Do you like it?

Do you like it? Duios mă adresam mulțimii De brotăcei în Cișmigiu, Ei mulțumeau c-un mac, arinii Se scuturau cărămiziu. Voi nu veți ști ce boli ne plimbă De la un țărm spre celălalt, Dar lumea râde, nu se schimbă Simțirea stâncii de bazalt. Se tânguie o mierlâ-n ceruri, Pe sub pământ diavolii plâng, Noi ne jucăm cu adevăruri, În necredință mai adânc. Pe umilințe plătim taxe, Pentru iubire n-avem timp, Principiile sunt tot mai laxe, Tu nu te schimbi, eu nu mă schimb. Iar soarele devine rece, Ne vom trezi în miezu-i alb, schimb inima pe-un as și-un zece, un cec semnat de mine-i calp. *********************************** Ți-am scris de două ori, O dată din abis, O dată din Paris, Inteligent, ca-n Parlament, Risipită, inima-n ispită, Serile brune, nopți arămii, Flautul – brută, mereu. Mereu, aceeași nepăsare. Năpastă fără pași de dans, Blândețea sufletului singuratic Se face gondolă, balans. Bal la Palatul Farnese, Muribunzii fac grevă-n spital. Mulți jelesc morții din Samotrace. Stele tomnatice cad, Baaden-Baaden, au! Mai adânc capul meu se înclină, Revii frumoasă cu buze pline, Piept ravisant. *************** Pe noi ne vom distruge iară, Deschide Domnul ochii săi, Irișii noștri se pătară, Ce aur curge sus, în văi. A stins lumina vântul aspru, Fugiră nimfele-n păduri, Zadarnic vă închideți castrul, Mai sunt flămânde-atâtea guri. Și într-o seară ne vin moșii, Ne ceartă cu străvechi porunci, Neghiobii nu-nțeleg, curioșii Râd fără noimă-n lunci, spelunci. BMM