Rateu Străzi pustii se împreună, Ca-ntr-un vodevil, sub lună, Ne iubim în vechiul parc, Crapă buzele și ard, Frunzele sunt suflete, Frunzele sunt scutece, Sfinți suntem fără sfințire, Ești mirare, eu sunt mire, Astragal și hyacint, Antracit preafericit, Trap mărunt, un trip secund, Zborul meu căzu-n ocean, Eu eram în Astrahan, Salt în timp , în spațiul rar, Din Chicago-n Krasnodar, Erai crimă, eu sunt Grimm, Vin la tine mai intim, Mai tomnatic, suferind, După o noapte, mă alint. Woman, recognizes voice? See my girls and see my boys. PS. Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere. Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele. Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni. ... Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc. Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât. Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi. Oricine se consideră nevinovat, dar nu este. Când cauți adevărul, leagă-te la ochi. În libertate nu există autoritate. Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine. Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină? Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi. Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva. Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă. Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea. Puterea este mereu împotriva omeniei. Când nu se mai înțelege nimic , vine un înțelept și spune ceva absurd. Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă. Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează? Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura. Sinceritatea absolută poate duce la crimă. Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic. Și altele. BMM Nu știi , nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Unei luni, alt an. Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri, Cât de simplu este, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN Osmoză Polimorfe sunt versurile, ca verucile, Stânci marine de râd curcile, Brize și crize în sufletul Lizei, Dur și spongios pare acum, țipăt muzical , suflet-scrum. Limbajul, ambreiajul dictează curajul, Capcana, catapulta, schimbă sărutul, insulta, Espace traversee en tous sens, Promite-mi buzele tale, Helene, Răul doarme sub masă, ne mușcă, Ia o sabie ori o pușcă, Trage, trage în orice direcție, Osmoza este singura lecție, Osmotic apărem, dispărem, Ochii noștri se făcură de lemn, Ard ca niște petarde, ca smoala, Întoarce , bunicule, coala, Spune nepotul de trei anișori, Bunicul adoarme definitiv și ușor. Nu știi, nu te miri Îmi smulg pielea de pe mine, Mă doare, îmi lepăd trupul, Nu simt nimic, Intru în tunel, văd o altă lume, Plină de lumină, Ca o rază-n rouă. Nu știam ce-i moartea, Oricât o gândeam, Am aflat în clipa Altei luni, alt an , Am trecut de parcă Eram pe un cal, Dincolo e bine, Calm și numai calm. Nici durere, teamă, Dor de vechi iubiri. Cât este de simplu, Nu știi, nu te miri. BORIS M.MARIAN