Romanț- baladă

Romanț- baladă Psihu-hu, vecinul Brie aruncă o farfurie, Cai, berbeci, cămile nalte și plăcinte grase, calde. Sta lungit lângă șosea, scoase Brie o narghilea, Funde mari de fum pe nas, ”nainte de parastas, Iar nepotul Brieșor tot ascute un mosor, Făceau găuri pretenarii pe motive foarte varii. Cândva în copilărie avusese o scrântire, Că fugea el nu de pace, de cătușe și capace, Pretenarul Girodoux nu sunt eu și nu ești tu, Nici aproape, nici departe, că iubim fetele foarte, Multe case, multe străzi pline de birganzi, brigăzi, Numai veșnicul nea Brie scrie fratelui Ilie, Mare-n spate, mic la față, gândul morții îl înhață, Pilangiu nevoie mare pe uscat și-ntre fecioare, Inimă din piatră gri, te omoară, nici nu știi, Taie tot ce-ai scris, nepoate, nu fi neam cu Nefârtate, Că și vita nostra e ploi de aur,Danae. BMM