Elogiul
nebuniei
La început a fost normalitatea. Adică Haosul. Din normalitate
nimic nu se naște. Creatorul este Nebunia însăși. Dimineața se scrie prima
literă, eu respir prima literară. Eu nu trebuie să caut frumusețea, ea este de
jur împrejur. O văd, ea este strâns lipită de corpul meu. Sorbim doi stropi de
cafea. Sună telefonul. E vocea primei mele iubite. Este sărutul dintâi. Totul a
intrat în muzeul de antichități. Ca și dansul. Facem un duș, uităm. Numai sexul
nu se uită. La ușă sună cineva. Zice, tâlharul, aici este tâlharul. Deschid,
îmi jefuiește tot și pleacă. De ce l-am lăsat? Era sincer.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu