marți, 4 octombrie 2016
Murmură apele
Murmură apele
Murmură apele, ritmează sapele,
Îngerii-ngheață în ger și ceață,
Suntem cristale în lutul moale,
Părul ei blond, ultimul rond,
Amurgul roșu, murgul, cocoșul,
Câmp nepăzit, strâmb s-au urzit
Alte destine, albe suspine,
Urmează vântul, umblă cuvântul,
Inima bate și se împarte,
Verde e creierul, cântă-ne greierul,
Ziduri puternice, pietre cucernice
Peste morminte, mormăi cuvinte
Fără de miez, cu do diez,
Fără durere nu este plăcere.
Murmură apele, șuieră șarpele.
BMM
În fiecare ochi
În fiecare ochi moare ceva,
Un tigru, un înger, o frunză,
Se închid porțile subțiri, trandafirii,...
Ironia a fost izgonită,
Se spune că sufletele se adună
În Atlantida, dar ce faci dacă ea nu există?
Dumnezeu mai stă pe mal și așteaptă.
Uneori merg cu El la cimitir să-mi vizitez
Morții dragi, aud numai șoapta copacilor.
O umbră palidă se apleacă deasupra,
Peste cinci minute va trece un automobil,
De ce urcă scările blocului?
Într-o zi nu vor mai fi aceste scări.
Pe malul mării un aparat de filmat
Își înfășoară banda sensibilă,
Ce să mai faci cu ochii?
Scoate-i ca Oedip.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu