Gogolisme

Gogolisme

 

Am impresia că mă-nvârt într-un cerc,

Cercul se face tot mai mic,

Se face punct. Punctul sunt eu.

Un punct care scrie.  Nu-mi pasă de ce spun

Purtătoarele de lornion și pălărie,

Îmi plac pletele-n vânt,

Ochii deschiși ca ferestrele primăvara,

Nu mă interesez de caracterul cuiva,

Fiecare cu scheletul său, eu caut forma,

Frumusețea nu are caracter,

Este o linie formată din puncte.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

 

O sută de ani, un veac  ți-am trimis scrisori,

O sută de ani, un veac, au trecut cocori,

Tu erai Sfinxul din Bucegi, acolo am căzut personal în cap,

Tot frumoasă ești?  Tot mă renegi?

Nu te temi de nimic, doar de umbra ta  prelungă,

Ca  orice halungă din strungă,

Nu-mi pasă de rime, ritm, legi,

Am murit într-o iarnă, undeva, în Bucegi.

Se făceai că priveai la un corp decedat,

Iar eu renășteam din propriu-mi cvadrat.

BORIS MARIAN