luni, 30 octombrie 2017
Am râs prea mult
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am și râs acum.
Sub coada calului Mihai curge bălegar,
liniștit alături zace, doarme-un boschetar,
veșnicia veștedă pute a urină,
calea lacrimilor deci, duce la latrină,
nu-ndoii nimic, te rog, draga mea lungană,
tristă melodie, vai chiar din hologramă,
Honolulu are el suluri de hârtie,
bine ar fi ca unii breji pe ea să mai scrie,
stânga este noapte, yes, pentru hoți cu titlu,
dreapta bea cafea de soi trecută prin filtru,
pe canal se duc minuni, adevăr vă spune
unul care s-a îndrăgostit de minciuni și glume,
ea îmi spune că vom fi veșnic împreună,
asta sună cam ciudat, cu miros de humă,
noi fugim de moarte, cred, ea fuge mai iute,
draga mea lungană, chiar porți fuste cam scurte,
tu și eu și eu și tu, simți, nu simt, vezi bine,
într-o zi vei fi-n Olimp fără nimb, un nimeni.
Suntem rug și suntem burg, hamburgerul cade
la stomac un pic mai greu, absolutul roade.
Visul redevine vis, lumea este o miză,
m-ai adus, lungana mea în adâncă priză.
***************************************
In cap de rigă antic râde mort,
poveștile se scaldă în ocean,
încremeniți pe maluri, sort și port,
nu-i apa vie cea sclipind mărgean?
Adam, my dear,is , as you know,
părintele atâtor specii rare,
și tigru, cal ori chiar un bou
se mai alege, mai apare.
And you remember, membrule,
ce mai năpastă, tunuri mari,
răsună în Edikule
sau în culoarul gri, bancar.
Yet even then, ce să mă plâng,
mai bine scriu de psihopați,
rândurile furilor se strâng,
ei nu știu, Doamne, cum împarți.
*****
Stau la coadă spre Rai,
Stai, spunbe Pospai,
și-ai ales haina de haină,
pentru îngeri de taină?
Valsuri pentru popasuri,
Te-apropii, spui adevărul,
ce ai la ochi? Că oricărui
i se pune o pată, ceva.
Ceva esențial și fatal,
Vinul de mac e mortal,
Unde-s nebunii-nțelepți?
DREPȚI! Răcan tâmpit,
Unii au ochii să râdă,
Alții cu alta mai cârnă,
Pomul Vieții căzu,
Unde, tu nu știi? Nu.
Noi, iubiții linșați, robotizați.
Ce liniștit e Iisus, acolo pe cruce,
Ce ai face tu în locul Lui?
Ai cere un cui? Durerea e semn de viață,
Mai decât orice povață,
Caută-mă între icoane,
Clovni , hoțomani și nud-dame.
BMM
Buona siera și Nevada,
eu nu văd,tu vezi doar noada,
călărașii umplu câmpul,
Dumnezeu astăzi e sumbru.
Karamazov, Caramitru
hotărâți trecură Nistrul,
o țestoasă bolșevică
ne aduse-un bob de icră,
mămăliga e albastră
precum cerul din Alaska,
enervează, enervează,
tot rămâne de o varză,
sunt nevinovat ,ne strigă,
un primar sub o ferigă,
gondoleanțe, voi, amanți,
călători bizari, bizanți.
Alături suntem pentru ultima oară,
un înger mă urcă blând pe cea scară,
din așternut fugeam,fugeam
coșmarul nu-l mai părăseam.
La poartă- coajă de dovleac,
tocma ieșea din casă un drac,
De inima-i leoaică, să nu te miri defel
că nu te mai iubește nici sufletul de miel.
Nimic nu e-ntre noi, poate un fel de ceață,
zadarnic ,noapte bună ori bună dimineață.
Am râs prea mult
Am decis să nu mai scriu, de mâine,
De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat,
Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima,
Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa.
Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre,
O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă.
Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit?
Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit.
Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau?
O altă lume, o lume a poeților damnați?
Tăcere, dați tăcerii drepturile ei.
Geneza – tăcere, exitus-tăcere,
Iov complota, dar se plângea,
Vidul are culori ascunse.
Inert e-n aparență orice mort.
Dar Domnul e mișcare și Cuvânt.
Ce ai de spus propriului suflet?
Demobilizare, cu asta se explică totul.
Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin,
Sunt praguri divergente peste tot,
De aceea am și râs acum.
Sub coada calului Mihai curge bălegar,
liniștit alături zace, doarme-un boschetar,
veșnicia veștedă pute a urină,
calea lacrimilor deci, duce la latrină,
nu-ndoii nimic, te rog, draga mea lungană,
tristă melodie, vai chiar din hologramă,
Honolulu are el suluri de hârtie,
bine ar fi ca unii breji pe ea să mai scrie,
stânga este noapte, yes, pentru hoți cu titlu,
dreapta bea cafea de soi trecută prin filtru,
pe canal se duc minuni, adevăr vă spune
unul care s-a îndrăgostit de minciuni și glume,
ea îmi spune că vom fi veșnic împreună,
asta sună cam ciudat, cu miros de humă,
noi fugim de moarte, cred, ea fuge mai iute,
draga mea lungană, chiar porți fuste cam scurte,
tu și eu și eu și tu, simți, nu simt, vezi bine,
într-o zi vei fi-n Olimp fără nimb, un nimeni.
Suntem rug și suntem burg, hamburgerul cade
la stomac un pic mai greu, absolutul roade.
Visul redevine vis, lumea este o miză,
m-ai adus, lungana mea în adâncă priză.
***************************************
In cap de rigă antic râde mort,
poveștile se scaldă în ocean,
încremeniți pe maluri, sort și port,
nu-i apa vie cea sclipind mărgean?
Adam, my dear,is , as you know,
părintele atâtor specii rare,
și tigru, cal ori chiar un bou
se mai alege, mai apare.
And you remember, membrule,
ce mai năpastă, tunuri mari,
răsună în Edikule
sau în culoarul gri, bancar.
Yet even then, ce să mă plâng,
mai bine scriu de psihopați,
rândurile furilor se strâng,
ei nu știu, Doamne, cum împarți.
*****
Stau la coadă spre Rai,
Stai, spunbe Pospai,
și-ai ales haina de haină,
pentru îngeri de taină?
Valsuri pentru popasuri,
Te-apropii, spui adevărul,
ce ai la ochi? Că oricărui
i se pune o pată, ceva.
Ceva esențial și fatal,
Vinul de mac e mortal,
Unde-s nebunii-nțelepți?
DREPȚI! Răcan tâmpit,
Unii au ochii să râdă,
Alții cu alta mai cârnă,
Pomul Vieții căzu,
Unde, tu nu știi? Nu.
Noi, iubiții linșați, robotizați.
Ce liniștit e Iisus, acolo pe cruce,
Ce ai face tu în locul Lui?
Ai cere un cui? Durerea e semn de viață,
Mai decât orice povață,
Caută-mă între icoane,
Clovni , hoțomani și nud-dame.
BMM
Buona siera și Nevada,
eu nu văd,tu vezi doar noada,
călărașii umplu câmpul,
Dumnezeu astăzi e sumbru.
Karamazov, Caramitru
hotărâți trecură Nistrul,
o țestoasă bolșevică
ne aduse-un bob de icră,
mămăliga e albastră
precum cerul din Alaska,
enervează, enervează,
tot rămâne de o varză,
sunt nevinovat ,ne strigă,
un primar sub o ferigă,
gondoleanțe, voi, amanți,
călători bizari, bizanți.
Alături suntem pentru ultima oară,
un înger mă urcă blând pe cea scară,
din așternut fugeam,fugeam
coșmarul nu-l mai părăseam.
La poartă- coajă de dovleac,
tocma ieșea din casă un drac,
De inima-i leoaică, să nu te miri defel
că nu te mai iubește nici sufletul de miel.
Nimic nu e-ntre noi, poate un fel de ceață,
zadarnic ,noapte bună ori bună dimineață.
duminică, 29 octombrie 2017
Cei frumoși Frumoșii blestemați au făcut epocă, A venit era criticilor atot știutori, Lictorii, Nichita spunea – scriitorul E cititorul de cititori, „critici voi cu flori deșerte”, Spunea Poetul, preferul un jazz nebun Unui articol sec ca o felie uitată de un an În cămară, am găsit niște tigri amatori de critici gustoși, Bastonul are două capete, criticul nu are niciunul, Are diplome, dar nu are poezie, timpul lor Este netrăit, unii au barbă, alții au burtă, Unii au vile, alții au kile, ori au de toate, Prietenii lor au murit de mult, degeaba Titus le face cu mâna, degeaba Călinescu Îi strigă pe nume. Ei nu au nume, doar inițiale, XYZ. Uneori au și fixuri, e vorba de genii. Cică un bou voia să ajungă batracian, dar nu învățase Săritul de pe o piatră pe alta, el doar suia pe copite. BMM
Cei frumoși Frumoșii blestemați au făcut epocă, A venit era criticilor atot știutori, Lictorii, Nichita spunea – scriitorul E cititorul de cititori, „critici voi cu flori deșerte”, Spunea Poetul, preferul un jazz nebun Unui articol sec ca o felie uitată de un an În cămară, am găsit niște tigri amatori de critici gustoși, Bastonul are două capete, criticul nu are niciunul, Are diplome, dar nu are poezie, timpul lor Este netrăit, unii au barbă, alții au burtă, Unii au vile, alții au kile, ori au de toate, Prietenii lor au murit de mult, degeaba Titus le face cu mâna, degeaba Călinescu Îi strigă pe nume. Ei nu au nume, doar inițiale, XYZ. Uneori au și fixuri, e vorba de genii. Cică un bou voia să ajungă batracian, dar nu învățase Săritul de pe o piatră pe alta, el doar suia pe copite. BMM
Complotul
Se spune că în nuș”ce secol, se ivi un copăcel care puse o întrebare existențială – de ce noi, copacii avem de toate, pământ, rădăcini, frunze, coroană, dar aripi? Zboară pe aici tot felul de filfizoni, mai mici, mai mari, ne piuie în cap tot felul de sofegii, ne mai umplu de găinațul lor respingător, ne ciupesc, ne ocărăsc, iar noi stăm și privim impasibili la această orgie a tupeismului. Până când? La acest discurs bine articulat, se găsiră câțiva isteți care propuseră organizarea unei campanii de construire a unor colivii, să stea acolo trufașele păsări, să moară de foame, așa. Pe rând, an după an, numărul păsărilor se reduse la zero. Copacii erau mulțumiți, părea că însuși Domnul, El însuși ar fi aprobat această campanie. Treptat copacii se umplură de insecte de toate mărimile, formele, poftele, cu maxilare de oțel și începură a măcina copac după copac, iar îndrăgostiții nici nu mai veneau în pădure, era o muțenie ce te înfiora. În cimitirul de alături viermii se bucurau nespus, lucrarea lor de salubrizare a subsolului era garantată, nici un mort nu mai avea să-și păstreze vreo formă, iar pietrele și monumentele funerare începură a se înclina spre pământ. Toate bune, însă un crocodil cu ferăstrău în bot se indignă foarte. Adică mie , căruia nu-i plac pădurile, eu fiind un adept al mlaștinei să-mi fie teamă că rămând fără mediul ambiant? Au început crocodilii să taie copacii cu ajutorul curentului electric. Întreg pământul deveni o mlaștină care la apusul soarelui părea toată și toată de aur. Nici copaci, nici păsări, spre tristețea hipopotamilor și a altora. Mlaștină peste tot. Atunci se auzi vocea adevărată a Creatorului. Ce v-am lăsat eu și ce ați făcut voi? Schimbări, comploturi, lovituri de stat și vă mai lăudați că Mă iubiți pe mine, Creatorul vostru. Ia, comanda la loc. Totul pornise de la invidia unui copăcel ce nu putea zbura , deși acesta era visul său. Istoria aceasta nu este cunoscută, pentru că omul nu apăruse în scenă, mai trebuia să aștept câteva milioane de ani, dar când apăru, jalea deveni catastrofă.Eu am citit istoria pe frunză de nufăr. O fi un mit, o fi un nimic? Dumnzeu știe.
BMM
Bazar dezoriental
Zăpada din cireși face tot posibilul,
Un pistil –pistilă schimbă pe-o cămilă,
Scoți castanele din foc, iar cuțitul la talcioc,
Adormiră stelele, velele, muierele,
Nimic nu este urât, nici chiar un porc cu puțin rât,
Viața consumă timp, tâmpul cunsumă strâmb,
Dărâmi o statuie, dar lași piedestalul,
Poate acolo se-nalță șacalul,
Stimate Othello, greșiși hotelul,
Ascultă-l mereu pe Leporello,
Unul ne minte, altul ucide,
Unul iubește, altul decide,
Fiindcă dreptatea e boală curată,
Crede în Arya și Ayavarta,
Scrisul e zilnic, nevoia e mică,
Tone de cărți pentru bunică,
E lumea ,poete, pe care-o visai,
Ca o fântână din Bachciserai.
ăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare,
Alcoholul nu e cool că te face matatul.
Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă.
Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă,
Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară,
Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări.
Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia.
Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh.
Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon.
Biberonul e regal, îl predai, primești un cal.
Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo.
Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția.
Vulcanii sunt buni ca foi de tutun.
Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră,
samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă?
Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate,
Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira,
Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc.
Bmm
Dumneata ai o părere bună despre dumneata. Ai argumente? Eu am îndoieli în privința Domnului biblic,canonic, nu accept canoanele,sunt lanțuri ale gândirii.Era voios vecinul, a murit cu regrete.În momentul când îți dai duhul totul reintră în normal. Orice tratament este greșit, medicina este încă în adolescență, ce vreți, cognosce te ipsum.Cu timpul ne jucăm rolul tot mai prost. Trăim pe propriul credit.Etc.
vineri, 27 octombrie 2017
După noi, oglinzile
După noi, oglinzile
Potopul este un fel de oglindă, cum ne-am purtat,
Cum am înotat în propriile greșeli,
Scoate limba, ascunde adevărul,
Mâna spune una, ochiul cântă alta,
O întrebare m-a urmărit o viață,
Acum am uitat-o, dar ești lângă mine,
Răspunsul meu, iubito, ești lângă mine
Ca tot ce mânconjoară, închid ochii.
Ești lângă mine. Aș putea orbi, aș putea paraliza,
Ești lângă mine. Numai oglinzile nemiloase,
Ca niște diavoli,…
După noi, oglinzile
Potopul este un fel de oglindă, cum ne-am purtat,
Cum am înotat în propriile greșeli,
Scoate limba, ascunde adevărul,
Mâna spune una, ochiul cântă alta,
O întrebare m-a urmărit o viață,
Acum am uitat-o, dar ești lângă mine,
Răspunsul meu, iubito, ești lângă mine
Ca tot ce mânconjoară, închid ochii.
Ești lângă mine. Aș putea orbi, aș putea paraliza,
Ești lângă mine. Numai oglinzile nemiloase,
Ca niște diavoli,…
Un șoarece alb străbate lumea
Un șoarece alb străbate lumea
nu se vede, nu se aude, o fi poezia din noi?
Brr, ce s-ar supăra irina sau luminița, fie,
Algernon, el așteaptă flori,
din lumină în întuneric e rău
nici invers nu-i bine, dar cum,Platoane?
Nările balenei suflă din greu,
Iona gândește și suferă,
ziarul din poală strigă știri,
sutienul vedetei, șlițul președintelui,
gripa rățuștilor, există amoruri telegrafice,
seisme orgasmice de opt grade,
oare cum se iubesc scoicile?
Veni o sperietoare,un monstru al moralei,
se dușmănea cu criticul Dyonisos Ștefanache,
descoperi că nimeni nu are har, nici harfă?
Ei și? Actorul s-a împușcat sub scenă,
martor fiind șoarecele alb.
În Jardin des Plantes vezi pelicani din Chapultepec,
emoționant. Cu asta am spus totul, bye.
marți, 24 octombrie 2017
Urmașilor mei, copiii
Urmașilor mei, copiii
_________________
Ploaia este bucuria copiilor,
Culori, mirosuri distincte,
Ce semne ne aduce vara?
Un ghid ilustrat al
armoniilor.
Fiece zi – o uimire.
Posedați suntem de intuiția
particularului,
Infinitul ne produce greață.
Cum poate vocea Kostromarului?
Tristețea zorilor la execuție.
A amurgului pentru un om părăsit.
A amiezii pentru un om flămând.
Din pânza radioului – un glas hârâit.
Urmașilor mei eu nu le scriu,
Nu voi pleca într-un sicriu,
Umblând pe două-trei picioare,
Mai știi , chiar patru aripioare.
Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,
Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.
Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la
Breslau,
Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea
și ființa,
Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai
slută,
Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,
Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la
bunici,
Cum se deschide între nori o poartă, văzui un
picior,
Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai
gutui.
Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai
vie,
Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.
Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar
golanii,
Ne cântă-acuma
și prohodul, ce dor mai are azi norodul?
Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu
ce, știuce,
Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,
Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu, parcă Gherea,
știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă
închizi,
nu port nici plumbi, arginți, magnezii,
eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,
romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz
ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanu facem jocul,
cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat
ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu
Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci
filigrane,
Dar mai trezește-te, Ioane.
Un melc se-mprieteni cu-n diavol,
Melchiom, Melchior și Bravol.
În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina.
A voi fără a vrea să voiești, vuiește
Codrul de povești.
Fraged și gingaș se naște omul,
Uscat și tare rămâne oul,
Nimic mai moale decât apă,
Lasă cortina, să înceapă.
*888
Bună dziua, fluturaș,
Iar mai scrii un romănaș,
Are multe personaje
și idile drept furaje,
toată lumea e scriitoare,
unu-i mic,altu-i mai mare,
unu-i nalt numai la stat,
altul pare talentat,
despre premii ce să spun?
Toate-s unse cu săpun
și alunecă ușor
precum râma sub pridvor.
N-am invidii, sunt mai bun
Decât cel mai fin tutun
și mă sorb doar pricepuții,
rima sună a la Nuți,
spaima Constituții,
scriu pentru că am trecut
clasa-ntâia cu un șut,
restul claselor le-am luat
din visare și căscat.
Am iubit doar versul sec
Cu o urmă de buchet,
Am iubit marii poeți
Ce n-atârnă pe pereți,
Am iubit femeia,viața,
Vă zic – bună dimineața.
BMM
Pompe funebre
Nu știu de ce majoritatea oamenilor
mor în zori. Rimează ca naiba. Aveam un profesor de istorie care ne spunea cu
orice ocazie și fără ocazie- eu nu am încredere în mine, cum să am în voi?
Cinism,filozofie, prostie? Dar să revenim. Lucram la o societate de pompe
funebre, deci nu hidraulice, vizitam casele celor duși în altă lume. Mărturisesc
că aveam o pasiune păcătoasă, citeam jurnale intime, scrisori, manuscrise, ceea
ce mă apropia de lumea lui Balzac și a lui Stendhal. Zice unul –la început era
avântul, apoi cuvântul, apoi mormântul.E vesel? Multă aritmetică în
hârtii,bani,ani,femei,boli,păcate,multe banalități. Multă sing urătate, melancolie ,
ca pe plăcile de ebonită cu marca his master voice. Sinucideri simulate,
secrete de familie.Romantism și necrofilie,gnoze, prognoze, remușcări, casa
doarme,omul moare. Păianjeni, lime,lipitori, limacși, enciclopedii vechi.Zgură.
De unde? Cine a ars? Pași. Emoțiile se hrănesc cu cadavre. Halucinații pe
tapet. De ar putea câinii să citească jurnalele foștilor stăpâni…Elevii nu vor aprecia pe Mona Lisa, ei nici nu știu
ce colici intestinali o chinuiau pe biata femeie. Voi continua. Deci cum de
săgeata lui Cupidon nu nimerește decât în inimă și niciodată în capul victimei?
După opinia elevilor toți profesorii vor ajunge în iad. Am văzut pe o tarabă
Manualul turnătorului fruntaș - 1982, Ed. Tehnică.O chestie. Vecina de la
parter îl umflă pe vecinul de la subsol. Angelina e numele unei fete foarte
rele. Un bărbat gras, gros, păros poate trezi pasiuni. Nu vorbim de dragoste, asta e altă colecție. Când porcii
cântă, mierlele tac. După mult sport miroși a cămilă. De multe ori pantofii
depășesc valoarea purtătorului. Parașutiștilor nu le plac trandafirii. Sărutul
favorizează răspândirea microbilor, ei și? În fața oglinzii orice femeie este
frumoasă. Împărăteasa, așa scria în roman, trăia cu contele care o biciuia cu
cravașa până la sânge, povestea s-a pervertit și s-a spus că împărăteasa trăia
cu calul contelui. Clonele ne vor schimba viața, unii deja ne-am clonat în
taină. Când va ninge în Sahara noi vom fi morți.Vreme trece,vreme vine…tu rămâi
la toate rece. Și multe altele…Pompele funebre au dat faliment, lumea nu mai
moare. S-a deschis un restaurant Golgota.
BMM
Funebre-continuare
Se descurcă fiecare cum poate,spuse
șopârla și pe loc deveni crocodil. Crocodilul este un animal
inteligent,hrăpăreț și laș totodată. Femeia avea păr roșu peste tot,dar avea
inimă bună,ca un cărbune încins. Pâinea dintre rădăcini crește, degetele sunt
rădăcini. Inter-viu cu un inter-mort. În viitor. Versurile mele nu au uși, doar
ferestre. De ce? Ochi, nu picere. Poemele cuminți nu mă
interesează..Puțină/multă nebunie,da.În cursul unei vieți mănânci o balenă,
învers față de Iov. Uah! Un punct este începutul deșertului. Cu fiecare vers mă
zidesc pe mine însumi, meștere Manole cel crud cu consoarta.
BMM
vineri, 20 octombrie 2017
Am să încep
Am să încep
Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ș.a.m.d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulțumite,
vântul răspândește acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi și ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Ați văzut câine în parlament ?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi și-o noapte,
Nu te-am zărit în țara vieții, erai?
Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.
Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au șansa să zboare.
BORIS MARIAN
Am văzut un copac umblând singur,
fratele lui a fost tăiat în bucăți,
acum el caută să-și facă dreptate.
A găsit o fată cu suflet care l-a îndrăgit
și l-a resădit în grădina ei,
într-o noapte, fata s-a trezit,
lângă ea stătea nemișcat
Prințul-copac, cu ochi minunați, albaștri,
cu brațe vânjoase...
**********************
Papară cu păpădia
legară iubire cu sila,
vântul le-a fost naș-conaș,
ei au plecat la oraș.
Fuse o nuntă ciudată,
papară-bărbat, papa-fată,
se reflectau în oglinzi,
suflete, cum te aprinzi,
o, Doamne, incendiul fu mare,
papară ardea ca o pară,
doar păpădia gingașă
se umezi , fiind părtașă.
Astea sunt viața și moartea,
citește și plângi, zice cartea.
BMM
Am beut o licoare care m-a dus
într-o mină adâncă, dincolo de vis,
acolo se mâncau cai întregi,
tramvaiele mergeau cu spatele,
mi-era greață cum simt gravidele,
Harwood se numea viitorul copil,
avea perciuni, studia Talmudul,
Liddle, am șoptit și ea m-a sărutat.
M-am trezit, un cal rămăsese nemâncat,
Făcea baie și fluiera din penis.
*8***
Opt varice de iubire,
cu un steag la primărie,
calea este Valea Băii,
Nasredin castrează răii,
ia o piatră falsofilă,
se pitește într-o vilă,
caută droguri și alcooluri,
nu găsește nici în mall-uri,
gândul nu se naște-n creier,
ca gândacul pe conveier,
Jung ne-a spus secretul ista
de la țața-brahmanista,
doi agonici, reiteri, heringi
ne zâmbesc ,ah, cadaverici.
i
Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ș.a.m.d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulțumite,
vântul răspândește acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi și ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Ați văzut câine în parlament ?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfiorați, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi și-o noapte,
Nu te-am zărit în țara vieții, erai?
Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.
Ferește-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au șansa să zboare.
BORIS MARIAN
Am văzut un copac umblând singur,
fratele lui a fost tăiat în bucăți,
acum el caută să-și facă dreptate.
A găsit o fată cu suflet care l-a îndrăgit
și l-a resădit în grădina ei,
într-o noapte, fata s-a trezit,
lângă ea stătea nemișcat
Prințul-copac, cu ochi minunați, albaștri,
cu brațe vânjoase...
**********************
Papară cu păpădia
legară iubire cu sila,
vântul le-a fost naș-conaș,
ei au plecat la oraș.
Fuse o nuntă ciudată,
papară-bărbat, papa-fată,
se reflectau în oglinzi,
suflete, cum te aprinzi,
o, Doamne, incendiul fu mare,
papară ardea ca o pară,
doar păpădia gingașă
se umezi , fiind părtașă.
Astea sunt viața și moartea,
citește și plângi, zice cartea.
BMM
Am beut o licoare care m-a dus
într-o mină adâncă, dincolo de vis,
acolo se mâncau cai întregi,
tramvaiele mergeau cu spatele,
mi-era greață cum simt gravidele,
Harwood se numea viitorul copil,
avea perciuni, studia Talmudul,
Liddle, am șoptit și ea m-a sărutat.
M-am trezit, un cal rămăsese nemâncat,
Făcea baie și fluiera din penis.
*8***
Opt varice de iubire,
cu un steag la primărie,
calea este Valea Băii,
Nasredin castrează răii,
ia o piatră falsofilă,
se pitește într-o vilă,
caută droguri și alcooluri,
nu găsește nici în mall-uri,
gândul nu se naște-n creier,
ca gândacul pe conveier,
Jung ne-a spus secretul ista
de la țața-brahmanista,
doi agonici, reiteri, heringi
ne zâmbesc ,ah, cadaverici.
i
duminică, 15 octombrie 2017
3 Pușcașii
marini au arestat un pește care deținea mii de case deocheate
și multe
submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut
spre
disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile
în favoarea
sălilor de lectură,
Oituz ,spuse
Penelope Cruz, venind cu atașamentPușcașii marini au arestat un pește care
deținea mii de case deocheate
și multe
submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut
spre
disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile
în favoarea
sălilor de lectură,
Oituz ,spuse
Penelope Cruz, venind cu atașamentPușcașii marini au arestat un pește care
deținea mii de case deocheate
și multe
submersibile perisabile, traficul de antidroguri a crescut
spre
disperarea nebnilor monofiziți, au dispărut supermarketurile
în favoarea
sălilor de lectură,
Oituz ,spuse
Penelope Cruz, venind cu atașament,
APARITIE
LUNARA
NR.9
Septe
Nu sunt
Nu sunt de luat în seamă,
e clar ca bună ziua,
nu sunt nici Dalai Lama,
adeseori spun „piua”. Nu mă ascund de mine,
nu-s tânăr nici bătrân,
un veteran, acolo,
pe versul meu stăpân.
Poetul, ca Ulise,
îşi caută mereu casa,
iar casa lui dispare,
în zarea fumegoasă.
O Penelopă, totuşi, aşteaptă undeva,
acolo unde nimeni nu m-a citit cândva.
Faci ce vrei cu viața ta,
musculiță,musaca,
mâini de aur, ani de plumb,
nimic astăzi nu e scump.
Mirodenii irocheze
pentru burtă, pentru freze,
un bastard la două ore
din Titan în Bangalore.
Pyke și Saltcliffe ,comisari
caută fete mari și tari.
Din Volantis negustorii
aduc negi trezind fiorii.
Așa-i jocul la Florența,
zanga-zanga, zdrența-zdrența.
mbrie
luni, 9 octombrie 2017
Un șoarece alb străbate lumea
Aștept rezultatele, ciudat, un fir subțire,
rugăciunile le fac doar acasă,
Un șoarece alb străbate lumea nu se vede, nu se aude, o fi poezia din noi? Brr, ce s-ar supăra irina sau luminița, fie, Algernon, el așteaptă flori, din lumină în întuneric e rău nici invers nu-i bine, dar cum,Platoane? Nările balenei suflă din greu, Iona gândește și suferă, ziarul din poală strigă știri, sutienul vedetei, șlițul președintelui, gripa rățuștilor, există amoruri telegrafice, seisme orgasmice de opt grade, oare cum se iubesc scoicile? Veni o sperietoare,un monstru al moralei, se dușmănea cu criticul Dyonisos Ștefanache, descoperi că nimeni nu are har, nici harfă? Ei și? Actorul s-a împușcat sub scenă, martor fiind șoarecele alb. În Jardin des Plantes vezi pelicani din Chapultepec, emoționant. Cu asta am spus totul, bye.
eu și Dumnezeu în aceeași casă,
amintiri și regrete, pericole ,iubiri,
cel mai mult iubesc viața,
dar ea ne trădează de atâtea ori,
niciodată nu am înțeles de ce nu e veșnică.
BMM
O somnolență dulce, se enervează lumea,
podețul e aproape, noi îl vom trece oare?
Tensiunea, ah, tensiunea și diabetul tandru
ne pregătesc serbarea grețoasă cu fanfare.
Dar poți să cazi în șanțul cu lighioane roze
să le citești poeme abstracte sau obeze,
nimic nu-i imposibil,of course, mai e și vinul,
Cibinul cu fecioare frumoase și malteze.
BMM
albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ,
nu întreba de rostul vieții,
natura nu face pomeni,
fii însuți povățuitor,
tavanul este exact deasupra capului tău,
niciodată nu vei fi în pas cu vremea,
be above ground. Excelsior.
BMM
Salatierul era o rasă de câini care mânca … salată,
O făcea lată când voia, oleandrul era la locul lui,
Despre albastrul de mare ce să vorbim, bleumarin.
Candelario a fost prins între pulpele Mariei Perlamării.
Liber Belial, strigau studenții plecând la miting.
Acolo se discuta despre Aristotel zis și Mefisto.
Nu-i bai. Metafora, metafora, se aud din sală proteste.
Goya zâmbește, el știe taina metaforei. Ca și Gauguin.
Ca și Gagarin. La Carcassone, băieți, ne strigă vecina,
Venise de la Glina. Acolo e muntele înalt și plin de bazalt moale.
Pe Rio Costa am stat și plâns, ne număram coastele, coasele.
Numele trandafirului se citea sus, pe creste, era numele tău, iubito,
Ia-mă în clopotul tău minunat. Încrucișați coborâm în Maelstrom.
BMM
Dick cel norocos nimeri un os,
osul era vechi și purta urechi,
un călcâi avea doar din mucava,
trup cu mulți noduli,
unii mai fuduli,
cu prelungitor ,faci la ochi ulcior,
mușchiuleț cu drag, sări și peste prag,
musca te mușca, apoi te drena,
că langusta rea lustra o mișca,
lustră cu zacuscă în lăudata pustă.
Acu ce să spun? Trec la mic dejun.
rugăciunile le fac doar acasă,
Un șoarece alb străbate lumea nu se vede, nu se aude, o fi poezia din noi? Brr, ce s-ar supăra irina sau luminița, fie, Algernon, el așteaptă flori, din lumină în întuneric e rău nici invers nu-i bine, dar cum,Platoane? Nările balenei suflă din greu, Iona gândește și suferă, ziarul din poală strigă știri, sutienul vedetei, șlițul președintelui, gripa rățuștilor, există amoruri telegrafice, seisme orgasmice de opt grade, oare cum se iubesc scoicile? Veni o sperietoare,un monstru al moralei, se dușmănea cu criticul Dyonisos Ștefanache, descoperi că nimeni nu are har, nici harfă? Ei și? Actorul s-a împușcat sub scenă, martor fiind șoarecele alb. În Jardin des Plantes vezi pelicani din Chapultepec, emoționant. Cu asta am spus totul, bye.
eu și Dumnezeu în aceeași casă,
amintiri și regrete, pericole ,iubiri,
cel mai mult iubesc viața,
dar ea ne trădează de atâtea ori,
niciodată nu am înțeles de ce nu e veșnică.
BMM
O somnolență dulce, se enervează lumea,
podețul e aproape, noi îl vom trece oare?
Tensiunea, ah, tensiunea și diabetul tandru
ne pregătesc serbarea grețoasă cu fanfare.
Dar poți să cazi în șanțul cu lighioane roze
să le citești poeme abstracte sau obeze,
nimic nu-i imposibil,of course, mai e și vinul,
Cibinul cu fecioare frumoase și malteze.
BMM
albie nouă, o arcă nouă, un nou legământ,
nu întreba de rostul vieții,
natura nu face pomeni,
fii însuți povățuitor,
tavanul este exact deasupra capului tău,
niciodată nu vei fi în pas cu vremea,
be above ground. Excelsior.
BMM
Salatierul era o rasă de câini care mânca … salată,
O făcea lată când voia, oleandrul era la locul lui,
Despre albastrul de mare ce să vorbim, bleumarin.
Candelario a fost prins între pulpele Mariei Perlamării.
Liber Belial, strigau studenții plecând la miting.
Acolo se discuta despre Aristotel zis și Mefisto.
Nu-i bai. Metafora, metafora, se aud din sală proteste.
Goya zâmbește, el știe taina metaforei. Ca și Gauguin.
Ca și Gagarin. La Carcassone, băieți, ne strigă vecina,
Venise de la Glina. Acolo e muntele înalt și plin de bazalt moale.
Pe Rio Costa am stat și plâns, ne număram coastele, coasele.
Numele trandafirului se citea sus, pe creste, era numele tău, iubito,
Ia-mă în clopotul tău minunat. Încrucișați coborâm în Maelstrom.
BMM
Dick cel norocos nimeri un os,
osul era vechi și purta urechi,
un călcâi avea doar din mucava,
trup cu mulți noduli,
unii mai fuduli,
cu prelungitor ,faci la ochi ulcior,
mușchiuleț cu drag, sări și peste prag,
musca te mușca, apoi te drena,
că langusta rea lustra o mișca,
lustră cu zacuscă în lăudata pustă.
Acu ce să spun? Trec la mic dejun.
joi, 5 octombrie 2017
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
Arivaj, arivaj, strigă omul de la Blaj,
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron jucau table pe balcon, la palat, da, la palat o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc de-unu mai muncitoresc. Nu mai râde tov. Pascalu, te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea jucau leapșa-n Bogota, că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați. Iar pistolul doar ucide, asta spune Tucidide, ca fumatul, ca scuipatul, incomunicarea, da, asta spune Obama.
****************************
2..
Trebuie să fii foarte tânără, doamnă,
îți amintești reședința guyană?
privirea stinge-mi-o, blonda mea,
eu văd numai cu inima,
eu te sărut cu tot trupul, femeie,
frânge-mi brațele, gândul descheie,
mistui ființa, nu și iubirea,
îți amintești cum era în Assiria?
În Babylon, Ierusalim,
unde vei fi, eu am să vin.
În tăcerea mătăsoasă ,
numai tu erai frumoasă,
goală, albă, cum vrei tu,
mergem și la Tombuctu.
Dar ceasornicul bătu,
iluzia devine- NU.
*******************
3.
Aș vrea să mă iubească cineva, spune toată lumea,
Nu cunoaștem moartea, ea ne cunoaște pe fiecare,
scopul vieții este viața însăși, înțelegi ceva?
Anda Luiza din Andaluzia , ea înțelege.
trăim într-o lume în care morții trăiesc,
timpul nu are nume, dar cuprinde orice,
citim Biblia de la sfârșit la început?
Dumnezeu este |Marele Singuratic, noi nu.
Adesea cântăm în săli goale, fie sub poduri prăbușite.
Ar trebui să învățăm cerșitul, este cea mai grea meserie.
Fiecare copac este un sfânt înlemnit, vorbiți-le.
Ascultați vocile păsărilor, dar auziți propria voce?
4.
Totul începe cu somnul, somonul și omul,
apoi alimentația, stația, eația, grația,
ține-automatul drept, omule înțelept,
prea ușor în normal intrăm ca în cașcaval,
viața are o scuză, poetul are o muză,
dar cine vrea ne acuză. Scuazați-mă, doamnă lehuză.
///////////////
Un șoarece alb nu-i alb și la suflet,
gândește Vasâlie ce crede că- i super,
doctorul zice ,Sile scrii tot
ce-ți amintești din Homorod,
halatul uitat de infirmieră,
orice amănunt din erosferă,
care aprinde mintea subțire,
adică fără hârtie, creion,
are bolnavul un simplu buton,
astfel femeia, computer îi pare
până ajunge la vindecare.
Bmm
Moartea, prietene, nu e o stare,
dinspre ocean - evaporare,
necunoscut e ciclul nostru,
o caligramă, o,Cagliostro,
Stai în lumină, galbenă mostră,
cade ninsoarea pe maluri, pe ostrov,
înăbușite legende din veacuri,
are și Domnul loc printre leacuri,
homeopatie spirituală,
nu vă grăbiți la baluri de gală,
Doamne, redă-mi structura atomică,
viața de dincolo simt că e comică.
BMM
că blăjenii sunt de treabă,
nu te pupă, nu te-ntreabă,
ca amicul din Lyon, unde mi-am luat palton
Un palton și un poltron jucau table pe balcon, la palat, da, la palat o salată au mâncat,
Pan cu favoritele,
Nan cu cameristele,
numai Stan și Bran muncesc de-unu mai muncitoresc. Nu mai râde tov. Pascalu, te pui rău cu genialu,
un pantof și o pansea jucau leapșa-n Bogota, că acolo-s mulți bogați
și se simt cu toții frați. Iar pistolul doar ucide, asta spune Tucidide, ca fumatul, ca scuipatul, incomunicarea, da, asta spune Obama.
****************************
2..
Trebuie să fii foarte tânără, doamnă,
îți amintești reședința guyană?
privirea stinge-mi-o, blonda mea,
eu văd numai cu inima,
eu te sărut cu tot trupul, femeie,
frânge-mi brațele, gândul descheie,
mistui ființa, nu și iubirea,
îți amintești cum era în Assiria?
În Babylon, Ierusalim,
unde vei fi, eu am să vin.
În tăcerea mătăsoasă ,
numai tu erai frumoasă,
goală, albă, cum vrei tu,
mergem și la Tombuctu.
Dar ceasornicul bătu,
iluzia devine- NU.
*******************
3.
Aș vrea să mă iubească cineva, spune toată lumea,
Nu cunoaștem moartea, ea ne cunoaște pe fiecare,
scopul vieții este viața însăși, înțelegi ceva?
Anda Luiza din Andaluzia , ea înțelege.
trăim într-o lume în care morții trăiesc,
timpul nu are nume, dar cuprinde orice,
citim Biblia de la sfârșit la început?
Dumnezeu este |Marele Singuratic, noi nu.
Adesea cântăm în săli goale, fie sub poduri prăbușite.
Ar trebui să învățăm cerșitul, este cea mai grea meserie.
Fiecare copac este un sfânt înlemnit, vorbiți-le.
Ascultați vocile păsărilor, dar auziți propria voce?
4.
Totul începe cu somnul, somonul și omul,
apoi alimentația, stația, eația, grația,
ține-automatul drept, omule înțelept,
prea ușor în normal intrăm ca în cașcaval,
viața are o scuză, poetul are o muză,
dar cine vrea ne acuză. Scuazați-mă, doamnă lehuză.
///////////////
Un șoarece alb nu-i alb și la suflet,
gândește Vasâlie ce crede că- i super,
doctorul zice ,Sile scrii tot
ce-ți amintești din Homorod,
halatul uitat de infirmieră,
orice amănunt din erosferă,
care aprinde mintea subțire,
adică fără hârtie, creion,
are bolnavul un simplu buton,
astfel femeia, computer îi pare
până ajunge la vindecare.
Bmm
Moartea, prietene, nu e o stare,
dinspre ocean - evaporare,
necunoscut e ciclul nostru,
o caligramă, o,Cagliostro,
Stai în lumină, galbenă mostră,
cade ninsoarea pe maluri, pe ostrov,
înăbușite legende din veacuri,
are și Domnul loc printre leacuri,
homeopatie spirituală,
nu vă grăbiți la baluri de gală,
Doamne, redă-mi structura atomică,
viața de dincolo simt că e comică.
BMM
Abonați-vă la:
Postări (Atom)