Compromisuri
comprimate
Pe patul
spitalului, cuțitul aproape de aortă,
Cineva
lipește bucăți de ziar în albumul familiei,
Facem
filozofie cu vecinul, afară, soarele apune definitiv.
Se aud
zbenguieli de pisici în călduri, ce
fericite sunt, Doamne.
Se poate ucide un om pentru o floare sau o
floare pentru un om?
Ce
întrebare? Dar lumea e plină ochi de legi pe care poți să scuipi și să le negi.
Într-un
pahar am pus o gherghină, ea seamănă cu trandafirul, ca lumină,
Sau cu bujorul dragostei, drept care sunt gata să plătesc cu închisoare.
Acolo te voi
lua cu mine să ne iubim într-un tunel de mină.
Dar cum pot
fi eu fericit, când vinovat sunt făr-a
știe?
Din dragoste
sunt vinovat, de viața mea sunt vinovat,
De ce n-aș
fi, Yehosafat? Sunt și nu sunt, este o seară
O noapte,
poate , prima oară, când nu cunosc
nimic,
Pasiuni,
iubirea și melancolic-izbăvirea.
Precum
balada zice, Doamne, el are dreptul să mă violeze,
Dar nu pe
acela, plângând să mă veze,
Iar eu
iubeam, uram, iubeam, eram un cal dus l-abator,
Uscat de
jale și de dor, poate un cactus în pustiu,
Să nu mai
fiu, să nu mai fiu.
Ps. Doar la
casa de nebuni, cerul are zece luni.
BORIS
MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu