Cei frumoși Frumoșii blestemați au făcut epocă, A venit era criticilor atot știutori, Lictorii, Nichita spunea – scriitorul E cititorul de cititori, „critici voi cu flori deșerte”, Spunea Poetul, preferul un jazz nebun Unui articol sec ca o felie uitată de un an În cămară, am găsit niște tigri amatori de critici gustoși, Bastonul are două capete, criticul nu are niciunul, Are diplome, dar nu are poezie, timpul lor Este netrăit, unii au barbă, alții au burtă, Unii au vile, alții au kile, ori au de toate, Prietenii lor au murit de mult, degeaba Titus le face cu mâna, degeaba Călinescu Îi strigă pe nume. Ei nu au nume, doar inițiale, XYZ. Uneori au și fixuri, e vorba de genii. Cică un bou voia să ajungă batracian, dar nu învățase Săritul de pe o piatră pe alta, el doar suia pe copite. BMM

Cei frumoși Frumoșii blestemați au făcut epocă, A venit era criticilor atot știutori, Lictorii, Nichita spunea – scriitorul E cititorul de cititori, „critici voi cu flori deșerte”, Spunea Poetul, preferul un jazz nebun Unui articol sec ca o felie uitată de un an În cămară, am găsit niște tigri amatori de critici gustoși, Bastonul are două capete, criticul nu are niciunul, Are diplome, dar nu are poezie, timpul lor Este netrăit, unii au barbă, alții au burtă, Unii au vile, alții au kile, ori au de toate, Prietenii lor au murit de mult, degeaba Titus le face cu mâna, degeaba Călinescu Îi strigă pe nume. Ei nu au nume, doar inițiale, XYZ. Uneori au și fixuri, e vorba de genii. Cică un bou voia să ajungă batracian, dar nu învățase Săritul de pe o piatră pe alta, el doar suia pe copite. BMM

Complotul

　

Se spune că în nuș”ce secol, se ivi un copăcel care puse o întrebare existențială – de ce noi, copacii avem de toate, pământ, rădăcini, frunze, coroană, dar aripi? Zboară pe aici tot felul de filfizoni, mai mici, mai mari, ne piuie în cap tot felul de sofegii, ne mai umplu de găinațul lor respingător, ne ciupesc, ne ocărăsc, iar noi stăm și privim impasibili la această orgie a tupeismului. Până când? La acest discurs bine articulat, se găsiră câțiva isteți care propuseră organizarea unei campanii de construire a unor colivii, să stea acolo trufașele păsări, să moară de foame, așa. Pe rând, an după an, numărul păsărilor se reduse la zero. Copacii erau mulțumiți, părea că însuși Domnul, El însuși ar fi aprobat această campanie. Treptat copacii se umplură de insecte de toate mărimile, formele, poftele, cu maxilare de oțel și începură a măcina copac după copac, iar îndrăgostiții nici nu mai veneau în pădure, era o muțenie ce te înfiora. În cimitirul de alături viermii se bucurau nespus, lucrarea lor de salubrizare a subsolului era garantată, nici un mort nu mai avea să-și păstreze vreo formă, iar pietrele și monumentele funerare începură a se înclina spre pământ. Toate bune, însă un crocodil cu ferăstrău în bot se indignă foarte. Adică mie , căruia nu-i plac pădurile, eu fiind un adept al mlaștinei să-mi fie teamă că rămând fără mediul ambiant? Au început crocodilii să taie copacii cu ajutorul curentului electric. Întreg pământul deveni o mlaștină care la apusul soarelui părea toată și toată de aur. Nici copaci, nici păsări, spre tristețea hipopotamilor și a altora. Mlaștină peste tot. Atunci se auzi vocea adevărată a Creatorului. Ce v-am lăsat eu și ce ați făcut voi? Schimbări, comploturi, lovituri de stat și vă mai lăudați că Mă iubiți pe mine, Creatorul vostru. Ia, comanda la loc. Totul pornise de la invidia unui copăcel ce nu putea zbura , deși acesta era visul său. Istoria aceasta nu este cunoscută, pentru că omul nu apăruse în scenă, mai trebuia să aștept câteva milioane de ani, dar când apăru, jalea deveni catastrofă.Eu am citit istoria pe frunză de nufăr. O fi un mit, o fi un nimic? Dumnzeu știe.

BMM

　

　

　

　

　

　

　

Bazar dezoriental

　

Zăpada din cireși face tot posibilul,

Un pistil –pistilă schimbă pe-o cămilă,

Scoți castanele din foc, iar cuțitul la talcioc,

Adormiră stelele, velele, muierele,

Nimic nu este urât, nici chiar un porc cu puțin rât,

Viața consumă timp, tâmpul cunsumă strâmb,

Dărâmi o statuie, dar lași piedestalul,

Poate acolo se-nalță șacalul,

Stimate Othello, greșiși hotelul,

Ascultă-l mereu pe Leporello,

Unul ne minte, altul ucide,

Unul iubește, altul decide,

Fiindcă dreptatea e boală curată,

Crede în Arya și Ayavarta,

Scrisul e zilnic, nevoia e mică,

Tone de cărți pentru bunică,

E lumea ,poete, pe care-o visai,

Ca o fântână din Bachciserai.

ăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare,

Alcoholul nu e cool că te face matatul.

Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă.

Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă,

Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară,

Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări.

Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia.

Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh.

Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon.

Biberonul e regal, îl predai, primești un cal.

Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo.

Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția.

Vulcanii sunt buni ca foi de tutun.

Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră,

samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă?

Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate,

Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira,

Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc.

Bmm

Dumneata ai o părere bună despre dumneata. Ai argumente? Eu am îndoieli în privința Domnului biblic,canonic, nu accept canoanele,sunt lanțuri ale gândirii.Era voios vecinul, a murit cu regrete.În momentul când îți dai duhul totul reintră în normal. Orice tratament este greșit, medicina este încă în adolescență, ce vreți, cognosce te ipsum.Cu timpul ne jucăm rolul tot mai prost. Trăim pe propriul credit.Etc.