Țeste moi

Țeste moi Țestele noastre devin tot mai rare, La fel conștiințele, tarde, tardare, Unde-s grădinile lui lui Jean Policarp ? Caii-s albaștri, câinii prea slabi. Trebuie, trebuie să explicăm, Astăzi mai știm, mâine uităm, Protocubismul pătrunde-n odăi, Lae cu Nae-s oamenii tăi. Braque are-un crac scurt și sucit, Insă mai are succes neștirbit, Plânge cu lacrimi violent- viorii, Cântă mânia aprinsă în fii. Cârtița, Ciulnița de catifea, Veselă-i moartea ? Noi vom afla. BMM Aseaza-te pe burta, intinde mainile pe langa corp si sprijina fruntea de saltea. Ridica usor picioare, capul, pieptul si abdomenul, in timp ce mainile sunt paralele cu solul. Inhaleaza si stai in aceasta pozitie un minut. Exercitiul se repeta de 10 ori. Salutam Salutam din bloc Ca un buldog, salutam, Pălăria scoteam, capul cădea, Cravata scoteam, gâtul rupeam, Zât, nu te zgâi, cămașa scoteam, Cadânele mă sechestrau, ehau, ehei, Pantalonii mei, panta rei, Iubeam, mulți copii făceam, apoi eu muream, Totul vă lăsam, ehau, ehei, cititorii mei Mă citesc plângând, pe rând. Prea multe taine lăsam, spoream misterul Dâmbovițean, morminte pupam, La lumiere que je sens, insondabil păream. Je veux danser pe versul vrai, de ce râzi , bre, Poate ești câine, fii serios, îl am pe Nostradam în os, Pe Gaia o avurăm toți, că Zeul Ea n-are soț, Te du, te du, moș Enkidu, că vin Enoh și Noah, Bloh, Humbaba, David, Goliat, unde nu-i minte, Nu-i păcat, Ullikumi este un dar, Un Pokemon fără radar. BMM Arhitecţi, constructori şi ctitori din Bucureştiul de altădată Bucureştiul, “Micul Paris”, cum i se spunea, în interbelic, capitalei României, păstrează, încă, o mulţime de clădiri remarcabile, opere ale unor arhitecţi de marcă, printre care şi arhitecţi evrei celebri, precum Harry Stern, Leon Strulovici, Jean Monda, Gustav Gusti, Leon Garcia, Horia Maicu, Solon Grunberg, Marcel Iancu. În cea de a doua jumătate a secolului al XlX-lea, comunitatea evreiască din România, formată după imigrația masivă din Imperiul țarist și a ajuns la un grad de prosperitate apreciabil şi, unele familii, dintre cele mai înstărite, şi-au putut permite să le plătească copiilor lor studii în strîinătate, pe diverse domenii, printre care și arhitectură. Şi, cum evreul era firesc au început să se ridice sinagogi şi temple, aşa cum au făcut în toate locurile unde au poposit de-a lungul istoriei. Dintre cele peste 68 de locuri de închinare evreieşti care au existat, la un moment dat în Bucureşti, astăzi, mai supravieţuiesc doar cinci. Cea mai cunoscută este Sinagoga Mare, denumită şi Sinagoga Adamache. Construită între anii 1845-1846, în condiţiile în care comunitatea evreiască devenise stabilă, Sinagoga Adamache, ridicată de evreii aşkenazi, caracterizată de o bogată ornamentaţie rococo, este de tip neolog, la slujbe participând, pe lângă cor şi orgă şi instrumente de coarde, astfel încât, muzica capătă amploarea unui concert, consonant cu rugăciunea şi credinţa. Remarcabilă, din punct de vedere arhitectonic, aceasta sinagogă a fost restaurată de arhitecţi importanţi, precum românul Petre Antonescu, la începutul secolului XX şi, după 1915, de evreul Jean Locar, cu prilejul introducerii apei curente şi a curentului electric. Pictura rococo aparţine unui pictor evreu, celebru în epocă, Gershwin Horovitz.Altă bijuterie arhitectonică de cult mozaic din Bucureşti, în stil maur, este Templul Coral. Aceast edificiu unicat, ridicat între 1864-1866, este comparabil cu marile sinagogi din Viena, Dresda sau Paris, fiind construit după planurile arhitectului austriac Ludwig Forster, ca replică a capodoperei sale vieneze, celebra Sinagogă Tempelgasse din Viena. Cel care a avut iniţiativa construirii Templului Coral a fost un evreu polonez din Bucureşti, Issac Leib Weinberg, unul dintre liderii organizaţiei “Comunitatea Cultului Israel Modern” din Bucureşti. Lucrările de extindere din 1932 le-au fost încredinţate arhitecţilor Iuliu Leoveanu şi Grigore Hirs, alături de care au lucrat inginerii C.I.Flachs şi Maximilian Marcus, toţi profesionişti evrei de elită.O altă sinagogă din Bucureşti, remarcabilă, prin frumuseţea şi bogăţia ornamentaţiei sale interioare, este cea cunoscută ca Sinagoga Credinţa. Spre deosebire de alte sinagogi, construite de comunităti evreieşti, aceasta a fost construită în anul 1933 de o societate privată, intitulată Societatea Credinţa, alcătuită din 10 familii din caritierul Dudeşti, printre care şi familia arhitectului Mihai Moliner care o va ridica în stilul art deco al anilor ‘20-‘23 din secolul trecut. Scopul pentru care a fost ridicată Sinagoga Credinţa a fost acela de a ajuta familiile sărace din zonă să-şi îmbunătăţească nivelul cultural şi de ajutorare a persoanelor nevoiaşe şi a elevilor săraci, pe lângă sinagogă funcţionând un azil şi o cantină. Interiorul acestei sinagogi, care nu mai funcţionează din lipsă de enoriaşi, din 2007, are o pictură interioară încântătoare care atrage vizitatorii, de Ziua Porţilor Deschise.Multe lucrări remarcabile, de care se leagă numele oraşului Bucureşti, li se datorează unor personaliţăti evreieşti, uneori, chiar, unor familii întregi. Un exemplu de notorietate este, printre altele, Centrul Vechi al Capitalei, un punct « hot » pe harta turistică de astăzi, a Bucureştiului. De la începutul secolului XX şi până la cel de al doilea război mondial, binecunoscuta stradă Lipscani abunda de magazine ale elitei negustorilor evrei, şi nu doar Lipscanii. Dintre magazinele renumite, din epocă, aparţinând unor negustori evrei, amintim : « La bunul gust », de pe Lipscani 18, unde proprietarul era dl. Asher ; prăvălia lui Ignat Haberfer din Mahalaua Sf. Nicolae nr. 16 ; Magazinul de postavuri al lui Breier etc. O familie de mare renume era cea a lui Sigmund Prager, unul dintre cei mai mari negustori din Bucureşti, care, la 1887, avea în zonă, un mare magazin de blănuri de lux. În anul 1907, Sigmund Prager, împreună cu Gheorghe Asan, mare industriaş în domeniul morăritului, şi el, cândva negustor de articole de bacănie, de lux, de pe Lipscani, a făcut parte din comisia municipală care a ales proiectul după care s-a construit Palatul Bursei şi al Camerei de Comerţ şi Industrie, clădire monumentală, care, în timpul comuniştilor, a găzduit sediul Bibliotecii Naţionale de Stat. Fiul lui Sigmund Prager, Emil Prager, a fost unul dintre cei mai mari constructori şi arhitecţi din România, ale cărui construcţii au reputaţia că sunt garantate chiar şi la mari cutremure. Printre edificiile de marcă de care se leagă, din punct de vedere constructiv, numele inginerului Emil Prager, se află Palatul Regal, Muzeul Naţional de Artă, Ateneul Român, căruia i-a refăcut cupola, Hotel Union, Muzeul Ţăranului Român, Spitalul Elias etc.Alt edificiu emblematic bucureştean, cum este Hotelul Bulevard, de la intersecţia Căii Victoria cu Bd-ul Elisabeta, este tot o realizare evreiască. Construit între anii 1865-1871 de renumita familie evreiască Herdan, cunoscută în domeniul morăritului, Hotel Bulevard a fost prima clădire din Bucureşti în care s-a amenajat o instalaţie de apă curentă. Librăria Alcalay, de la parterul hotelului, care a funcţionat între anii 1897-1937, aparţinea tot unui evreu, editorul şi librarul Leon Alcalay. Acesta a inaugurat în anul 1899 celebra Colecţie Biblioteca Pentru Toti (BPT), prima carte fiind volumul « Poveşti alese », de scriitorul danez Hans Christian Andersen. Chiar şi iluminatul Capitalei, capitol la care Bucureştiul ocupă locul l în Europa, s-a datorat tot unei familii de evrei, Heler, negustori de obiecte de iluminat. Doi bancheri evrei asociaţi, Iakob Marmorosch şi Mauriciu Blank au finanţat Guvernul României pentru a susţine Războiul de Independenţă, au contribuit, printre altele, la construcţia unor căi ferate din ţară, la canalizarea Bucureştiului şi la modernizarea portului Constanţa, iar în 1920, banca acestora cea mai importantă din România. Clădirea de pe strada Doamnei, unde a funcţionat, este un veritabil palat, construit de celebrul Angel Saligny. Cât priveşte gestul bancherului Jack Elias, (fiul bancherului Menahem Elias, care a înfiinţat Banca Generală a României), de a dona Academiei Române, pentru scopuri caritabile şi pentru încurajarea ştiinţei, un legat considerabil, constând în sume de bani, clădiri şi terenuri, este de notorietate. Boris Marian Poezieromaneasca's Blog • About • Top Posts o Într-o joi cu dragoste de Nichita Stănescu o Actorul şi marea linişte de Ion Popescu Bradoschi o Grup de Discuţii o Prietenii mei o Alexandru Jula - Soția prietenului meu • Recent Posts o Totul e să mergi până la capăt – de Ottilia Ardeleanu o panou luminos la starea de lehamite o Mărțișor cu :) o oraşul meu aproape furnal o Mărturisire de plăcere • Recent Comments deja- Vu on Totul e să mergi până la capăt… poetatapreferata on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on Mărțișor cu :) poetatapreferata on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on panou luminos la starea de… poezieromaneasca on Mărțișor cu :) Gina Rizea on panou luminos la starea de… Gina Rizea on Mărțișor cu :) poezieromaneasca on Mărturisire de plăcere poezieromaneasca on oraşul meu aproape furnal poetatapreferata on Mărturisire de plăcere poetatapreferata on oraşul meu aproape furnal poezieromaneasca on oraşul meu aproape furnal wtfactor on oraşul meu aproape furnal poezieromaneasca on nu e o haină de ocazie • Blog Stats o 58,933 hits • Top Rated Posts | Pages | Comments All | Today | This Week | This Month o Concurs de poezie noiembrie 2010: POEZIE ŞI SUFLET 5/5 (10 votes) o Uşierul de Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (8 votes) o Femeia care nu s-a mai întors de Maria Postu 5/5 (3 votes) o Muse de Narcisse par Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (3 votes) o Câştigătorii concursului de Poezie şi Proză – preluat din revista Noi, NU! 5/5 (3 votes) o fericirea / Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o Pentru cine a postat în altă parte decât la ETAPA I 5/5 (2 votes) o Avem un sponsor! Maria Postu, redactor al revistei “Faleze de piatră”. 5/5 (2 votes) o în eter de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o astăzi… de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o lucrurile iau o întorsătură de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o la mort comme une amante par Liviu-Ioan Mureşan 5/5 (2 votes) o vreme ca şi când ai nimeri într-o rază de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o Amintiri… din copilărie… de Ottilia Ardeleanu 5/5 (2 votes) o cu zâmbetul spre apus 5/5 (2 votes) • Top Clicks o gravatar.com/poezieromane… Totul e să mergi până la capăt – de Ottilia Ardeleanu May 7, 2016 — poezieromaneasca Am plăcerea să vă invit la lansarea cărții mele, Totul e să mergi până la capăt (Colecția qPOEM), pe data de 5 iunie 2016, ora 14.00, la Bookfest, București, Romexpo, Pavilion C2 (la standul editurii PARALELA 45) Invitaţi: Felix Nicolau, Ioan Es. Pop, Călin Vlasie Mulțumesc pe această cale domnilor Călin Vlasie, Felix Nicolau, Ioan Es. Pop pentru că-mi sunt alături! Mi-ar face mare plăcere să veniți. Puteți confirma aici. Vă mulțumesc! Iată întregul program al lansării: https://www.facebook.com/groups/1546923565598799/permalink/1606064346351387/ Posted in Uncategorized. 1 Comment » panou luminos la starea de lehamite March 21, 2016 — poezieromaneasca luați-vă dracu de mână voi ăștia care vă credeți buricu pământului și faceți un cordon de apărare mă tem că n-o să mai aibă loc meridianele și paralelele pământului de voi așa sunteți de mulți măcar dacă ați putea să împiedicați căderile de teren și nervoase măcar dacă tot vă puneți contra curentului să nu se mai înece nimeni în viiturile politice și dezastrele declanșate de vorbele oamenilor dar nu faceți decât să amețiți planetele ca la 6 din 49 și nici măcar poeții nu mai știu dacă sunt cu capul într-o gaură neagră ori au nimerit în vreo groapă de gunoi de la marginea lumii versurile arată ca niște cârpe agățate pe dârele avioanelor cu reacție prin care soarele încearcă să ponteze obrajii fini și dacă nu-i reușește se ia de mână cu ăștia de cred că sunt un fel de răsărit Posted in Ottilia Ardeleanu, poeme, Poezie, Uncategorized. 2 Comments » Mărțișor cu :) March 21, 2016 — poezieromaneasca Devenim mentolați pe zi ce trece. Care mai de care freacă menta! – Ottilia Ardeleanu Posted in Maxime, Uncategorized. 5 Comments » oraşul meu aproape furnal March 17, 2016 — poezieromaneasca supapele s-au deschis din arderi lumea trăieşte cenuşiu străpuns cerul acneiform încearcă să-şi adune măruntaiele dintre blocuri nocturne explozii de cuvinte în cădere se sting maşini îngrijorate cu un fel de cruci colindă Posted in Uncategorized. 4 Comments » Mărturisire de plăcere March 17, 2016 — poezieromaneasca Îmi place să dau întâietate celor foarte tineri pentru că atunci mă simt și mai tânără! – Ottilia Ardeleanu Posted in Maxime, Ottilia Ardeleanu, Uncategorized. 2 Comments » Violonistul diavolului March 13, 2016 — poezieromaneasca http://literaturitate.ro/violonistul-diavolului/ Posted in Uncategorized. 2 Comments » wind of change… February 23, 2016 — poezieromaneasca Posted in Uncategorized. Leave a Comment » « Older posts mici clopote cireşe de iunie October 9, 2015 — poezieromaneasca moarte şterge-te la gură când mănânci la masa asta lungă unde doar lingurile se supun farfuriilor care le hrănesc din trupul Domnului se aud clopote ca şi când fiecare celulă fiecare bloc de aer te-ar vesti în dreapta şi în stânga stai în capul mesei lângă acela care pomeneşte amintirile noastre sunt de mult oale şi ulcele tăcerea ne ţine o predică abstractă mă-nstrăinez de tine moarte plec în partea aia a sufletului unde e încă primăvară şi toţi copiii din mine ies chiar şi aceia pe care îi ţii de mână plâng vor să se joace dar nu le mai dai drumul şi cum stai aşa ca o văduvă de noroc şi cum priveşti chipurile absente de parcă ai căuta un urmaş se adună norii sparg toate fericirile de porţelan din inima mea moarte du-te odată unde-oi vedea cu ochii Posted in moarte, Ottilia Ardeleanu, poeme, Poezie. 2 Comments » îmbibate cu tăcere September 13, 2015 — poezieromaneasca luminile oraşului ne prind în plase de fluturi ne zbatem în ele şi nu putem ieşi avem viaţă scurtă un fel de carpe diem străzile merg din una în alta ca un zid care se vede de pe lună suntem infraroşii ne iubim pe o anume frecvenţă de mână clădirile se fac mici în umbrele noastre sunt lucruri nespuse muzica se lasă în flaute de nori strânşi în palme întocmai unui nod în care păstrăm iubirea o mică rezervă pentru zile aprige alergăm prin hexagoane viaţa curge miere şi lapte se lasă dimineaţa în ochii lumii care încă mai crede în filozofi noi avem nălucile noastre ne ţin de urât aceleaşi gânduri fac zmeie cuvintele să nu se prăbuşească Ottilia Ardeleanu (14 august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: îmbibate, cuvinte, flaute, hexagoane, miere, nori, năluci, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, tăcere, viaţa, zmeie. 2 Comments » când ziua nu poate ieşi din noapte September 13, 2015 — poezieromaneasca ca nişte păsări venite să-mi facă rău gânduri negre se năpustesc din toate părţile înfometate şi aşa de multe ciocuri deschise aripi sufocă singurătatea mea devorată de la piele începând îmi simt măruntaiele plutind ca nişte fumuri lumea dispare după acest nor de forma trupului fără formă ciugulit cu iubire cu tot sunt purtată ca pe un roi deasupra florilor de muselină miroase a miere vântul de tei taie în două neliniştea mea fraternă se avântă cu anvergura dorului mă abandonează celui pregătit să ţină piept gândurilor astea dese forfotitoare cu gheare să lase urme în sufletul tău nu se poate lipsi de mine Ottilia Ardeleanu (august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: forfotitoare, gânduri, gheare, iubire, lume, me, muselină, Ottilia Ardeleanu, poezii, păsări, singurătate. Leave a Comment » „melancolia este fericirea de a fi trist” September 13, 2015 — poezieromaneasca nu mai este nimic de făcut nimic de aşezat la locul lui orice mă atinge mă doare clipa în care mi-ai mărturisit că totul în artă este autoportret şi că arta este drumul cel mai scurt între doi oameni ca noi pedepsindu-se asemenea lui midas cu dragostea pentru a transforma totul în poezie am respectat regulile priorităţii am stat în spatele tău ca un personaj secundar cum nici pictorul nu se zăreşte dintre protagoniştii pânzelor fresce ale sinelui pus pe seama altor chipuri dacă am depăşi reprezentarea noastră şi am pune totul pe seama inspiraţiei pure îngerii din noi ar fi ca iernile lui bruegel dar mi se pare că nu datorăm nimic nimănui şi că singurul lucru de care depindem este iubirea Ottilia Ardeleanu (5 august 2015) Posted in Uncategorized. Tags: îngeri, bruegel, fresce, inspiraţie, melancolie, midas, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, sine. Leave a Comment » stele numai cerul are August 2, 2015 — poezieromaneasca m-am pornit cu steaua am luat-o din timp sunt mulţi care aşteaptă o urare mi-am zis şi făcut primul mi-a răspuns de sus din balcon ce vrei mă e iulie adevărat dar eu nu vreau să întârzii că nu ştiu câte zile de apoi Dumnezeu se naşte în fiecare zi pentru mine mai departe nu mă aştepta nimeni dar eu am bătut am bătut până când toate clopotele din oraş s-au pornit ca şi când cineva a plecat în steaua lui am văzut că şi alţii după mine cu steaua treceau pe la aceleaşi porţi închise ca intrarea în rai una câte una stelele au dispărut doamne ce mă fac eu cu atâta întuneric Ottilia Ardeleanu (14 iulie 2015) Posted in Uncategorized. Tags: întuneric, clopote, Doamne, Ottilia Ardeleanu, poeme, poezii, stele. Leave a Comment » fata asta August 2, 2015 — poezieromaneasca (Corei) de la suflet bun a trecut la suflet voievodal cred că totul ţine de chimie elementele ei naturale au dezvoltat o reacţie de optimizare să nu mai spună cineva că omul nu e schimbător de valoare Ottilia Ardeleanu (20 iulie 2015) Posted in Uncategorized. Tags: bun, chimie, me, Ottilia Ardeleanu, poezii, valoare, voievodal. Leave a Comment » efect August 2, 2015 — poezieromaneasca mi-ar fi plăcut să mă iubeşti într-atât să nu-mi fie teamă că altcineva ar putea să mă iubească mai mult ai lăsat îmbrăţişarea în vânt ca pe o barcă luată de curent până dispare într-o gură mare de apă soarelui aprins la faţă singurătatea mea nu-şi găseşte locul cum niciun sfânt în piele de păcătos zilele sunt ploi de vară prea repezi nu curăţă şi nu răcoresc atât mi-ar fi plăcut încălzirea ta globală pe trupul moale să simt degetele lăsând gropi fericirea din tine Ottilia Ardeleanu (29 iulie 2015) Note rămase-n partitură Alâcâsişhi tini calea… ama apa tutu aclo agiundzi ( poem regăsit ) În palmă păstrez nufărul – efigie cândva dăruită – ce-şi deschide, rând pe rând, petalele – lumina iubirii, flacăra şi taina ei! Să te gândeşti la mine, de nu voi veni vei primi un mesaj din alt univers! Sunt în inima ta! Mărgăritare, boabe de rouă îmi picură verde-şuvoi. Flori albastre vor creşte din lacrimile tale, Pe-o rază-n zori tristeţea ţi-o agaţă! Ai schimbat tu cursul… dar apa tot acolo ajunge. Amândoi, deodată, înlăturăm barajele, M-am cam îndrăgostit de tine – iată secunda de sinceritate! Cred c-am atins locul acela ce lipseşte din cercul tău. M-ai răsfirat printre petale, uşor mi-ai suflat adieri de gânduri, dulci emoţii. Fugi, aici nu-i vremea destulă, Este târziu, foarte târziu! Târziu peste tot! Prin culoarul visului, viaţa trece prin moarte, lumina prin durere, speranţa prin pustiu, ca raza de soare ce sparge întunericul, iar inimile noastre îşi vor trece una prin alta bătăile şi-al lor destin. Să revii să-ţi atingi steaua, să-mi dai un semn, orice semn! Da, în câmpul petalelor! Mă voi uita într-un punct, vreau să găsesc întoarcerea, felia ta lipsă! “Întoarce-te!”- te va chema ea, Să nu rătăceşti pe acolo, nu e încă timpul, Nu uita iubirea, e tot ce contează în balada noastră! Ce simţi, acum, tu? Că îmi lipseşti mereu! Suntem vii, suntem noi, tu şi eu, aceeaşi vibraţie, ţi-am auzit chemarea – “vino” – lotusul ni s-a activat deschizându-se! Ne continuăm drumul… miroase-a muguri şi-a primăvară. IRINA Lucia Mihalca s-a născut la 5 mai 1967 la Piatra Neamț. A absolvit Facultatea de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Iaşi. A publicat poezii și povestiri în diverse publicații și pe site-uri culturale. A obținut diverse premii la concursuri de gen, între care amintim Marele premiu - secţiunea poezie - The International Contest `Art&Life” Japan (2014) și Premiul I la Concursul naţional literar, poezie, proză şi scenarii „Incubatorul de condeie” (2010). Creații ale sale sunt prezente în antologia de poezie `Arta sfâşiată”; antologia de versuri „Lanţul prieteniei”; antologia de literatură pentru copii „Covorul zburător”- colecţia online Cititor de proză; antologia de poezii `Însemne”; antologia tipărită de poezie a câştigătorilor concursului naţional literar „Incubatorul de condeie” IDC2010. CÂNTUL VIORII Prin cântul viorii se aude lacrima viselor. Cântă vioară, cântă ţi tânguirea inimii! Prin glasul ei suspină adânc sufletele care nu au atins stelele cerului lor. Plânge vioara, plânge uşor, cum plânge cerul din ochiul paradisului, cum plânge ploaia mărgăritare lângă crucea răstignirii, cum plânge râul ce şi poartă florile durerii, cum plânge salcia albastră la mal, cum plânge, în liniştea rotundă a nopţii, cântecul roşu al păsării captive între ramuri, cum plânge vântul galben peste nisipul deşertului. E imposibil să tacă sunetul corzilor ei pe undele vântului. O, vioară! Inimă rănită de tăişul pumnalelor, Cântă vioară, cântă ţi tânguirea inimii! CÂT STRIGĂTUL LUCEAFĂRULUI CE SE STINGE ÎN MARE Propagăm aceeaşi emoţie! - îmi spui. Prin simple bătăi de aripi, un fluture ne călăuzeşte drumul, apărându ne inima mai puternic decât orice alt scut. Prin puntea dintre maluri, în trecerea de dincolo de cuvânt, prin umbrele oculte ce şi caută lumina, printre lianele sufletului ce par să respire aceleaşi miresme ale paradisului sau infernului, cine o înţelege înţelege tot! La baza tuturor stă străfulgerarea. Iubirea durează cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare, acel punct de topire a luminii, atingerea stelelor cu mâna în completarea întregului! Un vis! Taci. Păşeşte, păşeşte uşor, în zbor prinzi amintirile presărate de cântecul privighetorii. Păşeşte, păşeşte uşor! Taci şi priveşte o piatră, o piatră netedă atingi, luminată de stele prin timpuri, în cântecul serii... La ceas de seară luminiţa ta pâlpâie încă! Am gura plină cu litere sângerânde, O baladă a durerilor negre sunt, dulcea ei asperitate pentru a i simţi atingerile de catifea! Dincolo de sfârşitul timpului, mergând pe verticala eternității, vom respira nemărginirea universului. A rezona înseamnă să poţi, dincolo de trup este adevărul! Prin lumina difuză din adâncuri, taina inimii se va risipi, deschizându se. O primăvară este gândul tău, între uitare şi taină alerg spre tine! Eternitatea clipei, în veşnicia rece doar piatra zâmbeşte! Suntem piatra dintre izvor şi cer, în adâncul amintirilor, doar copacii mai ştiu frunzele scuturate în liniştea absentă. Mâine e doar inscripţia pietrei din deşertul tăcerii: BANA IASTI ICI TIVA, CA BRUMA DI TAHINA... CANDA CHIARI VREAREA! * ( O, privighetoare a inimii şi sângelui lui!) Sunt încă departe, abia mâine vor sosi la răscrucea cărărilor... ________________________________ * Viața este chiar nimic, Este ca bruma dimineților... când dragostea moare! (traducere din armână) CELĂLALT TRUP, O NOUĂ VIAŢĂ Vuietul veşniciei, auzit noaptea, tăia timpul în două, coborât din cer pe pământ, împungându l ca un ac. Calea lacrimilor suspină pe cer, Iute ca privirea femeii, un sunet subţire Ploua şi erai îndrăgostit în toamna care arăta mereu aceeaşi, toamna în care mereu vă întâlniţi. Timpul vă visează fericiţi, păziţi de îngeri şi unicorni, primind darul iubirii şi-al vieţii un sentiment de pace totală vă cucerește. Am văzut cu ochii tăi, am simţit cu inima ta, ceea ce căutam era, acolo, în mine, voiam să le-ntâlnesc şi uite aşa ai apărut - de unde nu ştiu -, şi pentru că ai în tine ceva ce nu te lasă să fii liniştită sau care caută acel liman al liniştii depline. Alerga năucită prin tine, prin provocările visurilor tale, trecutul şi viitorul curg circular, se interpun, intersectându-se, uneori schimbându-şi sensurile. Există o lume reală şi inconsistentă, dar şi una imaginară şi adevărată, cunoaşterea are falii întinse. Tot ceea ce cauţi e în tine. Suntem în acelaşi vis, mereu mă aduci acolo unde sunt eu, ai ceva de la mine, când te privesc mă pierd în tine, în mine însumi şi nu mai ştiu decât că te vreau, în tine l-am simţit pe Dumnezeu. Absenţa ei o resimţi acut, cu trecerea timpului tot mai puternic o percepi a ta, în minte-ţi vin fragmente din chipul ei transformat, te miri când le rememorezi, uneori avea până la identitate chipul tău, ţi-ai adus aminte de-o zi superbă, aţi mâncat la un restaurant (astăzi închis, ca multe alte locuri pe unde-aţi trecut), o rază de lumină i-a traversat faţa, nu i-ai spus nimic, a zâmbit trist, visător. Avea faţa ta din lumea feminină, fragilă şi vulnerabilă ai simţit-o atunci, se rupea de realitatea imediată, era Ea din străfunduri, o frumuseţe aparte, fata pe care ai cunoscut-o cândva, fata de care eşti iremediabil legat! Fluxul timpului se împleteşte cu paşii lăsaţi pe străzi, pe alei, ţi-a plăcut glasul ei infantil, melodios, te pierdeai cu privirea-n ochii ei, erai fericit şi, culmea, ţi-era dor de ea şi când îi ţineai mâna-n mâna ta. - Să nu mai uiţi, te iubesc, jur pe buzele tale! - i-ai spus. Ti-a placut articolul?