ți-am scris de două ori, O dată din abis, O dată din Paris, Inteligent, ca-n Parlament, Risipită, inima-n ispită, Serile brune, nopți arămii, Flautul – brută, mereu. Mereu, aceeași nepăsare. Năpastă fără pași de dans, Blândețea sufletului singuratic Se face gondolă, balans. Bal la Palatul Farnese, Muribunzii fac grevă-n spital. Mulți jelesc morții din Samotrace. Stele tomnatice cad, Baaden-Baaden, au! Mai adânc capul meu se înclină, Revii frumoasă cu buze pline, Piept ravisant. *************** Pe noi ne vom distruge iară, Deschide Domnul ochii săi, Irișii noștri se pătară, Ce aur curge sus, în văi. A stins lumina vântul aspru, Fugiră nimfele-n păduri, Zadarnic vă închideți castrul, Mai sunt flămânde-atâtea guri. Și într-o seară ne vin moșii, Ne ceartă cu străvechi porunci, Neghiobii nu-nțeleg, curioșii Râd fără noimă-n lunci, spelunci. BMM

Scrisoare

Scrisoare Ți-am scris de două ori, O dată din abis, O dată din Paris, Inteligent, ca-n Parlament, Risipită, inima-n ispită, Serile brune, nopți arămii, Flautul – brută, mereu. Mereu, aceeași nepăsare. Năpastă fără pași de dans, Blândețea sufletului singuratic Se face gondolă, balans. Bal la Palatul Farnese, Muribunzii fac grevă-n spital. Mulți jelesc morții din Samotrace. Stele tomnatice cad, Baaden-Baaden, au! Mai adânc capul meu se înclină, Revii frumoasă cu buze pline, Piept ravisant. BMM

Să simți tăcerea toamnei,

Să simți tăcerea toamnei, să simți tăcerea-n oameni, cine nu moare doarme, unde ne chemi tu, Doamne? Surâs al bolii toamne, sărut uitat, codanei, ea era de la Lazăr, noi de la Sf.Sava, ah, golanii. Cine vâslește-n noapte? Ape șoptesc litanii, vin de la-nmormântare, m-au dus departe anii.