Tăiem trupul pe mijloc să nu doară,

viscerele nu recunosc poezia,

ciudată nebunie ca un ardei roșu în frișcă,

ca un claun spânzurat de cornul lunii,

gândul, precum minerul coboară în iadul lăuntric,

pendula ca o mandibulă smulsă de șoc,

auzi muzica de dincolo? Nici mers, nici zbor,

alunecare de șarpe violet plin de duhuri păgâne,

respir ori nu, totuna este.

BMM


Fiind el o fire nerăbdătoare,

fugi de la morgă la cimitir,

acolo totul era în floare,

dar pentru dânsul ce pregătiri?

Are fundație, are volume,

este-n manuale ,dar ce folos?

Cine citește antume, postume?

Nu se multiplică Iisus Christos.

BMM