Poeții nebuni

Poeții nebuni

 

Poeții se împart în trei categorii-

Buni, foarte buni și nebuni,

Eu mă  plasez benevol la grupa a treia,

De aceea laudele mă întristează,

Ignorarea mă face fericit,

Să nu spuneți că nu v-am prevenit.

@@@@@@@@@@@@@@@@@,

Am toată viața înainte,

Îmi spune fostul diriginte,  

E un centaur, creier mare,

Cum nu posedă orișicare.

Pe lângă el un clovn subțire

Aleargă și îi dă de știre,

Ilustru este el, dar n-are lustru,

Are în schimb o soacră și un cuscru,

Pacienți cu toții la o clinică în Vest,

Aici un cerșetor îmi cere rest,

Trăim într-o cutie neagră,

Din care vom ieși cu o podagră.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

E noapte și sunt  absolut singur,

Numai un om  poate ști chestia asta,

Nu este viața un șir de întemnițări?

Deschid fereastra și descopăr o circulație dublă.

Lumea vine spre  mine,

Eu mă lupt să ies înainte de catastrofă,

Trăiesc într-o cameră în care permanent este cineva,

Se pare că nu există spațiu virgin.

@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@

E vremea unor teme grave,

Când râsul se măsoară-n grame,

Când  vorbăria are sens,

E vremea unui plâns imens,

Văzut-ați stea pierind plângând

Sau pasăre fără cuvânt?

Căutam un suflet  care să-mi semene,

Dară semințele nu prea sunt gemene,

Cântam amândoi la o singură vioatră,

Vioara e pasăre, uite că zboară.

Femeia nu este precum bărbatul,

Asta o știu orașul și satul,

Femeia e aspră și blândă și dulce,

Ea te gonește și te aduce,

Tăcerea femeii e bombă atomică,

Poate produce o hipertonică,

Femeia te naște și te ucide,

Bărbații par niște omide.

E timpul să facem o revoluție,

Dictator-femeia, apoi execuție.

Nimic nu este real în viață,

Poate, doar moartea, iubirea ne-nvață.

BORIS MARIAN