Omul Negru

 

Despre tine am citit prima oară în Esenin.

 Primul poem care m-a făcut să am insomnie.

 Mult aş vrea să fiu iubit, dar nu sunt,

 spune Omul Negru. Este el un om? Nu este.

 A făcut totul să fie urât, adică un frumos urât.

 Mama sa îl considera frumos,

ştia că nu este, ea îl considera nu prea deştept,

 dar el este. Totul este pe dos.

 Asta spune Omul Negru,

Iar odioasa ce spune?

 Odioasa nu spune nimic.

 Eu nu sufăr niciodată din cauza cuiva,

 eu sunt cauza şi efectul.

 Eu vreau să comunic cu oricine,

dar oricine nu vrea să comunice.

 Este  un slogan, l-am  mai auzit   şi în parc.

 Nimeni nu vrea pe nimeni.

Suntem cretini? Mă refer la ultimii şapte mii de ani.

 Cred că înainte oamenii erau mai fericiţi.

 Vorbeau, surâdeau, se sărutau,

 dar nu precum libidinoşii pe stradă,

 care se clatină ameţiţi .

 O dragoste puternică, de zei.

 De fapt odinioară este un fetiş,

 eu nu de ea am nevoie,

ea este trecătoare , nu ea este steaua,

 în mine trăieşte ideea de dragoste,

 precum o trăiesc adolescenţii,

schizofrenia mea,

 pentru că eu cred că am o leacă de aşa ceva,

 se exprimă prin acest dor necontenit

de ceva absolut, iar realitatea

 este alunecoasă, schimbătoare,

 ca norii, ca apele,

în mine este acelaşi copac al vieţii

ca în paradis.

 

BORIS MARIAN