Când o fecioară…

Când o fecioară…

 

Când o fecioară din  Florența,

mi-a spulberat adolescența,

în lan de grâu,  greu de lumină,

luna râdea și era plină.

Dezmiardă-mi fruntea, chere Pincesse,

În viață am să te urmez,

Vreau mult pe culmi să alergăm,

Trecură anii,  grele vămi,

Zadarnic scutul scrierii,

Zadarnic cântă greierii,

În smoking să mănânci smochină,

Cu dinții tăi de vinilină,

Până când vine clipa  rea,

O voce spune –„Stai așa”.

În nebunii și sfinte  fapte,

Străbatem  drumul către noapte,

Prin foc și sabie, rămâne

Frământ de bulgăre, țărâne.

BORIS MARIAN