Sub scoarța pământului

Sub scoarța pământului Sub scoarța pământului, sub aripa vântului Bate o inimă mare, poate fi inima ta, a mea, Fiecare poate să aibă o inimă supradimensionată În închipuire, cum alții avea cai cândva, Nu cred în cei ce vor să uite, furați de orga de lumini, Cândva am văzut un monstru, în vis, avea o limbă ca o cazma , Voia să lovească, să mă îngroape, am strigat, a venit lume, m-am liniștit. Dar se întâmplă des asemenea chestii. Pereții încă mai tremurau. Câinele se ascunsese sub pat. M-au apărat zeițele cu sâni și fese frumoase. Am renăscut. Nu eram o jertfă, nu voiam să fiu. Câte hecatombe sunt necesare pentru eliberarea de vis? Mă aflu pe o stâncă, în mijlocul mării, sar, înot încotro? Tinerii mei nu vor mai muri niciodată. BMM [.