poem plus proza

Cognosce Domnește și nu există, în noi există, Persită, noi suntem unu, doi, trei, punct. Holistica nu-i tristă, dar nici nu este o pistă, Eu cred ce spune-un prunc. Operat pe cord deschis de tine, iubită Grite, Îl chem pe Swedenborg să-mi facă un by-pass, Cer tragic, cere, zice cu voce de artistă Extravertitul munte Barabas. Prieteni dragi, mănuși cu lac, vă chem la un duel, Eu trag de timp, el dă cu poc, viața – simplu joc. Cruel, cruel, plânge un cățel, fă loc, Mefistofel. Toedium vitae, ce naiba-i aia? Un psi cum zice gaia. Mais ou sont le neiges, mais ou ? La tine-n curte, Kakadou. Egalitatea nedreptăților este un cașcaval perforat. Ce spune domn Marat? BMM Jacob Adler - o istorie ciudată Jacob Adler este un personaj real. Se regăsește în unele enciclopedii. Pe scurt , a trăit între anii 1855-1926, la Odessa, era actor mediocru, a intrat în afaceri. Fără a avea educație școlară, deprindea și reținea orice i se părea interesant, memoria lui fiind fabuloasă. Iubește teatrul, se întâlnește cu părintele teatrului idiș, Avram Goldfaden, își face propriul teatru, este izgonit din ordinul țarului, pleacă la Londra, apoi în America. La Londra devenise deja vestit pentru chefurile cu diverși prieteni, scandal, striga pe străzi la trecători în limbile rusă și idiș. Primește bani din New York pentru a veni să joace la un teatru evreiesc, dar cheltuiește toți banii pe chefuri. Umbla prin Londra ,într-o pelerină neagră, dându-se drept prinț oriental, a avut numeroase aventuri amoroase, s-a căsătorit de câteva ori, a ales-o în final pe Sara Heine - Hamovitz( nu se știe dacă era rudă cu poetul H. Heine), din numeroșii săi copii, cinci au devenit actori și au întemeiat familii de actori - Celia, Stella, Jack, Luther, Frances. A mai avut copii din flori. Ajunge la New York , după aventurile din Londra. refuză roluri serioase, precum Uriel da Costa, preferând comediile. A fost huiduit de public, care aștepta de la el riluri de compoziție, este dat afară din două teatre, dar , atunci când a devenit bogat, s-a răzbunat desființând aceste teatru. Deși nu avea nici voce, nici talent de dansator, se face cunoscut în melodrame, chiar opere, alături de actori mai dotați - Boris Thomashevski, David Kessler. Cel care i-a dat „aripi” a fost Jacob Gordin, autor de prestigiu, cu o tematică bazată pe realitățile evreiești, probleme de familie, sociale, psihologice. A jucat în piesa „ Un rege Lear evreu” , alte piexse, apoi a tradus din Shakespeare, în idiș, pentru scenele teatrelor evreiești, a jucat rolul lui Shylock, etc. Pe scenele de pe Broadway, el juca în idiș, cu actori ce vorbeau engleza. Pentru statura sa înaltă era poreclit „marele vultur”( după numele tradus din germană). Shalom Ash spunea că pare un lord, iar Isadora Duncan îl considera „o reîncarnare a frumuseții antice grecești”. În 1902 cade la pat, își anunță moartea și se laudă că teatrele s-au golit pentru el. A mai trăit 24 de ani, iar la înmormântarea care a fost un prilej de mare emoție pentru mii de admiratori sd-a spus - „A murit regele”. O biografie stranie, ce amintește cumva și de Don Quijote. BMM