Urmașilor mei, copiii

Urmașilor mei, copiii

_________________

 

Ploaia este bucuria copiilor,

Culori, mirosuri distincte,

 Ce semne ne aduce vara?

Un ghid ilustrat al armoniilor.

Fiece zi – o uimire.

Posedați suntem de intuiția particularului,

Infinitul ne produce greață.

Cum poate vocea Kostromarului?

Tristețea zorilor  la execuție.

A amurgului pentru un om părăsit.

A amiezii pentru un om flămând.

Din pânza  radioului – un glas hârâit.

Urmașilor mei eu nu le scriu,

Nu voi pleca într-un sicriu,

Umblând pe două-trei picioare,

Mai știi , chiar patru aripioare.

Oftează tânăra domniță, așteaptă în pat o linguriță,

Poate chiar o lingurea, ba mai vrea, ba nu mai vrea.

Sunt Zburătorul dacă vreau, ajung cu tine la Breslau,

Bea când ți-e sete Dâmbovița, să-ți pierzi suflarea și ființa,

Boul, vițeii se ajută, Casa Boborului este mai slută,

Alecsandri îmi este unchi din al Veneției rărunchi,

Astfel venii și eu aici, gură de rai, trai la bunici,

Cum se deschide între nori o poartă, văzui un picior,

Atât zării, pe loc crezui, de-atunci mănânc numai gutui.

Dar asta nu-i melancholie, albastră floarea e mai vie,

Albastră, roșie se-arată această inimă de fată.

Trecut-au anii ca și banii, acum bogați sunt doar golanii,

Ne cântă-acuma  și prohodul, ce dor mai are azi norodul?

Rondel trecut și tare dulce, pescarul prinde știu ce, știuce,

Dar nu se știe că un drum mai duce-n pipa cu tutun,

Când eu vă las întreagă-averea lui Dobrogeanu,  parcă Gherea,

știu codri mari de brazi, molizi, în mine tu nu mă închizi,

nu port nici plumbi, arginți, magnezii,

eu îl iubesc pe T. Arghezi , lacustrele bacoviene,

romanțele minulesciene, pe cronicarii lui Urmuz

ce au luptat și la Oituz. Cu Topârceanu facem jocul,

cum vine rima cu norocul, dar nu poate a fi uitat

ce-au scris domnii Maniu și Pillat, eu lui Barbu

Ion , am să-i ridic în marmuri un monument ci filigrane,

Dar mai trezește-te, Ioane.

Un melc se-mprieteni cu-n  diavol,

Melchiom, Melchior și Bravol.

În limuzină, Meluzina făcea amor cu mandolina.

A voi fără a vrea să voiești, vuiește

Codrul de povești.

Fraged și gingaș se naște omul,

Uscat și tare rămâne oul,

Nimic mai moale decât apă,

Lasă cortina, să înceapă.

*888

Bună dziua, fluturaș,

Iar mai scrii un romănaș,

Are multe personaje

și idile drept furaje,

toată lumea e scriitoare,

unu-i mic,altu-i mai mare,

unu-i nalt numai la stat,

altul pare talentat,

despre premii ce să spun?

Toate-s unse cu săpun

și alunecă ușor

precum râma sub pridvor.

N-am invidii, sunt mai bun

Decât cel mai fin tutun

și mă sorb doar pricepuții,

rima sună a la Nuți,

spaima Constituții,

scriu pentru că am trecut

clasa-ntâia cu un șut,

restul claselor le-am luat

din visare și căscat.

Am iubit doar versul sec

Cu o urmă de buchet,

Am iubit marii poeți

Ce n-atârnă pe pereți,

Am iubit femeia,viața,

Vă zic – bună dimineața.

BMM

 

Pompe funebre

Nu știu de ce majoritatea oamenilor mor în zori. Rimează ca naiba. Aveam un profesor de istorie care ne spunea cu orice ocazie și fără ocazie- eu nu am încredere în mine, cum să am în voi? Cinism,filozofie, prostie? Dar să revenim. Lucram la o societate de pompe funebre, deci nu hidraulice, vizitam casele celor duși în altă lume. Mărturisesc că aveam o pasiune păcătoasă, citeam jurnale intime, scrisori, manuscrise, ceea ce mă apropia de lumea lui Balzac și a lui Stendhal. Zice unul –la început era avântul, apoi cuvântul, apoi mormântul.E vesel? Multă aritmetică în hârtii,bani,ani,femei,boli,păcate,multe banalități. Multă sing            urătate, melancolie , ca pe plăcile de ebonită cu marca his master voice. Sinucideri simulate, secrete de familie.Romantism și necrofilie,gnoze, prognoze, remușcări, casa doarme,omul moare. Păianjeni, lime,lipitori, limacși, enciclopedii vechi.Zgură. De unde? Cine a ars? Pași. Emoțiile se hrănesc cu cadavre. Halucinații pe tapet. De ar putea câinii să citească jurnalele foștilor stăpâni…Elevii  nu vor aprecia pe Mona Lisa, ei nici nu știu ce colici intestinali o chinuiau pe biata femeie. Voi continua. Deci cum de săgeata lui Cupidon nu nimerește decât în inimă și niciodată în capul victimei? După opinia elevilor toți profesorii vor ajunge în iad. Am văzut pe o tarabă Manualul turnătorului fruntaș - 1982, Ed. Tehnică.O chestie. Vecina de la parter îl umflă pe vecinul de la subsol. Angelina e numele unei fete foarte rele. Un bărbat gras, gros, păros poate trezi pasiuni. Nu vorbim de  dragoste, asta e altă colecție. Când porcii cântă, mierlele tac. După mult sport miroși a cămilă. De multe ori pantofii depășesc valoarea purtătorului. Parașutiștilor nu le plac trandafirii. Sărutul favorizează răspândirea microbilor, ei și? În fața oglinzii orice femeie este frumoasă. Împărăteasa, așa scria în roman, trăia cu contele care o biciuia cu cravașa până la sânge, povestea s-a pervertit și s-a spus că împărăteasa trăia cu calul contelui. Clonele ne vor schimba viața, unii deja ne-am clonat în taină. Când va ninge în Sahara noi vom fi morți.Vreme trece,vreme vine…tu rămâi la toate rece. Și multe altele…Pompele funebre au dat faliment, lumea nu mai moare. S-a deschis un restaurant Golgota.

BMM

 

Funebre-continuare

Se descurcă fiecare cum poate,spuse șopârla și pe loc deveni crocodil. Crocodilul este un animal inteligent,hrăpăreț și laș totodată. Femeia avea păr roșu peste tot,dar avea inimă bună,ca un cărbune încins. Pâinea dintre rădăcini crește, degetele sunt rădăcini. Inter-viu cu un inter-mort. În viitor. Versurile mele nu au uși, doar ferestre. De ce? Ochi, nu picere. Poemele cuminți nu mă interesează..Puțină/multă nebunie,da.În cursul unei vieți mănânci o balenă, învers față de Iov. Uah! Un punct este începutul deșertului. Cu fiecare vers mă zidesc pe mine însumi, meștere Manole cel crud cu consoarta.

BMM