Inocentul

Inocentul

 

Inocentul, indecent, monument,

Anunță-mă, spuse nebunul și trecu prin zid.

Ați auzit o scară vorbind? Dar o ușă?

Trage-mă, spuse ușa. Draw the long bow,

Adaugă prezidentul Mao.  You, cow, uite scriu versuri,

Cum altul ar face proiecte de rachete în trepte,

Noi avem nevoie de critici, ei au nevoie de franci,

CANCI,  zise ăl mai tare, diferă subiectul,

 prea multă lumină strică, precum smântâna,

reflectoarele acoperă popoarele și ponoasele,

prefer obscuritatea sălii de cinema,

semințele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,

sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate,

„Și tu, fiul meu, Brutus”,  cuvinte- prieten, iubire,

Un lătrat de câine uitat, bietul Hamlet, pradă  școlarilor,

Scriu din sicriu, sacristie, ghepardul coleric  trece prin sânge,

Spui că nu te cunosc, dar ce are rost?

Lăuntrul devine afară, urc timid trepte-trepte,

Acolo apare-un grifon, pardon, ile-ilala, echivoc,

Ne-aleargă un diplodoc.

BORIS MARIAN

Voi mă respingeți

Voi mă respingeți

 

Voi mă respingeți ca pe un pol electric de același sens,

Dar totul vine de la cap, o sincopă, apoi scapi,

Ceapa, crapul și ciorapul într-o geantă la săracul

Care caută chiștoace în coșuri și tomberoane,

Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap,

Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu,

Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braț cu Odin,

Cine scoate mai mulți dinți cu ciocane de argint,

Foc, foc, strigă un orb, liniște, strigă surdul,

Dragoste vrea și ornitorincul, omul are însușiri

Precum ochii la bașchiri,  ce-i real pare un vis,

Nu fuma în paraclis,  boii soarelui cu sârg

Trag de astru-l  duc la târg, m-au plecat prietenii,

Scuturarea cetinii, ca un far rămas-am, văd,

Caut pacea în prăpăd, renaștere, remoarte, relenti,

Dar REIUBIREA  tu n-o s-o mai știi,

Precum  tac faraonii de milenii,

De mult pierdut-am ritmurile vremii.

BORIS MARIAN

It”s all baloney!

It”s all baloney!

 

Cu alte cuvinte –GOGOȘI, hrana, locul și crima,

Spuse profesorul Blima, Excesescu îl contrează

Cu un brad și cu o brează, iar eu vin din Engadin

Cu biciușcă și lumini, spectatoate nu-s doar Hus,

De poeme sunt sedus, nu alerg la maraton, prefer

Statul la balcon ori căderea-n gol deschis,

Cum se-ntâmplă și în vis. Ochii , ochii , ochii mei

Au murit ca niște miei, peceneg cu peceneg

și cuman c-un singur neg, iar caii de-aluminiu să mă pască,

eu v-am iubit, am ars precum o iască. A trecut vremea,

schimbăm ritmul și rima,  deci a trecut vremea  oițelor fericite,

a lupilor cu rochițe de vară, șeful cel mic îl naște pe cel pitic,

din Marx în Lenin, în Stalin, apoi în salina amară, viață pe creștet,

la creșă e Beckett, el joacă-n persoană, absurdă hârjoană,

să-l batem sălbatic, iubim doar ce-i static și logic și clar,

că n-om fi măgari, s-au terminat și funeraliile, succes,

s-a încheiat un an, progres nu văd, dar simt cum crește

o ură oarbă ca-n Pacific  doar un pește, avea bătrânul meu

trei aripi de gigant, el poposi din Spania-n Levant,

apoi a fost un înecat frumos,  zâmbea  timid din piele și din os,

în dragoste  nici moartea n-are grai, știai, iubita mea, știai?

BORIS MARIAN

 

    

 

Trec ciclopii

Trec   ciclopii

 

Trec ciclopii, aerul se rarefiază,

Așa se întâmplă cu aparițiile ciudate,

Ne simțim mai mari și mai rari,

De pildă, Robinson pare un mic erou,

Din peșteri nu vor veni îngeri,

Afară, înăuntru,afară, înăuntru,

Repetă nebunul rătăcit într-o gară.

Gelozia e panta nevăzută a muntelui.

Oare ce gândește înecatul?

Te înarmezi cu o mare indiferență

și traversezi Styxul. Lujerul de caprifoi

se leagănă și ajunge la petala cameliei.

De aici a renăscut totul.

PS. Pe streașină fulgii de nea duc un război  erotic.

BORIS MARIAN

 

Indisciplină

Indisciplină

 

Bătrână, urâtă și rea, moartea mai vine pe seară,

Ea șopotește basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,

Există un burete cu care să ștergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.

Copiii violenței nasc violență. Întunericul urmează verii. Canopus.

Ne rotim pe aceleași cercuri, cercul scoate limba, unii râd.

Pacientul se numește Jason. Iona habar nu are de ce.

Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaște cauzele crizei.

Crimă  perfectă. Mâna mea e un trup de flori.

Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit

În fiecare. Axa lumii șuieră. Așteptați un nou continent?

Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe țărm, totul a secat

Până la diamant.

BORIS MARIAN

Bazarul  occidental

ONE

Roșul e fată, albastrul - șofer,

Alb este îngerul care ne lugeră,

Are-un hanger, ceafa de fier,

Imperiul se duce precum o scândură.

Herzog- portar la ASTORIA-MORIA,

Astfel se scrie istoria-gloria,

Unde nu-i nimeni,  nici moarte nu este,

Stai în genunchi și citește Aveste.

Nimic nu se poate certifica,

Marea durere, moartea cuiva,

Totul  e-n  basme lacrimogene,

O, Imogene, o, Magdalene,

Ce fericire, ce  scumpă lacrimă,

viața de dincolo , fără de cratimă,

harnic  lucrează  sluga lui Nietzsche,

frate, cumnat sau amant Berenicei.

 

TWO

O tragedie greacă se petrece

Pe strada Străduinței –zece,

Privilegiat e doar un câine de pripas,

Pe nume Augustin Augias.

În Occident altfel s-ar fi condus

Ancheta, e de presupus,

De la un pumn memoria lucrează

Ca un motan cu coadă și fofează,

Refuzul hegelian nu se discută,

Fă, Antigonă,  las-o mai măruntă,

E improbabil să se moară din senin,

Nici micii nu erau, nici vin,

cum poți să scrii anchete-n gălăgie?

Eu mă retrag într-un depozit de hârtie,

Acolo se va naște Epopeea,

De nu, o iau nevastă pe  miss Bea

Ori pe Popeea, pe oricine, că femeia

E frumoasă ca străbuna Gea.

De Eva nu mai spun nimic,

Am fost și sunt un șturlubatic străbunic.

BORIS MARIAN

Când o fecioară…

Când o fecioară…

 

Când o fecioară din  Florența,

mi-a spulberat adolescența,

în lan de grâu,  greu de lumină,

luna râdea și era plină.

Dezmiardă-mi fruntea, chere Pincesse,

În viață am să te urmez,

Vreau mult pe culmi să alergăm,

Trecură anii,  grele vămi,

Zadarnic scutul scrierii,

Zadarnic cântă greierii,

În smoking să mănânci smochină,

Cu dinții tăi de vinilină,

Până când vine clipa  rea,

O voce spune –„Stai așa”.

În nebunii și sfinte  fapte,

Străbatem  drumul către noapte,

Prin foc și sabie, rămâne

Frământ de bulgăre, țărâne.

BORIS MARIAN

 

 

 

 

 

 

 

Verbina

Verbina

 

Verbina  este soția verbului,

Alină o vază de vază,

mi-e sufletul un evantai din Taipe,

dintre silabe aleg Ave.

Prea repede trecem pe lângă moarte,

Nici pe a noastră n-o înțelegem,

Un pas, un alt pas, de noi ne desparte,

Ateh a murit prin fărădelege.

Apa e  limpede, ora  e-naltă,

Nu știi când vasul se sparge, se pierde,

Plutim între valuri, schelete și alge,

Un chip reapare, contur pe-un perete.

Ești tu, este El, sunt chiar eu, cine știe?

Ce moare aici, nu aici reînvie.

BORIS MARIAN

 

Încercare

Încercare

 

Încercarea de a crea ceva,

Un creier ca un cinema,

Un turn Vavel lat, înalt, Gewalt.

Frumos,naiv început,

Treptat el devine lut,  

Uriaș ce va să cază-n zori, luminător.

Privesc la teancul de hârtii, poeme,

Bieții mei copii, volume,  eu muream pe cal,

Un cal mereu atemporal.

Mă întrebi de ce  nu mă căutai. Uitai.

Gutta cavat lapidem,

Nu mă tem și nu te temi,

Sceptrul  prelungește mâna,

Inima ne e stăpâna,

Stând în umbră te dezvălui.

Binele vrăjește răul,

Mai adânc  tot în pământ,

Te iubesc sub sânul stâng,

Vom deschide balul azi,

Poezie, simt cum arzi.

Mă va judeca

Mă  va  judeca

 

Mă va judeca timpul tău sau al meu?

Bietul Matei. Astfel precuvânta privighetoarea

La priveghiul respectivului Matei.

Cum desparți cuvântul de faptă?

Tu simți Ateh, Sinuhe, ș.a.?

Cine era mai mult o umbră?

Cuvântătoare.  Ce noutăți aduci mandarinule?

Pe nevasta mandarină am consumat-o.

Te văd cum șlefuiești cuvintele. Lasă-le  colțuroase.

Vânătorul de guzgani a trecut pe aici,

Prinț al umbrelor, fostă prințesă? Naiba știe.

Iertăciunea este finalul filosofiei.

Pelegrini veneau o mie.  Unul mai credea, murea.

Unde? În Moreea.

Neferit locaș al speranței, Nefertiti cât jumătatea Franței.

Aici scriu și nemuresc. Turnul, ce mândru sună  acest cuvânt,

A bărbie ridicată în vânt.

BORIS  MARIAN

 

Parole

 

 

 

Vorbim cu jumătate de  voce și jumătate de creier

Purtăm zalele , căștile cavalerilor  de Boschetaria

Subiectele sunt egale între ele, subiectele latră.

Începe furtuna, fulgere, explozii cerești,

Mă smulg din moarte, Alisa privește înmărmurită,

Don Quijote pare neliniștit, ah, corrida,

Ascultă, nene, mai caută  pe alta, cu mine nu ține treaba.

 

UN PRIETEN ZICE CĂ EȘTI HOMO, NU ESTE NICI O PROBLEMĂ
Te înțeleg, vrei să fii altfel, să te plimbi pe Como,
Vrei să trăiești bine, nu vrei să mori,
Scopul scuză mijloacele, îl vinzi și pe fratele tău,
Glonțul e orb, legea se-aplică orbește,
Tu ai de toate, doar conștiința este tăcută,
În sufletul tău, de fapt este mai simplu să viețuiești
Fără o conștiință.  Ai reușit , nu mai sunt pe nicăieri,

 mulțumește, bietul de tine,

ce aveai tu cu paraziții?

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ 

 

Stimabile,te rog insistent să termini cu prostiile,

 

 am impresia că suferi de ceva cumplit,

 

 cum se face că eu nu spun absolut niciun cuvânt,

 

 iar dumneata mă ataci peste tot,

 

 mă întreb dacă sunteți sănătos la cap,

 

 zău, așa ceva nu am văzut în viața mea,

 

Mințiți cu nerușinare și nu vă potoliți.

 

 Nu sunteți interesant absolut cu nimic.

 

 Sunteți de plâns, iar dacă eu tac,

 

 înseamnă că nu doresc să-mi pierd vremea inutil

 

 cu niște minciuni și aberații colosale,

 

 în rând cu niște vorbe mici de piață.

 

Așa că insist să terminați cu prostiile

 

 pentru că altfel, mă văd nevoită

 

 să fac publice mesajele  dumitale.

 

 Nu te-am venerat stimabile domn,

 

 te-am stimat și respectat,

 

 ceea ce nu se poate spune despre dumneata.

 

Nu ești centrul pământului

 

 să îmi aplec atenția asupra dumitale.

 

 Cu un simplu telefon te pot chema

 

 în curtea din spate să te împuște.

Acesta e primul și ultimul meu mesaj.

 

 Insist să mă lași în pace,

 

 nu te cunosc și nu doresc acest lucru.

 

 Sunt aspecte mult mai interesante

 

 decât ura, domnule.

 

 Ocupați-vă timpul cu lucruri frumoase,

 

iubiți-vă ferma și lăsați-mă pe mine în pace.

Sper ca v-a amuzat puțin  Pinochio.

 

Semnat – Pitpalac.

 

Iartă-mă de te-am iubit

Iartă-mă de te-am iubit

 

Sunt rău și crud, făr-adăpost,

În inimă am un pumnal,

 e numai pentru apărare,

el- străjuind orice cărare,

credeai că te iubesc, te înșelai,

n-am  milă nici de mine însumi,

pisici și câini iubesc, de ce?

Pentru că omul se iubește singur.

Am încercat și am murit de mii de ori,

Cu orice floare, când voi muri oficial,

Dați drumul unui porumbel să zboare.

BORIS MARIAN

 

Hyperiubirea

Hyperiubirea

 

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,

Avea poetul 88 de ani,

Iubirea nu este o glumă,

E amorală și nu costă bani.

Ebola a trecut pe-acolo,

Enola Gay  a fost cândva ceva,

Eu scriu ceva cu aură creolă,

Tu nu mai ești  nici cât un fulg de nea.

Eu nu mai sunt nimic fără de tine,

Cum nu mai e nici cerul fără sori,

Copiii au nevoie de titine,

Bătrânii-  de fanfare și de flori.

Noi vom privi la poze luni  și marțea,

Un veac  va trece până-n miercuri, nu e bai,

Vom desena  cu deștul cercuri-cercuri,

Joi nu vom ști de suntem trei sau doi.

De vineri nu vom mai fi tineri,

De sâmbătă  se-amână orice post,

Duminică și prostul e un geniu, ,

Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

 

BORIS MARIAN

 

 

Cu lacrimi

Cu  lacrimi

 

Cu   lacrimi speli doar  o umbră,

Mortul se spală cu apă de râu,

Suferința și nu speranța moare ultima,

De voi uita, să fiu uitat, să se închege sângele în vine,

Orice pădure crește peste oasele strămoșilor,

Orice pustiu înghite urmele celor vii cândva,

Numai cruzimea  nu se spală cu nimic,

Nu se îngroapă cu nimic, este mereu vie ca vipera ziua,

Se bucură de soare, de respirația noastră, de căldura noastră,

Cruzimea, sora vitregă a iubirii nețărmurite.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Omul viitorului va arăta precum păianjenul,

Cap mare, picioare filiforme, dar inima?

Ceva mecanic, cu program și piese de schimb.

Poeții sunt ca razele de lună, ridichiile cresc și fără ei.

BORIS MARIAN

Vorbim cu juma de voce

Vorbim cu juma de voce

1.

Vorbim cu juma de voce,

Ventriloci   oarecum, cu o inimă  mare,

Purtăm armură,  zale de aur,

Cavalerii morți  ne invidiază.

Obiectele latră uneori, părăsite,

Sărutul tău umed mă smulge din moarte.

2.

Alisa în Țara Minunilor  îmi e soră,

Frate îmi e Don Quijote,

Pot trăi  doar metaforic,

Pot înțelege corrida,

Dar și teama bietului taur,

Arena vieții  noastre comune,

Alisa, eu îți port trena.

3.

Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?

Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?

Fiece pom cu fructele sale,

Fiece om cu păcatele sale

Cine cunoaște roadele?

Numai Poetul  culege cu ochiul minții

Din Pomul Cunoașterii.

Liber ca pasărea cerului,

Nimic nu mă-ncătușează,

Cât timp iubesc. Ea știe asta.

Nevolnic ajung în fața tăcerii,

Dumnezeu, spune Cabala, este Femeie.

În rest, totul e  prostituție,

Un pact cu Diavolul.

Un mormânt uriaș pentru noblețe.

O lumină de culoarea sângelui

Învăluie Timpul.

BORIS  MARIAN