Cu lacrimi

Cu  lacrimi

 

Cu   lacrimi speli doar  o umbră,

Mortul se spală cu apă de râu,

Suferința și nu speranța moare ultima,

De voi uita, să fiu uitat, să se închege sângele în vine,

Orice pădure crește peste oasele strămoșilor,

Orice pustiu înghite urmele celor vii cândva,

Numai cruzimea  nu se spală cu nimic,

Nu se îngroapă cu nimic, este mereu vie ca vipera ziua,

Se bucură de soare, de respirația noastră, de căldura noastră,

Cruzimea, sora vitregă a iubirii nețărmurite.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

Omul viitorului va arăta precum păianjenul,

Cap mare, picioare filiforme, dar inima?

Ceva mecanic, cu program și piese de schimb.

Poeții sunt ca razele de lună, ridichiile cresc și fără ei.

BORIS MARIAN