BM- Cu veșnicia mă împac

BM- Cu veșnicia mă împac Cu veșnicia mă împac, că mor morminte știu de mult, cei pașnici dorm, zburdalnici morți ne vizitează-n mod ocult. Chiar sentimentele plutesc sau se prefac în mari stejari, Cresc catedralele din cărți,din zbor de pasăre hoinar, Înger să fii nu-i prea târziu, târziu e să fii solitar. Mi-e sete de prietenii, de vorbe înțelepte-n miez, Nu-mi pasă când mă duc, când pier, perpetuu sunt- un titirez. Ce-i veșnic nu e de prisos, dar nici nu pot îngenunchia, Cât scriu, mă-nchin unui cuvânt ce-mi spune - ține-o tot așa. TE NAȘTI ȘI MORI DORMIND TE NAȘTI ȘI MORI DORMIND, O SINGURĂ VIAȚĂ DE TREZIE, DE DRAGOSTE, DE SETE ȘI DE FOAME, NUMAI CUVINTELE NE POT TREZI, SUNT HRANA TREZIEI NOASTRE, CA ȘI PRIVIREA, CE MULT GRĂIEȘTE PRIVIREA, DAR NU DORMI. POT FI UN OM, UN POM SAU O PĂDURE, DE-AM FI CA NORII IUȚI LUNECĂTORI, NICI GRAIUL N-AR MAI FI POVARĂ, DAR AM PUTEA ATUNCI IUBI? ȘI PIETRE DE AM FI, LA CE FOLOS? CÂND EU SUNT VIU ȘI TU EȘTI VIE, E SEARĂ, CINEVA NE CHEAMĂ, NU VOM PLECA, MAI SUNT FLORI DE CULES, TU, SINGURĂ N-AI SĂ ALERGI ÎN NOAPTE, ȘTIM DRUMUL, NOI NE SĂRUTĂM ȘI IAR NE SĂRUTĂM O VEȘNICIE. BORI S MARIAN